OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mult pretuit in interiorul breslei muzicale, vag apreciat in miezul de foc al „culturalilor“ de pretutindeni ca fiind un nume sonor Olivier Messiaen intra in cercul de interes si pentru faptul ca se vor implini anul acesta 100 de ani de la nasterea marelui muzician. Prilej de manifestari comemorative si pretios omagiale, dar si o buna ocazie de a resuscita interesul pentru opera unuia dintre cei mai originali si inventivi compozitori ai secolului XX.

Nascut la 1 decembrie 1908 la Avignon, Messiaen parcurge secolul cel mai atroce din istoria umanitatii sub semnul seninatatii, chiar si perturbate. Studii muzicale la Conservatorul din Paris, unde il are ca profesor, printre altii, si pe Paul Ducas. Urmate de o lunga cariera, ca organist la Biserica La Trinité, din 1931 si pina la moartea sa, in 1992, dar si ca profesor de armonie (din 1941) si compozitie (din 1966) pina la iesirea la pensie, in 1978. A avut printre elevi nume sonore, de la Pierre Boulez si Stockhausen pina la grecul de sorginte braileana Iannis Xenakis. Catolic fervent si spirit inovator, va cauta si va gasi noi forme de expresie muzicala, combinind fervorile credintei cu o incredibila pasiune pentru viata si sonoritatile lumii pasaresti. Trebuie mentionat ca activitatea de ornitolog a lui Messiaen depaseste cu mult zona pasiunii de simplu amator. De altfel, mai mult sau mai putin ironic, el se considera mai important ca ornitolog decit ca muzician.

Institutul Francez din Bucuresti, cu deja cunoscuta lui fervoare de a promova valorile franceze, a avut initiativa de a organiza un concert omagial dedicat lui Messiaen. Trioul Dumky si clarinetistul Nicolas Baldeyrou au fost invitati sa concerteze in urbea nord-dunareana, intr-un ciclu numit „Tineri mari solisti“, care a continut insa si concerte mai aparte, cum a fost integrala suitelor pentru violoncel solo de Bach prezentate en suivie, intr-o singura zi. Dincolo de prestigiul international al junilor muzicieni, erau cu totii niste necunoscuti pentru melomanii romani, ca si faimosul cvartet al lui Messiaen programat pentru concertul de la Ateneu.

Am avut de-a face cu o lucrare faimoasa ce se cinta extrem de rar, doar prezenta in sala a clarinetistului A.O. Popa confirmind interpretarea si participarea romaneasca la acest dramatic opus. Concertul propriu-zis, frumos pregatit si printr-o savanta proiectie a luminilor a beneficiat nefericit de o interminabila prezentare bilingva a lucrarii, care si asa e lunga, chiar daca poetul, traducatorul si recitatorul se numea Bogdan Ghiu. O compozitie savanta, cu accente dramatice, cu ruperi de ritm si insertii melodice de un mare rafinament, un expresionism grav acrosat pe alocuri cu extrem de abile sonuri impresioniste. O mare stiinta a compozitiei pusa in partitura pe fondul dramei istorico-politice traite de insusi Messiaen. Lucrare scrisa in prizonieratul german, dupa ce soldatul francez cade in miinile nemtilor la Verdun si suporta rigorile sistemului concentrationar hitlerist. Detaliile legate de geneza operei nu ne pot fi indiferente. Detaliile framintarilor launtrice ale unui romano-catolic cazut prada suferintei si disperarilor nu au cum sa se reflecte in partitura. Cind aflam ca autorul nu a beneficiat de nici un instrument in timpul compunerii lucrarii, iar la prima auditie din lagarul de la Görlitz au participat, pe linga prizonierii de razboi francezi, si militarii germani care-i pazeau, in frigul lunii ianuarie a anului 1941, imaginatia noastra o ia razna. Dar muzica nu. Tinerii interpreti francezi au redat exemplar dramatismul acestei lucrari.

Lucrare care, chiar din titlul ei, Cvartet pentru sfirsitul Timpului, ne-a obligat sa depasim stricta perceptie sonora si sa meditam in marginea muzicii. Si a destinului uman, a istoriei insesi. Fara sa fie impresionist-programatic, cvartetul cumuleaza suficienta tensiune pentru a livra ceva in plus dincolo de cuvintele si explicatiile anexate programului. Trimiterea la Apocalipsa si utilizarea unei teme biblice sint mult depasite de complexitatea sonora a partiturii. Altfel ar fi ramas o simpla si anosta valorificare benigna a textului biblic. Messiean reuseste un tur de forta depasind livrescul si accentuind forta de expresie a muzicii.
Un cvartet grav si impresionant, cu aceeasi forta precum cele sase finale dintre cvartetele lui Beethoven, ce trimite si la unele pasaje angoasante din lucrarile lui Sostakovici, pus in valoare de interpretii francezi. Trio Dumky: la pian, Frederic Lagarde, la vioara, Pierre-Olivier Queyras, la violoncel, Veronique Martin. Carora li s-a adaugat clarinetistul Nicolas Baldeyrou.
O seara Olivier Messiaen de mare muzica, intr-o regie mai putin fericita si cu un public care nu prea avea treaba cu muzica. Dar asta ar fi alta discutie.