MUZICĂ. „Îmi place la nebunie să cînt şi ador să cînt oriunde, oricînd şi în faţa oricărui public“

Interviu cu Marco Tapani Hietala, basist &vocal NIGHTWISH

Autor: Carmina VAKULOVSKI, Mihail VAKULOVSKI | Categoria: Arte | 1 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Sînteţi în turneul mondial de promovare a ultimului vostru album, Dark Passion Play, încă din 2007. Unde aţi întîlnit cele mai întunecate pasiuni?

Cele mai întunecate pasiuni?! Este o întrebare grea... Cred că cele mai întunecate pasiuni ale mele au fost împlinite în momentul în care l-au spînzurat pe Sadam Hussein. Şi aş vrea să se întîmple acelaşi lucru cu Osama Bin Laden şi George Bush JR. Acestea sînt pasiuni întunecate. Nu acţionez în consecinţă, vreau doar ca fraierii aceştia să se ducă.

Ce public v-a părut cel mai apropiat vouă pînă acum?

Şi asta este o întrebare dificilă, pentru că am cîntat într-o mulţime de ţări. De obicei, îmi plac toţi. Desigur, dacă e să cîntăm în Japonia, oamenii sînt mai rezervaţi, iar cînd e să cîntăm în America de Sud, oamenii o iau razna. De obicei simţi... e în mîna ta... în palma ta... simţi că oamenii aceştia sînt cu tine, că le place cu adevărat ceea ce faci, şi asta se întîmplă peste tot, deci nu pot spune cu exactitate. Mie îmi place la nebunie să cînt şi ador să cînt oriunde, oricînd şi în faţa oricărui public.

Ce oraşe v-au impresionat?

Ei bine, asta este a doua oară cînd vin aici, dar ultima dată cînd am fost aici cu băieţii de la Tarot, am fost cu toţii uimiţi, pentru că este un loc extraordinar. Am stat prin baruri şi ne-am plimbat cu taxiurile. Tot ce s-a întîmplat a fost extraordinar.

Cum sînt concertele din turneu, aveţi acelaşi playlist sau cîntaţi şi piese pe care le cere publicul?

Îl schimbăm ocazional, dar de obicei nu-l schimbăm după cerinţele publicului, ci după cum simţim noi că trebuie schimbat. Zicem: „cu acest setlist hai să schimbăm puţin lucrurile de această dată“. Aşa se întîmplă.

Cît de mult contează pentru voi textele pieselor?

Pentru mine înseamnă mult. Cred că Tuomas scrie chestii foarte serioase. E metalul unui gînditor ceea ce scrie el. Este în mare parte vorba despre stări interioare. Uneori, cînd îşi dă drumul şi scrie fantezii sau ceva de genul acesta, este, într-adevăr, uimitor.

Prima piesă de pe albumul pe care-l promovaţi acum, The Poet and the Pendulum, are 13,54 minute... Asta e cea mai lungă piesă a voastră? Cum de a ieşit atît de lungă? V-aţi gîndit cum ar fi un videoclip la piesa asta?

Ne-am gîndit să facem un videoclip, dar o firmă de producţie ne-a făcut să ne răzgîndim. Au spus că nici un post de televiziune nu îl va difuza. Am fost destul de dezamăgiţi pe atunci. Firmele de producţie au vrut să facem Amaranth, desigur, aceasta este o alegere destul de firească pentru un single. Refrenul prinde repede. A trebuit să fim de acord, pentru că filmarea unui videoclip de 30 de minute pentru piesa The Poet and the Pendulum ar fi costat cam 500 de mii de euro şi după aceea nimeni nu l-ar fi difuzat. Aşa că a trebuit să ne conformăm.

The Islander (regizat de Stobe Harju) este considerat cel mai bun videoclip din 2008 în Finlanda, primind un Muuvi de aur la ceremonia de premiere de la Helsinki. Vă implicaţi în crearea videoclipurilor voastre sau vă bazaţi pe regizor?

Regizorul, domnul Stobe Harju, a făcut destul de multe cu acest videoclip. A avut, într-adevăr, nişte idei extraordinare legate de elementele de cinematică şi de grafica pe computer. Am avut şi foarte mult noroc. Am fost în Laponia, Finlanda, unde e o chestie interesantă: urci pe nişte dealuri, dar cînd filmezi arată, de fapt, ca fundul mării, ceea ce a şi fost cu milioane de ani în urmă, dar s-a transformat într-un munte. Sînt atîtea pietre peste tot şi un copac răsucit între ele. Copacul nu are foarte multă hrană şi de aceea este răsucit şi mic. Ziua era foarte ceţoasă şi răcoroasă, iar ceaţa şi frigul au fost perfecte pentru locul respectiv. Am stat cam două zile acolo. Ca să fiu sincer, cred că, atunci cînd faci videoclipuri, trebuie să ai încredere în regizor, aşa cum s-a întîmplat cu Amaranth şi cu Nemo, am avut această încredere şi în tipul cu care am filmat Sleeping Sun. Ai o mare încredere că tipii ăştia ştiu ce fac. Sentimentul acesta l-am avut cu Stobe Harju, chiar am avut sentimentul că oamenii aceştia se pricep la ceea ce fac. Şi erau atîţia stînd în frig şi spunînd că o să iasă grozav. Au fost nişte zile extraordinare. Şi The Islander s-a dovedit a fi unul din cele mai bune lucruri pe care le-am văzut la o formaţie pentru care am cîntat eu.

Cum alegeţi piesa pentru videoclip?

Este destul de greu. Din cîntecele pe care le facem, trebuie să fie unul sau două care să nu fie foarte lung, mai uşor de înţeles pentru oameni, şi alegi una din aceste piese. Ultima dată, spre exemplu, am făcut Amaranth şi Bye Bye Beautiful. Şi apoi The Islander a fost diferit, pentru că a fost o ocazie să facem încă un videoclip. Şi poate din acest motiv a fost atît de relaxat şi a arătat atît de bine. Pentru că nu a fost ceva plănuit, dar s-a ivit ocazia, am primit oferta de sponsorizare din partea oraşului Rovaniemi, ei au vrut să îl facem şi apoi a avut loc realizarea clipului.

Anette Olzon, solista formaţiei, are blog (http://anette-olzon.blogspot.com/). Care e relaţia voastră cu Internetul?

Îmi verific din cînd în cînd e-mailul, dar în rest urăsc chestia asta.

Consideraţi downloadarea un furt sau o metodă de promovare?

Să vedem... Nu sînt familiarizat cu cifrele în ceea ce priveşte Nightwish, dar, de exemplu, dacă vorbim despre Tarot, am vîndut undeva între 4 – 5 mii de discuri în Finlanda, iar nenorociţii de la nucleo au vîndut undeva la 20 de mii în restul Europei şi, după aceea, observi că albumul a fost downloadat de vreo 50 de mii de ori, ceea ce înseamnă că am făcut un lucru bun, aşa că foarte mulţi oameni se bucură că îl pot fura.

Ce formaţii ascultaţi pe drum, de la un concert la altul?

Am ascultat în ultimul timp noul Heaven and Hell, ascult chestii old school din Scoţia şi Anglia şi mai ascult Thin Lizzy. Încerc să mă menajez de metal-ul puternic pe care îl iubim cu toţii, trupe ca Pantera, Metallica, încerc să mă menajez pentru că uneori am impresia că, ascultîndu-i, nu numai că îţi dau energie, dar îţi şi iau din energie...

Anul trecut aţi cîştigat Premiul ECHO, la Berlin, la categoria „Best International Group“, concurînd cu Foo Fighters, Kaiser Chiefs, Marilyn Manson şi Within Temptation. E cel mai important premiu pe care-l poate cuceri o formaţie?

Nu ştiu ce să zic... bineînţeles că mă face să mă simt bine, şi pe restul trupei la fel, atunci cînd cîştigăm un premiu, dar cred că e doar o chestie care ţine de Germania, nu de întreaga lume, nu e ca şi cum stai acolo lîngă Dumnezeu, cu Iisus şi cu John Lennon. Este un lucru bun. Asta îţi zice un premiu: că ceea ce faci este bine, dar nu este ceva ce trebuie luat drept cine ştie ce, trebuie să rămîi cu picioarele pe pămînt şi să continui să trăieşti. Trebuie să faci în continuare muzică bună şi nu trebuie să te relaxezi într-atît încît să-ţi neglijezi munca.

Am văzut că aveţi deja pe site-ul vostru un calendar pentru 2010. Ce vă doriţi pentru viitor? Pentru că viitorul este atît de aproape pentru voi.

Aş vrea să rămîn fericit şi mulţumit de lucrurile pe care le am şi sper să pot să le împărtăşesc cu cei din jur.

Cînd credeţi că veţi susţine următorul spectacol în România?

Nu ştiu ce se va întîmpla în viitor. Chiar nu am nici cea mai vagă idee. Mai avem cam şase spectacole de susţinut, iar după aceea Nightwish se va odihni o perioadă. Lucrurile se vor întîmpla atunci cînd va fi momentul lor. Nu prea mă gîndesc la asta. Mă bucur de fiecare zi în parte.

Interviu realizat de Carmina & Mihail VAKULOVSKI

Traducere de Andra Atodiresei

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

Nucleo?!?Razvan Braileanu - Joi, 20 August 2009, 19:06

"Nenorocitii de la nucleo" sunt reprezentantii casei de discuri Nuclear Blast, care difuzeaza produsele Nightwish in Europa (fara Finlanda). Carevasazica "Nuclear", nici vorba de "nucleo"... In rest, Hietala e mare om.