OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In timp ce la Bucuresti se desfasura Festivalul Enescu, peste hotare aveau loc numeroase evenimente in care erau „implicati“ artisti romani, ale caror succese nu au avut insa, din pacate, ecoul firesc in mass-media noastra, desi performantele lor au fost apreciate la superlativ de catre straini. Daca acum toata lumea este „preocupata“ de concedierea sopranei Angela Gheorghiu, inainte de premiera cu Boema de Puccini, la Opera din Chicago, prea putini acorda atentie faptului ca, spre exemplu, mezzosoprana Ruxandra Donose a fost invitata, in prestigiosul Festival de la Glyndebourne, sa sustina 16 spectacole cu Cenusareasa de Rossini (am aplaudat-o, la final de stagiune, si in varianta concertanta oferita la Opera bucuresteana).

Iar in distributiile propuse de Staatsoper Viena pentru Nunta lui Figaro de Mozart (de asemenea, in concert) in turneul din China, Hong Kong, Taiwan, derulat aproape toata luna septembrie, s-au regasit multe nume romanesti, printre care si cel al mezzosopranei Aura Twarowska, marcind astfel prima sa aparitie ca angajata a celebrului teatru liric.

Coincidenta sau nu, ambele soliste s-au format sub indrumarea eminentei profesoare Georgeta Stoleriu, asemeni mezzosopranei Antonela Barnat, care a obtinut recent Premiul III la Concursul de la Malmo sau a sopranei Anda Pop (de la Opera din Brasov) care, desi in urma cu un an a cintat excelent in Carmen de Bizet sau in Faust de Gounod pe scena Operei Nationale, nu a fost considerata… destul de buna pentru a deveni solista a teatrului bucurestean. in schimb, la renumitul Concurs Madama Butterfly (16-22 septembrie), a cistigat Premiul II, atit publicul, cit si comentatorii „simtind“, inca din prima etapa, ca ar merita din plin primul loc. Iar cea mai buna dovada in acest sens este faptul ca a fost imediat invitata sa cinte partitura in Japonia, in ianuarie 2008, in cea mai importanta sala de concert din Tokio, preferata, astfel, japonezei Murokami Toshiki, impusa la Marele Premiu. Daca ani la rind competitia s-a organizat la Tokio, acum, la patru decenii de existenta, s-a dorit sa se desfasoare in tara primei laureate din 1967, astfel incit de aceasta data a avut loc la Chisinau, soprana Maria Biesu, care a cucerit atunci trofeul, fiind acum presedinta juriului.

Printre membri s-au regasit si alte cistigatoare, precum Ghisela Tipola (Ucraina) sau Wilma Vernocchi (Italia), dar si basul Pompei Harasteanu. inca din 20 septembrie, revista Literatura si arta publica fotografia Andei Pop (Popescu), alaturi de articolul de prezentare a concursului, deci… Iar daca, din cei aproape 40 de candidati (soprane pentru rolul titular si tenori pentru Pinkerton, dar si baritoni sau mezzosoprane) din Republica Moldova, Bulgaria, Coreea, Rusia, Islanda, Polonia, Kazahstan, Ucraina, Turcia, Singapore, Romania si, fireste, Japonia, Anda Pop a cucerit Premiul II, poate ca macar acum o vom asculta si la Bucuresti in Madama Butterfly, daca nu ca solista angajata, macar ca invitata (la concursul de angajare din 2006, a fost luata in considerare pentru colaborari, dar nu a fost solicitata niciodata). Poate ca va functiona macar „principiul“, vechi de cind lumea, ca romanii trebuie sa fie recunoscuti intii in strainatate si apoi… „bagati in seama“ in tara lor.

Dar in aceste zile o alta soprana, Irina Iordachescu, mai norocoasa, deci solista a ONB, se afla la Scala din Milano, pentru ca, pe 27 septembrie, a debutat in noua productie cu opera contemporana Teneke de Fabio Vacchi (regizata de Ermanno Olmi, cunoscut in lumea filmului), cu Roberto Abbado la pupitru, interpretind un rol important si foarte ofertant, pe care il reia si in 3 octombrie. Apoi, dupa debutul in Nunta lui Figaro si aparitia in recenta montare cu Lucia di Lammermoor de Donizetti la ONB, va pleca, in noiembrie, la Las Palmas, Spania, pentru a evolua, sub bagheta legendarului Riccardo Muti, in opera Il ritorno di Don Calandrino, in care va cinta apoi si in Italia (la Ravenna, Piacenza etc.)

Vorbind despre performante in septembrie, se cuvine subliniat si succesul deosebit al tinerei pianiste Alina Bercu, din fericire apreciata si la noi, dar si peste hotare; pentru ca, la dificilul Concurs „Clara Haskil“ din Elvetia, s-a numarat printre cele trei finaliste, detasindu-se astfel dintre cei 79 de candidati cu o medie de virsta de 24 de ani, Alina avind… 17. Iar daca tinem seama ca s-a impus, cintind Concertul nr. 3 de Beethoven, imediat dupa cistigatoarea Premiului I (japoneza Kawamura Hisako, avind deja 20 de ani de experienta pianistica), realizarea sa devine cu atit mai pregnanta. Revenind in tara, a concertat la Sibiu, pe 18 septembrie, interpretind de aceasta data Concertino, scris de luxemburghezul Jos Kinzé si monumentalul Concert nr. 5 Imperialul de Beethoven, in cadrul manifestarilor Festivalului Enescu, pentru ca apoi, pe 20-26 septembrie, in compania aceleiasi Filarmonici sibiene, sub conducerea dirijorului Theo Wolters, sa fie aplaudata la Luxemburg si in Olanda, unde a prezentat din nou cele doua partituri. Un efort deosebit, o „vacanta“ incarcata, la finalul careia Alina Bercu a plecat la Weimar, unde studiaza, din 2006, la Conservatorul „Franz Liszt“.
Se spune ca „toamna se numara bobocii“… Si iata ca e adevarat. Dar asemenea reusite ar trebui mediatizate mult mai intens, macar la nivelul celor cu iz de scandal.