OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daca e adevarat ca muzica e un produs al mediului in care e creata, asta ar putea sa explice de ce sunetele lui Amon Tobin sint asa de greu de localizat. Nascut in Rio de Janeiro, dupa ce s-a perindat intre Brazilia si Portugalia pentru o perioada, cindva, pe la mijlocul anilor ’90, in Brighton, Amon Adonai Santos de Araujo Tobin a facut rost de un sampler si si-a luat numele de scena dupa un roman de Stephen King. Albumul de debut al lui Cujo, Adventures in Foam, a atras atentia labelului Ninja Tune, care l-a contactat si contractat pentru un album sub numele propriu.

Toata povestea se intimpla in anii de glorie ai trip-hopului, atunci cind orice amator cu un sampler si o colectie decenta de discuri jazz putea sa scoata un album sortit sa ajunga folosit pe post de muzica de fundal in vreo cafenea. in perioada in care Tobin a trecut de la studii de fotografie la o cariera universitara in muzica, ritmurile de hip-hop si breakbeat inlocuiau reggae si punkul ca muzica preferata in undergroundul britanic. insa, spre deosebire de majoritatea artistilor de gen, care se alimentau din zonele mai linistite ale jazzului, Amon Tobin prefera sa pastreze energia bop-ului si a free jazzului.
Primul album iesit la Ninja Tune, Bricolage, ca si urmarea lui stilistica, Permutation, au impins mai departe impletitura de jazz si breakbeats, adaugind elemente de bossa-nova, funk, jungle si batucada si o calitate a compozitiei care le-a ridicat mult peste standardele vremii.

Cu ocazia asta s-a observat si o noua directie spre o atmosfera mult mai sumbra. Metamorfoza de la bossa-nova la electronic si cinematic s-a incheiat odata cu aparitia albumului Supermodified, in anul 2000: trecere destul de potrivita, dat fiind ca era vorba de anul presupusei apocalipse a calculatoarelor.
in urmatorii ani s-a mutat din nou, la Montreal, unde a produs Out From Out Where, si a reusit sa-i convinga pe critici ca degeaba incearca sa-i caute puncte de referinta sau conexiuni: muzica sa suna pur si simplu ca Amon Tobin. in 2004 a avut in sfirsit ocazia sa creeze un soundtrack, pentru jocul Splinter Cell, si sa experimenteze cu noi tehnici compozitionale si o pasiune pentru elementul surround, albumul aparind si ca DVD-audio 5.1. De asemenea, ulterior a compus si muzica pentru filmul unguresc Taxidermia, practic prima sa coloana sonora de film.

Dupa mai multi ani de sampling, descompus si reasamblat muzica, ultimul album de studio, The Foley Room din 2007, se bazeaza aproape exclusiv pe inregistrari cit se poate de variate: insecte, muzicieni in persoana celor de la Kronos Quartet, animale sau motoare. Desi experimental, nu e un exercitiu de avangarda, dar poate fi considerat un tribut adus unei lungi istorii de musique concrète. Procesul de creatie si calatoriile intreprinse, inarmat cu o colectie de microfoane si cu un inginer de sunet (Vid Cousins), au fost inregistrate si sub forma unui scurtmetraj documentar inclus pe un DVD, impreuna cu albumul.
in performantele live, sa speram ca si in cea care urmeaza sa aiba loc la Bucuresti in aprilie, Tobin e mai interesat de experienta sonora decit de ce se intimpla pe scena. De aceea, foloseste un sistem surround 7.1 cu ajutorul caruia poate sa „stratifice“ si „textureze“ sunetele pe diferite canale. Rezultatul e ca piesele suna mai bine decit pe albume, dar la concertele lui nu poti scapa de explozia de poliritmuri refugiindu-te in spatele salii.