La o lună după închiderea
Festivalului Enescu, Bucureştii primesc o nouă infuzie de muzică
barocă şi clasică interpretată la cel mai înalt nivel în
ultima săptămînă a lunii octombrie, graţie Festivalului de
Muzică Veche Bucureşti. Maşinăria de promovare a concertelor
lucrează de trei săptămîni la turaţie maximă, dar
organizatorii ne provoacă să trecem, chiar înaintea debutului
festivalului, în spatele cortinei.
Clubul Prietenilor Muzicii Vechi
Şi aceasta fiindcă miercuri, 5
octombrie 2011, Centrul Cultural al Republicii Ungare a găzduit o
premieră în domeniul mecenatului muzical în România.
Organizatorii festivalului şi ai Stagiunii de Muzică Veche din
Bucureşti au lansat Clubul Prietenilor Muzicii Vechi. Acest demers
îşi propune să adune laolaltă oameni de cultură, de
afaceri, din aria relaţiilor publice-advertising ş.a., coagulînd
un grup de sprijin al iniţiativelor în zona muzicii vechi,
deschis tuturor celor interesaţi. Recepţia inaugurală a fost
deschisă, aşa cum se cuvine unui club al muzicii vechi, de un
concert de cameră privat, construit în jurul duelului muzicii
italiene cu cea franceză: s-au cîntat Corelli, Forqueray şi
Bach, în compania formaţiei Gli Studiosi di Sebastiano. După
concert, amfitrionul întîlnirii, Radu Boroianu, a sugerat
publicului o cheie de înţelegere a muzicii vechi în
contemporaneitate, creionată în jurul europenităţii şi al
spiritualităţii intrinseci ale acestui repertoriu.
Desigur, o
astfel de lectură nu epuizează motivele pentru care bucureştenii
au umplut sala festivalului anul trecut şi nici miza sa pe termen
lung, dar ea a fost primită cu căldură de către cei prezenţi.
Într-o lume în care administraţia Palatului de la
Versailles invită orice particular să contribuie la renaşterea
grădinii regale adoptînd un arbore, o astfel de iniţiativă
îmi pare nu doar binevenită, ci necesară pentru dezvoltarea
organică a peisajului muzical românesc. Vreme de şase ani,
festivalul bucureştean de muzică veche ne-a dovedit că o
iniţiativă privată într-un domeniu aparent puţin vandabil
se bucură de o audienţă în continuă creştere şi, mai mult
de atît, poate crea continuitate. Acum, organizatorii săi
lansează un demers care nu se suprapune peste marea sponsorizare
care alimentează majoritatea evenimentelor culturale, ci deschide
drumul mecenatului personal, discret, verificat într-o
comunitate de dilettanti, în sensul original al termenului: cel
de nobili şi dezinteresaţi iubitori ai actului artistic. Iar acesta
constituie un semn de maturitate pentru o piaţă culturală care se
depărtează de cîţiva ani buni de imobilismul instituţional
al lungilor ani ’90.
Scurtă avanpremieră
Dacă ediţia de anul trecut a
Festivalului de Muzică Veche s-a concentrat exclusiv pe muzica lui
Johann Sebastian Bach, diversitatea pare să fi constituit principiul
director al programului de anul acesta. Festivalul va fi deschis
miercuri, 26 octombrie, de un concert susţinut de Ricercar Consort,
sub conducerea lui Philippe Pierlot. Se vor cînta cinci dintre
triourile pentru baryton, violă şi violoncel compuse de Haydn
pentru patronul său, prinţul Nikolaus Esterházy. Simpla
prezenţă a barytonului la Bucureşti constituie, din cîte
ştiu, o premieră absolută, iar Philippe Pierlot este unul dintre
cei mai notabili interpreţi ai instrumentului princiar. Cu o
întreagă seară Haydn, festivalul urmează astfel tendinţa de
expansiune a domeniului interpretării documentate istoric spre
clasicism, pe care a valorificat-o din plin şi programul ultimei
ediţii a Festivalului Enescu. Următoarele două seri ale
festivalului, programate în weekendul 29-30 octombrie, promit
să contureze o panoramă muzicală a Europei barocului tîrziu,
care va parcurge atît spaţiile privilegiate ale Italiei,
Franţei şi Germaniei, cît şi cele mai puţin explorate ale
Portugaliei, Ţărilor de Jos şi Suediei.
Un atare program promite să satisfacă
atît gusturile celor care-i caută pe „canonicii“ primei
jumătăţi a secolului al XVIII-lea – Vivaldi, Alessandro
Marcello, Bach, Händel, Telemann –, cît şi exigenţele
unui public curios, care va putea auzi, în ceea ce constituie o
altă premieră absolută, muzica lui Carlos Seixas, Johann Daniel
Berlin sau Leemans de Bruges. Cu ocazia acestor ultime două
concerte, vor urca pe scenă membrii formaţiei Il Gardellino,
alături de violoncelistul Hervé Douchy şi doi vechi prieteni
ai festivalului, clavecinistul Ketil Haugsand şi violistul
transilvănean Szilárd Chereji. Astfel se conturează
evenimentul muzical al lunii octombrie: ne reauzim la ora cronicii.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters