OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Creatii de orga in recital

Primavara a adus nu doar mult asteptata vreme frumoasa, ci si un val de festivaluri pe cit de variate ca optiuni repertoriale, pe atit de diverse si in plan interpretativ, astfel incit melomanii bucuresteni au avut posibilitatea fie sa asculte muzica secolului XX sau lucrari de ultima ora, fie sa patrunda in lumea fascinanta a creatiei scrise pentru orga de-a lungul veacurilor, intr-un regal de muzica buna.
Entuziasmul juvenil al unui singur om – Tudor Moisin –, indragostit de sunetul acestei „regine a instrumentelor“, convins totodata ca se cuvine o reverenta in fata maestrilor sai, a determinat initierea si concretizarea primului festival international de orga organizat la noi, marcind astfel implinirea unei jumatati de veac de la infiintarea clasei de orga la (actuala) Universitate Nationala de Muzica, dar si aniversarea creatorului si conducatorului acesteia, Helmut Plattner, la cei 74 de ani de viata (si, intimplator, la trei decenii de la plecarea sa din tara).

Desi momentul ar fi trebuit sa prilejuiasca reintilnirea maestrului (sosit special din Germania) cu fostii sai studenti, cu profesorii care i-au urmat la catedra si cu absolventii din ultimii ani, dar si o frumoasa revedere cu colegii de generatie sau cu cei care si acum, ca si atunci, sint dascali la Universitatea aflata printre organizatori, in dimineata dedicata emotionantei adunari in sala s-au aflat doar 5-6 persoane, printre care nu s-a „ratacit“ nici macar un fost coleg sau un cronicar interesat sa asiste (si eventual sa mentioneze) la acel eveniment ce se dorea cu totul special. Cu destula tristete, dar cu umor si intelepciune, Helmut Plattner a vorbit despre dificultatile inceputului, cind clasa pe care o injghebase nu avea, evident, o orga pe care sa lucreze, ci doar un instrument miniatural. Atunci nu erau acceptati decit unul sau doi studenti intr-un an pentru ca… nu se dorea pregatirea organistilor pentru biserici. A amintit si realizarile celor pe care i-a format de-a lungul a doua decenii de activitate didactica (majoritatea raspinditi, de multi ani, prin lume), cu care, in parte, mai pastreaza legatura si astazi.

Excelent structurat, festivalul a debutat simbata 17 aprilie la sala Radio, cu recitalul sustinut de Eckart Schland, reputatul organist de la Biserica Neagra din Brasov, pentru ca, in zilele ce au urmat, publicul sa fie invitat sa asculte opusuri celebre sau chiar prime auditii, in atmosfera speciala a Catedralei Sf. Iosif, la Biserica Lutherana sau la Biserica Italiana, alternind cu serile de orga de la Ateneu sau, din nou, de la Radio. Programele au inclus piese de Bach, Handel, Dupre, Muffat, Mendelssohn-Bartholdy, Liszt, Reger, Caianu, Croner, dar si lucrari de Hans Peter Turk sau Térenyi Ede, prezentate pentru prima oara la Bucuresti, in recitalurile sustinute de Erich Turk (de la Cluj), Tunde Molnar (Tg. Mures), Ursula Philippi (Sibiu), Felician Rosca (Timisoara) si Lavinia Rosca-Zamfir (Reghin), precum si un program de muzica sacra interpretat de Camelia Pavlenco, Valentin Albesteanu, Grazziella Mateffy si Cornelia Bronzetti.

Arta lui Helmut Plattner ne-a incintat in recitalul aniversar care, sub cupola Ateneului, a propus, pe linga superbe creatii de Vivaldi si Franck, si prima auditie absoluta a lucrarii pe care maestrul a compus-o (prin analogie cu celebra formula B-a-c-h pe tema C-l-a-s-a d-e o-r-g-a –, o Fuga creata cu doar citeva zile inainte, inlocuind, evident, literele inexistente in notatia muzicala germana cu elemente apropiate; indelung aplaudat de publicul destul de numeros si, oricum, avizat, solistul a oferit ca bis o alta piesa proprie – Coralul Pe Tine, Doamne, Te iubim din suflet (cele doua partituri fiind reluate ulterior si in concertul sau de la Sf. Iosif, alaturi de opusuri de Bach si Franck). In partea a doua a serii, organistul Marcel Costea a interpretat un Preludiu bachian, o piesa de Alain, dar si lucrarea sa Dealuri si ceturi (din ciclul Imagini transilvane).
Duminica dimineata, o sala arhiplina l-a aplaudat din nou pe Helmut Plattner la Ateneu, unde in compania Orchestrei Inginerilor, sub bagheta sigura a ing. Andrei Iliescu, a cintat Concertul in fa major op. 4 nr.4 de Handel si, colaborind (si) cu inginerul Mircea Cazacu – foarte bun violist – Concertul de Michael Haydn (fratele celebrului compozitor vienez, care, dupa cum se stie, a fost, pentru citiva ani, muzicianul curtii princiare transilvane, unde de altfel a si scris aceasta partitura).

Daca in deschiderea programului, la pupitru s-a aflat, simbolic, inginerul nonagenar Petru Ghenghea (cel care, cu 50 de ani in urma, a dirijat acelasi Concerto grosso op. 3 nr. 11 de Vivaldi, la inaugurarea ansamblului), mai tinarul sau succesor – Andrei Iliescu – a incheiat cu suita Muzica apelor de Handel, orchestra dovedindu-se surprinzator de omogena, cu un sunet dens si calitativ, raspunzind cu promptitudine si eficienta cerintelor dirijorale. In cuvintul sau introductiv, Petre Codreanu, secretar muzical la Filarmonica „George Enescu“ (de asemenea implicata in realizarea festivalului), a punctat sarbatorirea formatiei inginerilor, revenirea pe podium a primului sau dirijor, omitind probabil sa mentioneze ca acel concert a fost dedicat aniversarii lui Helmut Plattner.

Festivalul continua pina pe 30 aprilie, astfel incit cei care indragesc sonurile de orga se pot bucura din plin in aceasta saptamina, ascultind recitalurile sustinute de Marcel Costea (marti 27 aprilie, la Catedrala Sf. Iosif, din nou Helmut Plattner – in 28 aprilie, la Biserica Italiana, Tudor Moisin si soprana Stefania Tiron – vineri 30 aprilie, la Biserica Sf. Cruce, si Jean Jacques Tournebisse din Franta, in aceeasi seara, la Sf. Iosif).
Desigur, institutiile si lacasele de cult mentionate, precum si Societatea Filarmonica din Cimpina au sprijinit derularea acestor manifestari. Trebuie spus insa ca ideea, organizarea, structurarea programului, relatia cu mass-media – intr-un cuvint, tot ceea ce a fost necesar pentru ca orga sa rasune plenar si generos (si) in interpretarea unor artisti pe care, altfel, publicul bucurestean nu ar avea posibilitatea sa-i asculte – se datoreaza entuziasmului si tenacitatii lui Tudor Moisin. Privit de unii cu scepticism, de altii cu indiferenta, Moisin a reusit totusi sa creeze un festival original, interesant si echilibrat, care ar fi meritat mai multa atentie (de sustinere nu mai vorbim…) din partea muzicienilor, care, si de aceasta data, au stralucit prin… absenta.

Dar toti cei care au contribuit in vreun fel la concretizarea festivalului au fost rasplatiti din plin prin aplauzele si afluenta spectatorilor, carora li se adreseaza in primul rind.
Laude, aprecieri superlative si, de cealalta parte, aceeasi amaraciune a absentei totale a interesului „breslei“ fata de demersul artistic de valoare, care incomodeaza tocmai pentru ca se afirma doar prin calitate, s-au indreptat si spre seara care, la Institutul Francez, sub titlul Ciudat imobil, a propus un excelent colaj, gindit in spiritul poeziei lui Prévert, recitata captivant de catre actrita Cerasela Iosifescu, pe suportul unei muzici rafinate, imaginate si interpretate de Irinel Anghel si Andrei Kivu – de fapt, ansamblul ProContemporania. Daca, la Clubul Prometheus, sala devenise neincapatoare, la reluarea acestui foarte special recital chiar si muzicienii au „uitat“ sa vina.

In schimb, la concertul tinerei formatii Profil, studioul „Alfred Alessandrescu“ al Radiodifuziunii a fost arhiplin, majoritatea spectatorilor fiind compozitori de marca, interpreti de muzica contemporana si cronicari, aplaudind, pe buna dreptate, evolutia impecabila a instrumentistilor care, inca de la prima aparitie pe podium, in 2003, au cucerit prin omogenitate, expresivitate si stralucire, interventiile solistice purtind de asemenea girul profesionalismului fiecarui component in parte (Ion Bogdan Stefanescu, Emil Visenescu, Oleg Balanuta, Gabriel Sava, Sorin Lupascu, Florin Pane, Alexandru Sturzu, Adriana Maier, Diana Mos, Oana Spanu-Visenescu, Marian Movileanu, Laura Buruiana), sub conducerea dirijorului Tiberiu Soare. Sub genericul sugestiv Elevi si profesori, programul – prefatat de cuvintul Valentinei Sandu-Dediu – a propus lucrari de Gabriel Almasi, Stefan Niculescu, Diana Rotaru si Dan Dediu, in care originalitatea, experienta si simbolica „stafeta“ a generatiilor au fost unanim apreciate.


Tineri muzicieni in festival

In paralel, un alt festival aflat la prima sa editie, organizat de Fundatia Shumsky, a atras un public eterogen in salile Cercului Militar Central, pentru a asculta o gala a tinerilor muzicieni – Raluca Stratulat si Adriana Toacsen, Bogdan Popa, Alexandru Abrudan si Livia Tudor, Claudia Iordache, Cristian Fatu, Irina Sandu si Marilu Bottez-Velciu, precum si cvintetul de suflatori „Primavera“. Au fost interpretate opusuri de Mozart, Britten, Enescu, C. Porumbescu, Gh. Zamfir, I. Voicu, Chopin, Saint-Saens – Ysaye).

A urmat o seara ce a prilejuit intilnirea cu cvartetul Amernet care, in colaborare cu violistul Eric Shumsky, a cintat lucrari de Verdi si Mozart, pentru ca, in 21 aprilie, Orchestra de Camera (a Elitelor) din Bucuresti sub bagheta lui Iosif Ion Prunner sa beneficieze de interpretarea lui Eric Shumsky (cel care conduce Fundatia, deopotriva initiatorul festivalului) si a violonistului Joshua Epstein (de origine romana, dar nascut la Tel-Aviv), in Passacaglia de Handel-Halvorsen. Violistul a revenit apoi pentru a aborda partitura solistica in Concertino de Walter Skolnik – o prima auditie mondiala, pe care compozitorul american (si el pe jumatate roman) a scris-o la cererea sa; dupa miniatura orchestrala de Shulman, Introducere si Allegro de Elgar si Adagio de Barber au capatat un plus de relief in talmacirea cvartetului american, pentru ca, in incheiere, orchestra (alcatuita din instrumentisti cu experienta selectati din formatii bucurestene de prestigiu) sa cinte cu rigoare si destula fluenta celebra Serenada pentru coarde de Ceaikovski. Ultimul moment al festivalului a inclus pagini beethoveniene de mare popularitate.

Eric Shumsky a evoluat in ipostaza dirijorala la pupitrul aceleiasi orchestre, solist fiind cunoscutul violonist israelian. L-am intrebat pe initiatorul acestui prim Shumsky Musicfest de ce a ales Romania pentru a crea o fundatie menita sa promoveze tinerele talente si mi-a raspuns ca, pur si simplu, a fost atras de potentialul artistic descoperit aici si de „ceva“ care l-a facut sa simta ca este locul ideal pentru a-si pune in aplicare intentiile. Cu siguranta, manifestarea a avut succes, dar sa speram ca la urmatoarea editie se va adresa unui public mai larg, nu doar invitatilor si celor care, intimplator sau nu, au aflat de aceste concerte…
Imposibil de urmarit in totalitate (pentru simplul motiv ca… s-au suprapus), reperele muzicale la care ne-am referit au insemnat, saptamina trecuta, puncte de atractie pentru toate gusturile, aducind ca noutate unele demersuri adesea temerare, realizate cu dragoste, credinta, profesionalism (si, cu doua exceptii, fara nici un sprijin financiar…), purtindu-ne din vremea barocului in plin romantism, de la inceputul veacului trecut la… muzica mileniului III, printre partituri a caror diversitate a reprezentat, evident, o „provocare“ pentru interpreti si spectatori deopotriva.