După Festivalul Medieval, la Sighişoara a debutat cea de-a XV-a ediţie a Festivalului de Muzică Academică, manifestare româno-elveţiană organizată şi condusă de violonistul Alexandru Gavrilovici, concert-maestru şi profesor la Berna. Festivalul a avut la origine ideea regăsirii unor colegi stabiliţi în „ţara cantoanelor“ cu cei „de acasă“, atît în concerte camerale de mare atractivitate, cît şi pentru a susţine cursuri de măiestrie pentru tineri români şi străini. Timp de zece zile, maeştri şi discipoli au refăcut, în ambianţa specială a cetăţii, o mare familie care studiază, cîntă şi se simte extrem de bine (parte dintre cursaţii din anii trecuţi perfecţionîndu-se acum la Basel, cu aceiaşi profesori de la Sighişoara).
Am reascultat numeroşi interpreţi de clasă, cîntînd cu o vădită plăcere, comunicînd astfel cu publicul – extrem de numeros şi entuziast – într-o manieră caldă, dar foarte profesionistă, abordînd lucrări de anvergură din literatura universală, colaborînd şi cu oaspeţi de peste hotare. Dacă în prima seară, în opusuri de Schönberg şi Schumann, au evoluat pianista Cipriana Gavrişiu, violoniştii Alexandru Gavrilovici şi Béres Melinda (totodată implicată în organizare), violiştii Kardos Margit şi Endre Guran, violonceliştii Ciprian Câmpean şi Török Zsolt, contrabasistul György Róbert, în seara următoare i-am regăsit pe primii patru alături de polonezul Tomasz Sowikowski, în cvintete de Juon şi Sabin Păutza (primă audiţie absolută, dedicată festivalului). De menţionat că programul a debutat cu Sonata pentru vioară şi pian de Janacek interpretată cu sensibilitate de Béres Melinda şi de aceeaşi Cipriana Gavrişiu, care apoi a acompaniat un recital al sopranei germane Katrin Adel, etalînd un glas generos, amplu, în miniaturi vocale, şi o arie din opera Jenufa de Janacek.
Dar grupuri de spanioli, israelieni sau francezi care vizitau cetatea s-au bucurat să urmărească şi recitalul pianistului olandez Frank van de Laar (în opusuri de Brahms şi Prokofiev, abordate într-o viziune foarte personală), dar şi un cvintet cu contrabas scris de Eybler (autor din secolul al XVIII-lea), bine cîntat de un ansamblu format din Emilie Haudenschild, Bartha Mátyás, Endre Guran, Kostyák Imre, Kostyák Botond, care s-au regăsit apoi, în concertul de la sinagogă, alături de soprana din Frankfurt, Katrin Adel, violonistul V. Lakatos şi violoncelistul polonez Tomasz Sowikowski, propunînd opusuri de Ullmann, Bloch, Jemnitz, dar şi Mendelssohn-Bartholdy.
Muzică bună şi o atmosferă ideală, în plin „Ev Mediu“, cu un „străjer-crainic“ anunţînd reperele zilei (salutînd pînă şi în japoneză sau filipineză, cîntînd melodii spaniole sau israeliene), lume multă… Dacă şi trenurile ar fi mai frecvente şi microbuzele sau autocarele ar opri şi în oraş, de la (sau spre) Bucureşti, cu siguranţă turismul ar fi şi mai înfloritor, iar melomanii ar ajunge mai uşor la concertele Academiei – pentru că merită din plin. Poate la anul…

