OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De la intrarea in Clubul de jazz si blues „Swing House“ pentru conferinta de presa cu principalii organizatori si protagonistii recitalurilor, pina la momentul in care am parasit Sala Polivalenta, unde (in zilele de 20 si 21 octombrie 2000) a avut loc Festivalul de blues si bere Efes Pilsener, totul m-a impresionat placut si asta pentru simplul motiv ca m-am aflat in fata unui lucru bine facut!
Bine facut si bine cintat, ceea ce la noi trebuie sa recunoastem ca se intampla destul de rar.
Pe scurt, cine si ce a cintat la festival?

The Holmes Brothers imbina fericit country music cu gospel si blues. Au colaborat cu nume sonore ale muzicii, cum ar fi Peter Gabriel, Van Morrison, muzicieni din Africa si Asia care au cintat pe albumul Jubilation – album gospel inregistrat in studioul din Anglia al lui Peter Gabriel.
Mie personal mi-au placut mai mult decit Long John Hunter – vedeta festivalului, tocmai pentru autenticitatea stilistica, traditionala, dar mai ales pentru vocile lor ragusite, aspre, dar expresive.
Pe Lil’ Brian &The Zydeco Travelers am avut prilejul sa-i ascult pe un CD cu putin inaintea festivalului. Si eu, ca si alti multi „puristi“ ai blues-ului, m-am intrebat de ce a fost invitat si inclus in acest festival un asemenea recital dominat de stilul zydeco, combinatie de rap, funk, hip-hop si folclor negro-american, pe scurt Z-funk.

Potrivit materialului de presa prezentat de organizatori, „Lil’ Brian &The Zydeco Travelers si-au facut o reputatie solida intr-un timp foarte scurt si sint considerati ca fiind cel mai compact, novator si desavirsit grup de zydeco al anilor nostri. Ultimul lor album, The Funky Nation, este marturia vie a faptului ca stilul zydeco poate deveni cel mai reprezentativ sound al noii generatii“. Pe mine m-a intrigat initial aceasta prezenta in festivalul de blues. Si totusi, pe parcursul recitalului mi-a placut si mai ales am gasit-o justificata ca show-biz. Asa cum s-a dovedit, in ansamblul serilor, pentru ca ambele seri au avut acelasi program, LB &The Zydeco Travelers au reusit sa-i ridice pe spectatori de pe scaune si sa-i incite, sa-i antreneze la dans. Cu acest prilej am auzit, am cunoscut si altceva, am vazut si auzit si alte instrumente specifice, precum percusivul washboard.
Toti cei prezenti au asteptat cu mult interes evolutia vedetei Long John Hunter &The Bad New Blues Band.

Protagonistul, nascut in 1931 in Louisiana, copilarind in Arkansas si Texas, a fost supranumit „regele blues-ului din West Texas“, iar Los Angeles Times l-a caracterizat astfel: „Unul dintre cele mai bine pastrate secrete ale blues-ului, un chitarist de prima mina“.
Personal, mi-a placut mai mult vocea baritonala a solistului de la The Holmes Brothers decit cea de tenor, mai putin fireasca pentru un blues-man de la radacina, a lui Long John Hunter. In schimb, ansamblul The Bad News Blues Band, avind si doi suflatori (trompeta si saxofon), a functionat mai percutant, avind si aranjamente moderne si mai complexe.
Trebuie sa marturisesc ca dintre toti interpretii si instrumentistii acestui festival, singurul care mi-a displacut pina la iritare a fost trompetistul acestui grup, care mi-a dovedit inca o data ca nu e suficient sa ai pregatire clasica, simfonica si superioara, pentru a te putea aventura in improvizatii spontane de blues sau jazz.

De retinut ca seara a doua a festivalului a fost onorata de ambasadorul SUA la Bucuresti, dl James Rosapepe, impreuna cu sotia si ca ambele seri au continuat pina dimineata cu jam-sessions la Clubul „ON X“ (unde a cintat si Nightlosers) si respectiv, la „Swing House“ (unde a cintat si Black Cat). Toti cei prezenti au fost entuziasmati de comunicarea muzicala placuta si stimulatoare dintre interpretii de blues romani si americani.
Si inca ceva – o idee pe care am propus-o spre reflectie atit organizatorilor, cit si producatorului si sponsorului: un festival de blues si cu ai nostri sau numai cu ai nostri, pentru ca avem si multi, si buni.
Raspunsul, poate la anul…