OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In stagiunea bucuresteana saptamina trecuta a fost extrem de darnica, in special pentru iubitorii muzicii vocale, carora le-a oferit o paleta repertoriala diversa si interesanta in interpretari (uneori) de referinta. La Ateneu ne-am reintilnit cu ansamblul „Studioul de muzica veche“, format din artisti de mare valoare – Georgeta Stoleriu (soprana, lauta, percutie), Anca Iarosevici (viola da gamba-discant, alto, tenor), Robert Dumitrescu (viola da gamba tenor, fiddle, lauta) si Verona Maier (clavecin, pian, percutie) –, care propune de fiecare data lucrari inedite, fie transportindu-ne in epoci demult apuse, prin sonuri amintind de trubadurii si menestrelii de la curtile princiare, fie revenind in actualitatea creatiei romanesti prin partituri de un farmec aparte.

Si acum am descoperit eleganta si simplitatea cuceritoare a melodiilor engleze din veacurile XV-XVII (printre care si piese compuse de celebrul rege Henry VIII), trecind de la cochetarie la tristete, de la exuberanta la poezie, instrumentele de epoca si glasul cald al sopranei brodind linii si ornamente incintatoare, atit de indragite intr-o lume in care perucile si reverentele erau la mare pret.

Cu acelasi elevat rafinament a fost interpretata si muzica medievala a secolelor XI-XIII pe texte scrise in latina, franceza, spaniola sau italiana, inaltindu-se in volute asemeni superbelor catedrale ce uimesc si astazi prin arta mesterilor (adesea) anonimi, la fel de talentati ca si muzicienii care, ramasi in parte necunoscuti (de unde si numele generic Anonimus), au lasat lumii adevarate bijuterii. In incheiere, am reascultat, cu aceeasi placere, Abtibilduri dupa Tristan Tzara de Felicia Donceanu, lucrare gindita in stilul teatrului-instrumental, in care poezia dadaista este pusa in valoare printr-un joc sonor combinat cu miscarea scenica ingenioasa. Lor li s-a adaugat un adevarat „arsenal“ de elemente amuzante – colivie, melon, pistol, biletele, fluier etc. – carora soprana Georgeta Stoleriu stie sa le confere un plus de umor si de bun-gust, colaborind impecabil cu colegii sai din ansamblul ale carui performante sint unanim apreciate atit in tara, cit si in strainatate.
Pe 8 aprilie, cind o lume intreaga a deplins stingerea din viata a Papei Ioan Paul al II-lea, sala Radio a devenit neincapatoare pentru publicul extrem de numeros care a dorit sa asiste la concertul dedicat memoriei sale.

In prezenta unui numar impresionant de inalti reprezentanti ai Bisericii, Orchestra Nationala Radio, dirijata de Milen Nachev, un oaspete din Bulgaria, a abordat opusuri de anvergura al caror continut ideatic a capatat, in acea seara, conotatii cu totul deosebite. Dupa somptuoasa uvertura la opera Maestrii cintareti din Nürnberg de Wagner, poemul simfonic Moarte si transfiguratie de Richard Strauss a adus transparenta atemporala si stralucirea apoteozei intr-o talmacire sobra, cu o constructie clara, riguroasa, realizata de ansamblu cu o densitate si o omogenitate demna de lauda. Maniera de cint care s-a regasit apoi in derularea Requiem-ului mozartian, beneficiind atit de aportul Corului Radio (pregatit de Dan Mihai Goia), cit si al unor tineri solisti, incercindu-se alcatuirea unui cvartet echilibrat si sensibil (reusita doar in parte, pentru ca vocile feminine – soprana Irina Iordachescu si mezzosoprana Cristina Iordachescu-Iordache – au cintat poate cu prea multa discretie, in timp ce tenorul Marius Budoiu a explodat in debut, temperindu-se ulterior, iar baritonul Stefan Ignat a facut eforturi sa onoreze corect partitura).

Acesta poate fi considerat momentul culminant al programului care, prin opusurile de impresionanta frumusete si prin calitatea interpretarii, a devenit un real omagiu adus Papei Ioan Paul al II-lea, al carui portret a guvernat sala si al carui glas s-a auzit in surdina in foyer, dintr-o inregistrare apartinind „fonotecii de aur“. Impresionant a fost si momentul de reculegere tinut in memoria celui disparut, care a fost un mare iubitor de cultura.
La sfirsit de saptamina, in prim-plan s-a aflat muzica instrumentala, prin cea de-a XI-a editie a Galelor tinerelor talente, organizata de Liceul „Dinu Lipatti“. Cei 32 de elevi, din clasele VII-XII, au abordat un repertoriu divers din literatura romantica, rezolvat in general cu acuratete tehnica si un tuseu rotund, calitativ, reliefindu-se, firesc, pianistii care au adaugat acestor elemente si o expresivitate adecvata, o constructie clara si coerenta a discursului muzical.

Se cuvin mentionati, in acest sens, Robert Dumitru (reusind, chiar si intr-o partitura de Samo, sa contureze, in tonuri estompate, o atmosfera plina de poezie), Leonard Mocanu (fluent, cu percutanta ritmica pregnanta si atacuri incisive, cu secvente masive si planuri contrastante in Scherzo op. 4 de Brahms), Mina Maria Beldimanescu (expresiva in Preludiul op. 23 nr. 5 de Rachmaninov), Andrei Gheorghe (sensibil, cursiv, poetic in Nocturna op. 9 nr. 2 de Chopin), Dragos Babeanu (logic si clar in Toccata de Debussy, desfasurindu-se insa „pe orizontala“), Mihai Ritivoiu (precis in Sonatina de Ravel), Ioana Cojuharov (in Balada nr. 2 de Liszt, parcursa cu rigoare si aplomb), Sebastian Ene (Rapsodia spaniola – rezolvata cu acuratete), apoi Eduard Nicolae (talent exceptional a carui forta si stralucire interioara s-au imbinat ideal cu velocitatea si sensibilitatea in Studiu dupa Paganini nr. 2 de Liszt si Studiul op. 25 nr. 2 de Chopin), Adriana Sarau (intr-un joc coloristic bine sustinut in tonuri transparente specifice impresionismului in Sonatina de Ravel), Sinziana Alexandru (excelenta in special in partea a III-a din Sonata op. 24 nr. 1 de Enescu, in care atmosfera irizata, punctata cu accente expresive, a fost realizata cu fluenta, precizie tehnica si delicatete).

Apreciind preocuparea dascalilor pentru a asigura baza tehnica si constructia logica a partiturilor, precum si dorinta de diversificare a repertoriului – foarte dificil si pretentios, de altfel –, ne-am bucurat, pe de o parte, sa descoperim citeva valori autentice si de mare perspectiva, dar pe de alta parte ne-am intristat vazind dezinteresul celorlalti elevi care, inca de la prima editie a Galelor, „stralucesc“ prin absenta, desi ar trebui sa-i intereseze cum evolueaza cei „de nota 10“, macar pentru a se verifica pe ei insisi… In fond, copiii care se pregatesc in scolile de muzica vor fi, in marea lor majoritate, profesorii si solistii de miine. Astfel, este cu atit mai greu de inteles faptul ca nu au curiozitatea de a asculta, de a intra intr-o sala de concert, nu au rabdarea si educatia „spectatorului“, dar nici interesul profesional firesc pentru orice tinar care se pregateste pentru o cariera muzicala. Este un aspect ingrijorator care persista de multi ani, in ciuda eforturilor profesorilor de a-i convinge sa asiste macar la concertele sustinute in cadrul liceului.

Inchizind parca „cercul“, o frumoasa „stafeta“ maestri-discipoli a fost prilejuita de manifestarea organizata la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti unde, sub titlul Viitorul incepe… ieri, melomanii s-au reintilnit, prin intermediul unor secvente filmate din fonoteca TVR, cu artisti din „generatia de aur“ a Operei Nationale – sopra-na Arta Florescu si baritonul Petre Stefanescu-Goanga intr-un duet din opera Paiate de Leoncavallo –, apoi cu doi dintre discipolii acestora – soprana Maria Slatinaru-Nistor si baritonul Nicolae Constantinescu – deveniti, la rindul lor, nume reprezentative pe afisul aceleiasi scene lirice (momentele alese fiind arii din Forta destinului si Bal mascat, precum si un duet din Aida de Verdi).

In partea a doua a programului, prezentat de prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, am ascultat recitalul sustinut de studenti ai celor doi solisti care, la rindul lor, sint acum profesori la Universitate. Soprana Laura Nicorescu (clasa prof. Maria Slatinaru-Nistor) a abordat lucrari de Chausson, Gounod, Rachmaninov, Verdi, Mozart, Puccini, Obrados, Charpentier, iar baritonul Bogdan Mihai (clasa prof. Nicolae Constantinescu) a optat pentru Bellini, Gounod, Tosti, Mozart, Rossini, Verdi, Bach-Gounod, Leoncavallo, pentru ca apoi cei doi tineri sa interpreteze duete din operele Flautul fermecat de Mozart si Paiate de Leoncavallo, acompaniati de pianistul Alexandru Petrovici, care a cintat, de asemenea, Intermezzo din Cavalleria rusticana de Mascagni. O seara frumoasa, o reverenta a celor aflati la inceput de drum in fata solistilor-profesori de ieri si de azi – un arc peste timp care a generat nu doar nostalgii, ci si inerente comparatii si comentarii privind calitatea glasurilor, expresivitatea si maniera interpretativa a celor trei generatii de cintareti.