OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A fost odata ca niciodata… a fost povestea unui Festival despre care compozitorul si academicianul Stefan Niculescu spunea, la cea de-a X-a editie, jubiliara, din 2000 : „De-abia in 1990 am putut infiinta si conduce Saptamina Internationala a Muzicii Noi, desi am solicitat-o fara succes cu mai bine de un sfert de veac inainte… Totul a inceput prin 1961, cind Institutul de Istoria Artei, unde lucram, m-a trimis, pentru o luna, in schimb de experienta la Varsovia. Zile intregi am petrecut atunci la Radiodifuziunea Poloneza, ascultind inregistrarile festivalului international „Toamna varsoviana“. Am inregistrat pe benzi de magnetofon muzica noua, necunoscuta la noi si negravata inca pe disc: Stockhausen, Xenakis, Penderecki, Lutoslawski, Cage etc. De atunci, mi-am exprimat opinia asupra capitalei importante a instituirii la noi (ca pretutindeni in Europa cultivata) a unui festival de muzica noua.

importante a instituirii la noi (ca pretutindeni in Europa cultivata) a unui festival de muzica noua. Festival necesar atit pentru public, cit si ca rampa de lansare pentru cea dintii miscare romaneasca de avangarda muzicala – miscare niciodata incurajata oficial, scrisnit tolerata si constant marginalizata“.
In acesti ani in care lumea este mai putin tentata de fenomenul cultural in acceptiunea sa clasica, sa incercam, totusi, sa vedem ce reprezinta intreprinderea numita FESTIVAL, si nu un festival oarecare, ci unul dedicat muzicii contemporane.
Prima sa editie din 1991, ca orice premiera de asemenea anvergura, a constituit in sine o „noutate“. Cele 26 de manifestari, recitaluri camerale si concerte orchestrale s-au concentrat in perimetrul celor 8 zile ale „Saptaminii“ (formula temporala ce s-a perpetuat de-a lungul celor 15 editii ale festivalului). „Foamea“ de inedit in acest domeniu atit de slab mediatizat pina atunci trebuia satisfacuta, in pofida dezavantajului unei serioase carente de educare a publicului vizavi de muzica secolului 20.

Am ascultat atunci o selectie alcatuita din creatiile unor clasici ai veacului precum Igor Stravinski, Olivier Messiaen si Anton Webern alaturate celor semnate de celebritati mondiale inca in viata precum Iannis Xenakis si Karlheinz Stockhausen ; lor li s-au adaugat lucrari de John Cage, Luigi Nono, Giacinto Scelsi, Gyorgy Ligeti etc. si de personalitati de exceptie – romani din tara si din diaspora: Pascal Bentoiu, Stefan Niculescu, Octavian Nemescu, Nicolae Brandus, Doina Rotaru, Iancu Dumitrescu, Liviu Danceanu, Aurel Stroe, Lucian Metianu, Mihai Mitrea Celarianu, Corneliu Dan Georgescu, Costin Miereanu, Horia Surianu, Eugen Wendel pina la foarte tinerii – Irinel Anghel si Liviu Marinescu. Dirijori de marca (Corneliu Dumbraveanu, Jean Louis Vicart, Ludovic Bacs, Ion Baciu, Dorel Pascu-Radulescu), formatii („Antidogma Musica“ – Italia, Cvartetul de coarde „Balanescu“ – Marea Britanie, „Archaeus“, „Traiect“, „Contraste“, „Ars Nova“, Ansamblul de percutie din Cluj si „proaspata“ „Pro Contemporania“), precum si solisti de reputatie internationala (saxofonistul Daniel Kientzy, trombonistul Barrie Webb, flautistul Pierre Yves Artaud, pianistul Jean Francois Antonioli, sopranele Ioana Bentoiu, Simina Ivan si Iulia Isaev, flautistul-compozitor Jos Zwaanenburg, pianistul-compozitor Alexandru Hrisanide, clarinetistul Aurelian Octav Popa, regretata mezzosoprana Steliana Calos, coregrafa si dansatoarea Liliana Iorgulescu, pianistul Viniciu Moroianu etc. au contribuit la reusita acestui prim festival-eveniment.
I-au urmat editii speciale: cea din 1992 (incununata de sarbatorirea lui Iannis Xenakis, invitat in Romania cu ocazia aniversarii celor 70 de ani, compozitorul fiind nascut la Braila) si cea din 1993, ambele aflate sub directoratul artistic al compozitorului Liviu Danceanu.

In 1994, o noua formula organizatorica artistic-executiva a conceput succesiunea celor 8 zile in termenii a 21 de portrete componistic-interpretative, oglinzi ale creatiei lui Stefan Niculescu, Wilhelm Georg Berger, Tomas Marco, Octavian Nemescu, si ale performantelor interpretative: corurile „Antiphonia“ si „Gloria Cantus“, ansamblurile camerale „Archaeus“, „Traiect“, „Repertorium“, „Ensemble 20. Jahrhundert“ – Viena, „Contemp“ (de dans contemporan), apoi dirijorii Ovidiu Balan si Iosif Conta la pupitrul Filarmonicii din Bacau, respectiv al Orchestrei Nationale Radio s.a; s-au adaugat portretele violistului Marius Ungureanu, flautistului Zdenek Bruderhans, trombonistului si compozitorului Alexandru Graur, trombonistului Barrie Webb si al violonistei Malina Dandara ca reprezentanta a tinerei generatii. Saptamina Internationala a Muzicii Noi 1994 a gazduit si simpozionul international „Muzica si Matematica“, organizat la initiativa compozitorului si profesorului Anatol Vieru.
Dubletul Liviu Danceanu-Petru Stoianov a asigurat succesul artistic al editiei din 1995 si prin prezente interpretative in premiera: Orchestra „Jeunesses Musicales“ dirijata de Christian Alexandru Petrescu, „Trio For Contemporary Music din Sofia“, „Partita Radicale“ din Germania, „Trio Aperto“, „Interensemble“ – Padova, „Münchner Flötentrio“ – si un debut conceptual: intiiul concert de muzica electronica si live-electronics, avindu-i ca solisti pe Daniel Kientzy, Barrie Webb si pe flautistul Filip Ignac.

- 1996 – Prezente internationale si romanesti inedite
In 1996, sub conducerea artistica a Presedintelui UCMR, Adrian Iorgulescu, SIMN a beneficiat de alte prezente internationale si romanesti inedite (flautista Cecile Daroux, „NOTABU Ensemble Neue Musik“ din Germania, ansamblurile „CONTRECHAMPS – Musik d’aujourd’hui“, „Pro Musica Nova“, „Mircea Tiberian-Nicolas Simion Quartet“ si Grupul „Creativ – Harry Tavitian si Corneliu Stroe“, dirijorii Cristian Mandeal si Horia Andreescu la pupitrele Filarmonicii George Enescu si, respectiv, al Orchestrei Nationale Radio), aducind ca nota distinctiva reprezentarea fenomenului jazzistic in contextul muzicii contemporane. In aceeasi editie, publicul bucurestean a fost martorul altei alaturari inedite: premiera absoluta a operei Post–fictiunea de Dan De-diu, urmata de versiunea 1996 a operei Hamlet de Pascal Bentoiu, ambele derulindu-se la Opera Romana din Bucuresti; o editie ce si-a propus sa largeasca perspectiva de perceptie a diversitatii universului spectacular contemporan incluzind happening-ul (final atractiv pentru intregul festival).

La editia din 1997 un nou director, Valentin Petculescu, a preluat ideea conexiunii genurilor, prima seara fiind dedicata exclusiv operei, in ciclul „Caragiale si noi“ (compozitori Paul Constantinescu si Adrian Iorgulescu). Prezente noi in festival: pianistii Martine Joste (Franta) si Scott Tinney (SUA), Stockholm Saxophone Quartet si ansamblul irlandez „Concorde“, precum si dirijorul englez Neil Thomson, oaspete al Orchestrei Nationale Radio. N-a lipsit nici muzica electronica in ipostaza sa obisnuita si, ca element nou, colaborarea dintre saxofonistul Daniel Kientzy si Duo Telectu din Portugalia intr-un recital-improvizatie utilizind saxofoane, ghitari, clape, percutie si mediu electronic.
Editia 1998, a stat sub semnul instrumentelor de suflat, flautul fiind el insusi un instrument-simbol in creatia componistica a Doinei Rotaru, noul director artistic. Au contribuit la reusita acestei editii flautistii Pierre Yves Artaud si Ion Bogdan Stefanescu, Barrie Webb (ca trombonist si dirijor), saxofonistul Daniel Kientzy, clarinetistul Aurelian Octav Popa alaturi de violista Sanda Craciun, duoul suedez Jorgen Petterson (saxofon)-Magnus Andersson (chitara), trio Contraste, orchestra de camera „Virtuozii“ dirijata de Horia Andreescu etc.

- 1998 – „Recuperarile arhetipale in muzica contemporana“
De remarcat admirabilele portrete componistice „Gheorghe Costinescu“ (simbioza intre muzica si teatru) si „In memoriam Myriam Marbe“, precum si simpozionul „Recuperarile arhetipale in muzica contemporana“. Corolar, pe masura asteptarilor – concertul Orchestrei Olandeze de Flaute sub conducerea dirijorului Jorge Caryevschi.

Compozitorul Dan Dediu, director artistic in l999 si 200l, si-a conceput programele insistind asupra momentelor solistic-camerale. Alaturi de cele 2 simpozioane (l999 – Creatia lui Anatol Vieru si 200l – Compozitia in Estul si Vestul Europei) care au reunit muzicologi si compozitori de toate virstele, piesele sale de rezistenta au fost:
n in l999 – colaborarea dintre Universitatea de Muzica Bucuresti si cea din Hamburg in realizarea unui concert al studentilor de la clasa de compozitie, prezenta inedita a doua opere „de buzunar“ (The Last Word de Mildred Kayden si The Telephone de Gian-Carlo Menotti) si, in mod special, acel happening-etno cu lautari din Gherla si Oas alaturi de formatia elvetiana „Drum“, initiativa realizata in decorul pitoresc al Hanului lui Manuc cu sprijinul Muzeului Taranului Roman si al etnomuzicologului Speranta Radulescu;
n in 2001 – panoramarea unor zone stilistice particulare ale creatiei pianistice contemporane propuse de interpretii Marcel Worms (New Blues For Piano), Steffen Schleiermacher (John Cage, Luciano Berio, Olivier Messiaen) si Werner Barho (Alexander Skriabin, Violeta Dinescu, Galina Ustvolskaia s.a.), de asemenea valorificarea traditiei corale romanesti in concertul Corului Academic Radio sub bagheta lui Dan Mihai Goia, precum si incursiunea in lumea muzicii electronice, numita Meta Duo – Daniel Kientzy, Reina Portuondo (muzica daneza pentru saxofoane si mediu electronic).

Intiiul jubileu al SIMN a fost marcat in 2000 printr-o editie „supervizata“ de un comitet artistic (Octavian Nemescu, Doina Rotaru, Liviu Danceanu, Calin Ioachimescu, Maia Ciobanu, Irinel Anghel), editie ce i-a reunit pe „obisnuitii“ acestui tip de festival devenit traditional pentru luna mai, adaugind in palmaresul evolutiilor interpretative si nume noi: violonistii Juhani Palola (remarcabil in Concertul pentru vioara si orchestra de Maia Ciobanu ca si in recitalul sau solistic) si Diana Cazaban (valorificind repere de rezonanta ale componisticii mondiale). Ramine in memoria spectatorilor impresionanta punere in scena a baletului Rosu si Negru de Livia Teodorescu-Ciocanea, spectacol al Operei Nationale din Bucuresti (coregrafia Alexa Mezincescu, dirijor Rasvan Cernat, decoruri Viorica Petrovici, costume Adriana Grand), exceptional sustinuta de catre intregul corp de balet, orchestra si cor si de catre solistii Razvan Mazilu, Corina Dumitrescu, Monica Petrica.

Anul 2002 il readuce pe Liviu Danceanu la conducerea artistica a Festivalului, pentru un perpetuum tematic din care se detaseaza Perpetuum avantgarde (concertul ansamblului german „Avantgarde“ condus de pianistul Steffen Schleiermacher si, in special, prima auditie absoluta a Oratoriului pe texte din Evanghelia dupa Toma de Nicolae Brandus, piesa distinsa ulterior cu premiul UCMR pentru lucrare corala ampla, o lucrare-reflectie, de atmosfera. Am retinut, in aceeasi masura, o suita de trei momente, doua dintre ele vizind conceptul improvizatoric (Franziska Baumann – voce si flaut, Jurg Solothurnmann – saxofon si Michel Wintsch – pian, un trio ce evidentia muzicalitatea naturala si exceptionalele calitati vocale ale interpretei; Interzone Jazz Quintet – o „intilnire“ jazzistica internationala sub auspiciul valorii), lor adaugindu-li-se cele 2 miniaturi coregrafice redate gestual de Liliana Iorgulescu si Razvan Mazilu pe muzica Mihaelei Vosganian, punti de fantezie intre reverie si sugestivitatea subjuganta a Realului. In fine, succesul concertului din finalul editiei a XI-a s-a datorat, intr-o maniera decisiva, prezentei reputatului violonist si profesor Serban Lupu (de la Universitatea din Illinois), solist al Orchestrei Nationale Radio dirijata de Ludovic Bacs in Anotimpurile romanesti de Theodor Grigoriu.

- 2003 – Jam-session
In 2003, sub directia artistica a Mihaelei Vosganian si a lui Irinel Anghel, foarte multe premiere: jam-session experimental transmis in direct de TVR Cultural; un site informational propriu pe Internet; un film al Festivalului ce aduce in prim plan evantaiul de instrumente traditionale asiatice ori exotice, pianul acordat in saisprezecimi de ton sau clarinetul midi, originalitatea unor performante interpretative ce exploreaza timbral non-conventionalul; ansambluri cu componenta extensibila international, a caror formula versatila se orienteaza in functie de spectacol; manifestari multimedia sustinind idea unei importante de-schideri catre fenomenul sincretic.
Directorul artistic din 2004, Sorin Lerescu, a realizat un festival care si-a dorit sa reuneasca personalitati din toate domeniile vietii artistice, programind concerte, spectacole multimedia, profiluri de autori ale unora dintre cei mai interesanti reprezentanti ai scolii romanesti de compozitie din tara si din strainatate (o idee-unicat care a adus pe scena, prin intermediul unor prezentari atractive, dubletul simbiotic compozitor-muzicolog. Li s-au adaugat matinalele workshop-uri „de fiecare zi“ de la Universitatea de Muzica, adevarate enciclopedii vii, si, iarasi o premiera, prezenta unor constructori de instalatii instrumentale inedite (precum Hans van Koolwijk si „sculpturile“ sale sonore).

Incheiata recent, cea de-a XV-a editie a adus un nume nou festivalului alaturi de ideea puntilor intre tendinte stilistice diverse, intre expresiile diferitelor generatii ale prezentului, adiacente comunicarii si comuniunii dintre creator-interpreti-public. La implinirea a 15 editii de existenta activa, continua, fructuoasa, directoarea artistica din 2005, Carmen Maria Carneci, a invitat in numele Saptaminii Muzicii Contemporane artisti renumiti si ansambluri din Germania, Franta, Elvetia, SUA si Noua Zeelanda alaturi de muzicieni si artisti romani din sfera artelor vizuale, coregrafi, dansatori si actori. Programul a cuprins pe linga concerte simfonice, camerale si de muzica electronica, un concert-replica a celui din 1998 – al Orchestrei Franceze de Flaute conduse de Pierre Alain Biget (solist Pierre Yves Artaud), un film mut din anii ’30 (Tabu, regia Friedrich Murnau) acompaniat live de Ansamblul Contraste (muzica: Violeta Dinescu), improvizatii pentru instrumente de suflat si jazz, lucrari corale a cappella, coregrafie-performance-video-happening, organizind, in finalul sau, o intilnire intre reprezentanti ai presei si directorii celor 15 editii precedente.

A fost odata un Festival care a implinit deja virsta adolescentei. Sa-i uram „La multi ani!“ si sa ajunga la maturitate.