OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Bordelul punk tiganesc
„Un vocalist ucrainean, un lautar rus, un chitarist israelian, un tobosar californian si un acordeonist rus intra intr-un bar. Iar daca sunt Gogol Bordello, locul ia foc.“ (Rolling Stone Magazine)
Contrar unui obicei pe care nu-l dezmint, am ajuns devreme, agitata si pocnind de fericire ca in sfirsit, dupa ce mi-au populat toate playlist-urile posibile, am parte de Gogol Bordello live. in scurt timp, sintem in formatie completa. Ana, Gruia, Ceci, Igor (cel mai nerabdator dintre noi toti, de o saptamina ne recita punk tiganesc intr-o engleza-ruseasca, sau ceva asemanator, si nu-si mai schimbase nici status-ul pe mess: in the old times it was not a crime). Din multimea colorata-dungata-imbulinata-impatratita, accesorizata corespunzator – Conversi (doar e punk), respectiv esarfe-fuste-bratari (e si gipsy) rasar si fetele cunoscute, parca din ce in ce mai multe. Doua sau trei absente notabile, totusi putem incepe.

Ne bem berile pina cinta Nightlosers, la Shukar Collective deja nu mai avem rabdare si sintem in fata.
Let’s fuckin’ party! e semnalul care da tonul, si bordelul punk-tiganesc-balcanic-politic incorect se dezlantuie. Cunosteam marfa si ma asteptam sa fie haos. Totusi, nu cred ca mi-a fost dat, pina acum, sa vad ceva mai isteric si mai energic. Se intimplau, de-a valma, pe scena, un street performance mixat cu cabaret, cu sound punk-rock condimentat cu vioara, acordeon, tobe, galeata si tipete, sarituri, alergat si tavalit de-a lungul si de-a latul scenei, iar in fata ei dans, pogo si iar dans si miros de ierburi alese. Greu de spus cine si unde se distreaza mai tare – ei, sus pe scena, intr-un show care pare improvizat de la un capat la celalalt, ca si cum tocmai ar fi poposit satra la Arenele Romane (si totusi, perfect sincronizati si completindu-se reciproc), sau noi, jos, contaminati cu energie de immigrant punks.

Formula de succes pentru un concert ca o explozie e urmatoarea: doi rusi, un ucrainean, un evreu, un etiopian, un american, o chinezoaica-scotianca si o tailandeza-americanca. Eugene Hutz, frontmanul, imbracat in galben-verde cu sclipiciuri si cu o svastica taiata in frunte, ii dedica o piesa despre tigani presedintelui, se arunca in public la Start Wearing Purple, cinta in romana si in tiganeste, bate isteric intr-o galeata rosie si-si promoveaza „programul politic“: Think Locally, Fuck Globally.
A doua zi, cind inca imi tiuiau urechile si vorbeam monosilabic si ragusit, mesaj de la Florina: „M-am uitat dupa tine pe jos, dar era haos“. Cam asta ar fi rezumatul. Morala, tot baietii veseli au formulat-o cel mai bine: All your sanity and wits they will all vanish/ I promise, it’s just a matter of time. Cu Gogol Bordello, si sanity si wits se pierd instantaneu. Daca nu v-ati convins la Arene, se intorc in iulie la Festivalul Peninsula. La vreo doua saptamini dupa ce isi lanseaza un nou album. Al saselea, si inca se distreaza.

Ciorchinele etnic pro-globalizare
Gogolizarea este un proces rapid prin care o gasca multiculturala avind cartierul general la New York te face sa-ti pierzi uzul ratiunii – si al decentei – cit ai zice punk! Sa-i auzi pe mp3 player e una, sa-i vezi in concert e alta: atmosfera clocotitoare e contagioasa si te trezesti, om serios cu teza neterminata si un inceput de an horror-nasol, ca iti vine sa dai din miini si sa fredonezi in sincron cu baietii veseli de pe scena. Daca nu stii nimic despre ei si auzi, asa, intimplator, titlul unuia dintre albumele lor, Multi Kontra culti vs. Irony, si componenta etnica (asa, ca-n Miorita: un ucrainean nebun cu fata de alcoolic pe post de vocalist entuziast si lider de trupa, un violonist rus, un chitarist evreu, un saxofonist israelian, un basist american, basca doua bucatele de animatoare fluierate indelung la scena deschisa, cum se zice...), e suficient cit sa-ti dai seama cu cine ai de-a face.

Sa ma apuc sa comentez spectacolul absolut dement al ciorchinelui etnic pro-globalizare, cu o energie – pusa la comun – cit sa epuizeze mai bine de o mie de oameni care i-au asteptat cu rabdare, inghitind intre timp Nightlosers&hukar Collective? Ritmul punk cu influente gipsy, jewish si mai ales slave care le-a adus celebritatea in lume a fost dublat de prestatia vizuala a show-ului – dans nebun-tribal, fandarile provocatoare ale fetelor, ambele cu singe asiatic in vine – intretinut o ora intreaga, plus bis-ul. imi vine sa spun, sa nu fi stiut dinainte, ca trupa e produsul tipic al „spiritului“ postmodern: pestriti, dinamici, fara istorie – din imposibilitatea de a opta pentru una singura –, cu identitate mixata, capabili sa improvizeze si sa apese pina la refuz pedala relativismului (in primul rind de gen muzical).

La Start Wearing Purple, lumea chiar fredona refrenul, iar Eugene Hutz – vocalistul echipat in colanti galbeni, parca picat dintr-o varianta „urbana“-cool a unei pelicule de Kusturica – a plonjat intre fani, sa cinte cu ei. Asta cind n-a batut intr-o galeata rosie care a facut furori si a aruncat betele in public.
Pe Gogol Bordello – care sint si balcanici, si americani, si romani, la o adica (au cintat chiar o piesa in limba romana), sint tot ce vrea publicul sa fie – nu-i poti asculta acasa, in fotoliu. Trebuie sa-i vezi cu ochii tai ca sa intelegi cum e cu spontaneitatea, cu „jocul de scena“ semi-improvizat, cu punk-ul altoit cu ritmuri din Europa de Est, care suna chiar bine in urechile unui simplu amator. Pe cele doua carari spre casa am mincat cirnati vienezi cu brinza si varza calita la Caru’ cu bere si am vorbit despre – ce altceva? – postmodernism. Pina tirziu in noapte.