OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Poate şi pentru că e primăvară, poate şi pentru că proiectele de anvergură par mai numeroase în partea a doua a stagiunii, am avut ocazia să fiu… spectator, prin ţară, la concerte şi spectacole adesea cu amprenta evenimentului, fie prin noutate, fie prin calitate. Spre exemplu, la Sala Radio s-a (re)inaugurat orga; după luni de absenţă, aceasta a răsunat din nou într-un recital care, cu un asemenea prilej, trebuia să fie susţinut de un oaspete, astfel încît britanica Jennifer Bate a oferit, în faţa unei săli arhipline, lucrări de Bach, Schumann, Liszt, Franck, Guilmant sau Vierne, parcurse cu vitalitate şi acurateţe (trecînd peste dezechilibrele din structura ritmică). Artista a pus în evidenţă sunetul generos al instrumentului-vedetă, însă a întrerupt programul pentru a anunţa că… există o problemă tehnică, insesizabilă pentru ascultători, dar pe care a subliniat-o apăsînd o clapă, generînd astfel un sunet prelung, strident şi înnebunitor pentru cei din sală şi, probabil, şi pentru cei ce ascultau, în transmisiune directă, la postul de radio (şi prin UER). În pauza creată, reprezentanţi ai firmei din Cehia, care lucraseră la repararea orgii, au încercat să remedieze „problema“, ultima lucrare din program a fost înlocuită, iar noi ne-am bucurat că, totuşi, Sala Radio are din nou orgă. Cînd va „cînta“ iarăşi nu ştim, dar sincer cred că interpreta nu a fost pe măsura evenimentului şi că ar fi trebuit să continue recitalul făcînd cumva abstracţie de blocarea acelei clape. În felul acesta, ambasadorii prezenţi în sală şi, poate, zecile de mii de ascultători europeni ar fi fost scutiţi de neplăcerea acelui incident – evident, nedorit, dar subliniat fără rost. Un alt moment demn de semnalat este invitarea Orchestrei Naţionale Radio, după 28 de ani, la Festivalul „Timişoara muzicală“, care deschide, pe 29 aprilie, secţiunea simfonică a ediţiei a XXXV-a cu un concert închinat, sub bagheta apreciatului Jin Wang, bicentenarului Chopin. Va fi interpretat Concertul nr. 2, al cărui solist va fi nou-angajatul pianist Horia Mihail; opusul este încadrat de Rapsodia I de Enescu şi de Simfonia nr. 2 de Rachmaninov.

 

Foto:  Jennifer Bate

În pragul absolvenţei, pianistul Arthur Bocăneanu a optat pentru piese de Bach, Beethoven, Chopin şi Schumann, rezolvate cu rigoare şi tenacitate. Un public foarte numeros şi avizat a aplaudat cu reală plăcere tineri care, în urma succesului repurtat, se vor regăsi curînd şi în stagiunea Filarmonicii. Deşi în 20 mai aniversează abia trei ani de existenţă, aceasta  surprinde extrem de plăcut prin densitatea şi varietatea repertorială, prin entuziasmul şi capacitatea de a crea evenimente, asigurînd astfel „acoperirea“ săptămînală a celor nouă sute de locuri din sala Casei de Cultură a Sindicatelor, unde îşi are sediul. Directorul, Jean Dumitraşcu, şi directorul artistic, Tiberiu Oprea, au reuşit să colaboreze cu mai toţi artiştii de marcă din ţară, ceea ce este, cu adevărat, remarcabil. Şi rezultatele se văd, iar odiseea „naşterii“  ansamblului este deja povestită cu vervă chiar de către director în volumul Bătălia pentru Filarmonica Piteşti apărut, în 2008, la Editura Pămîntul.

 

Cîţiva kilometri mai departe, la Craiova, „Zilele Teatrului Liric“ au onorat cei 166 de ani de operă în Bănie printr-un spectacol care, coincidenţă sau nu, a avut un titlu foarte sugestiv – Drumu-i lung, povestea-i scurtă –, urmat de o sesiune de comunicări despre istoricul, devenirea şi actualitatea vieţii muzicale locale. În final, a avut loc reprezentaţia cu opera Carmen de Bizet, în care, rămînînd în sfera tinerilor de talent, s-au remarcat (din nou) soprana Diana Ţugui şi baritonul Ioan Cherata (ale cărui date vocale îl recomandă pentru roluri de anvergură). Ei au evoluat alături de o Carmencită bulgară – Elena Marinova –, surprinzător de blondă şi de „plată“, dar şi de tenorul Gabriel Năstase (cîndva solist al teatrului, transferat în anii ’80 la Bucureşti), la pupitru fiind experimentatul dirijor Gheorghe Stanciu de la Constanţa; spectacolul a fost realizat în colaborare cu artiştii craioveni, care, ca de obicei, s-au implicat cu credinţă în realizarea unei producţii pe care o sală plină pînă la refuz a aplaudat-o cu bucuria de a reasculta muzica preferată.

 

La Opera Naţională a avut loc o nouă ediţie a concursului „Maeştrii artei lirice“, care, dedicat anul acesta sopranei Arta Florescu, a fost mult mai ofertant în plan repertorial. Juriul (format din opt membri, spre deosebire de cei... cincisprezece de anul trecut) a conferit Premiul I mezzosopranei Maria Jinga (care s-a remarcat nu doar prin calitatea vocală deosebită, ci şi prin eleganţa şi siguranţa interpretării, aspecte dovedite din plin şi în spectacolele ONB, unde este solistă de cîţiva ani), Premiul II baritonului Florin Estefan, Premiul III unui alt bariton – Şerban Vasile –, iar menţiuni sopranelor Laura Chera (nu am înţeles de ce ar fi meritat să intre în finală) şi Iulia Dan, ambele primind şi premiul acordat de ONB, constînd în apariţii în spectacolele teatrului, deşi era de aşteptat ca Estefan să fie chiar angajat imediat, pentru că merită şi are toate calităţile unui interpret de cotă, în special în opere de Verdi sau Mozart, unde lipsa la noi e acută. A primit, în schimb, un Premiu special, putînd astfel cînta în Bulgaria… Păcat că, la Gala laureaţilor, cu toate eforturile apreciatului dirijor Victor Dumănescu, orchestra (este adevărat, obosită după atîtea ore în care a acompaniat şi finala de la ora 16) a fost tare plictisită şi, deci, anostă. Iar în sală, doar cîţiva împătimiţi şi… nici un cronicar (în afara celor din juriu). Soprana Leontina Văduva (de asemenea, în juriu) a menţionat şi ea lipsa de interes arătată de public (şi nu numai) pentru noua generaţie de artişti, care, probabil, se aşteaptă să devină celebri pentru a fi luaţi în seamă de cei „de acasă“. Păcat că nici o televiziune nu a preluat gala, probabil din motive de „drepturi“; laureaţii ar fi meritat însă o mediatizare reală, tocmai pentru ca melomanii să-i descopere şi pe „micul ecran“, aşa cum se petrece oriunde în lumea civilizată.