OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In urma cu cinci ani, in Romania au fost lansate manifestarile care, ca si in Franta, se deruleaza sub genericul „Sarbatoarea muzicii“, propunind programe extrem de diverse – de la muzica preclasica la jazz, pop sau muzica folclorica. Ele sint gazduite in salile de concert sau pe scenele in aer liber si isi doresc sa atraga astfel un numar cit mai mare de iubitori ai muzicii care sa se bucure de frumos in spatii non-conformiste, sa-si intilneasca artistii preferati sau, de ce nu, sa cinte ei insisi.

- Europa culturala
Initiativa, lansata in Franta in 1982, extinsa, trei ani mai tirziu, pe batrinul continent, cu ocazia „Anului european al muzicii“, a devenit, din 1995, o adevarata traditie, menita „sa favorizeze intilnirile multilaterale intre muzicieni, sa intareasca coo-perarea europeana, sa faca vizibile colaborarile intre parteneri, contribuind astfel la dezvoltarea unei Europe culturale“.
Anul acesta, festivalul a cunoscut o amploare fara precedent. 12 orase ale tarii – printre care Bucuresti, Iasi, Timioara, Cluj, Constanta, Sibiu, Pitesti, Ploiesti, Arad, Craiova, Brasov, Bacau – au fost incluse in circuitul in care 50 de grupuri si ansambluri muzicale din 7 tari au evoluat in fata miilor de spectatori, pe strazi, in piete sau in cluburi, intrarea libera si gratuita fiind „cuvintul de ordine“.
La Bucuresti, de exemplu, au avut loc 28 de concerte, la care s-au adaugat lansari de discuri sau cea de a III-a editie a Festivalului national de pian „Prietenii muzicii“, organizat de Fundatia Pro-Piano, un adevarat concurs destinat copiilor cu virste intre 5-18 ani, la care au participat 140 de candidati.

In Piata Revolutiei au rasunat melodiile cu multi decibeli oferite de cunoscutele formatii Voltaj, Iris, Pro Consul, dar si de Ges Romano (muzica tiganeasca interpretata de o orchestra de tip folcloric, autor fiind Marius Mihalache – un formidabil virtuoz al tambalului –, iar solista vocala Mirela Mihalache), Les Yeux Noirs (muzica idis si tiganeasca), trupa ceha Cankisou (care reinvie „legenda fostului popor canki“, cintind la instrumente din toate colturile lumii, initiatoare a noului gen numit „fanfara etnobigheat“), deja celebra formatie Zdob si Zdub, sonurile muzicii lui Rachid Taha (un amalgam de raggae-rock-electro-rock) etc. La Sala Studio a Ateneului Roman, Trio Mozaic (Emil Visenescu – clarinet, Oana Spinu-Visenescu – vioara, Diana Spinu-Danila – pian) a prezentat un program din muzica franceza a secolului al XX-lea (Milhaud, Chausson, Debussy, Haik-Ventoura). Iar la Sala Mare, Trio Pro Arte (Anda Petrovici – vioara, Marin Cazacu – violoncel, Nicolae Licaret – pian) a interpretat opusuri de Haydn, pentru ca Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti sa faca posibila audierea, pentru prima oara la noi, a operei (in concert) Decebalo de Leonadro Leo, lucrare ampla compusa in 1743, extrem de interesanta atit prin ineditul sau, cit si prin performantele interpretative ale tinerilor care, cu o daruire demna de lauda, au rezolvat dificultatile adesea excesive ale scriiturii vocale, partitura orchestrala fiind realizata de asemenea cu acuratete si – as spune – profesionalism (printre instrumentisti aflindu-se si solisti deja binecunoscuti).

Acest lucru s-a intimplat in ciuda faptului ca la pupitru s-a aflat Lorenzo Tozzi care, cu certitudine, nu este dirijor, ci poate un entuziast dornic sa ajute ca opera sa devina cunoscuta la noi si in Italia (unde in aceste zile va fi prezentata in aceeasi „formula“).
O surpriza cu totul remarcabila a fost evolutia contra-tenorului Adrian George Popescu, student in anul V, al carui glas exceptional, cu un timbru cald, luminos si calitativ, de o anvergura aparte, este condus cu o usurinta si o siguranta impresionanta pentru virsta sa, datele native fiind completate de un „instinct“ stilistic foarte rar intilnit la solistii nostri (in special in muzica baroca). Prezenta scenica agreabila reprezinta un argument in plus pentru ca scenele noastre lirice sa il puna in valoare cit mai curind, cariera sa prefigurindu-se inca de pe acum spectaculoasa.

O alta voce mi-nunata – pe care am avut prilejul sa o ascultam atit in concerte, cit si in spectacole de opera – este soprana Laura Tatulescu, o aparitie superba cu un glas pe masura, generos, invaluitor, vibrant, dublat de un temperament artistic si o seriozitate profesio-nala speciala, reusind sa rezolve pasajele virtuoze si secventele dramatice sau lirice intr-o maniera care confirma coordonatele sale de mare viitor (chiar daca in acea seara s-a confruntat cu o viroza rebela care, fireste, i-a creat probleme). Daca isi va rezolva deficientele de ordin tehnic, basul Sorin Dumitrescu va putea fi un bun solist, asemeni mezzosopranei Agata Deheleanu (care cred ca este, de fapt, soprana), colega sa Iulia Surdu avind un glas cristalin, bine condus, facind insa oarecum nota discordanta cu restul distributiei din cauza emisiei sale „deschise“ si a sunetelor usor „albe“. O avalansa de arii, de secvente de coloratura stralucitoare, ansambluri complicate si momente orchestrale in spiritul epocii au incintat publicul destul de numeros (desi evenimentul ar fi trebuit sa atraga mult mai multi muzicieni, macar… din curiozitate, in sala nefiind nici macar profesorii de canto ai solistilor), aplauzele prelungi si entuziaste confirmind reusita serii, dar si aprecierile la adresa tinerilor aflati acum la inceput de drum.

- Atelier de muzica baroca
Si tot sub acea cupola legendara, un maestru al clarinetului – Aurelian Octav Popa –, alaturi de sotia sa, violista Sanda Craciun-Popa, a sustinut un concert care, raminind in aceeasi lume a muzicii de secol XVII-XVIII, a incintat in piese de Rameau, Daquin, Purcell, Handel, Telemann, Haydn, opusuri ce se regasesc si pe noul lor CD lansat cu acel prilej, realizat de Institutul Cultural Francez in seria „Muzica sferelor“ – o initiativa ce merita toate multumirile melomanilor si care, deci, trebuie continuata.
Se pare ca barocul incepe sa (re)cucereasca tot mai multi artisti, dovada fiind si seara care, sub genericul „La belle danse – la belle époque“, a reunit, la Sala „Elvira Popesco“, trei muzicieni indragostiti de sonoritatea instrumentelor vechi (Adrian Butterfield – vioara baroc, Richard Campbell – violoncel baroc, Mathew Halls – clavecin – aparind si in ipostaza de prezentator), cu adevarat specialisti in domeniu, colaborind cu Mary Collins, o dansatoare ale carei miscari gratioase s-au dovedit a fi insa extrem de restrinse ca paleta expresiva si chiar ca diversitate (gestica fiind aproape identica la fiecare aparitie, indiferent ce „spunea“ muzica). De altfel, interpretii au sustinut si un atelier de muzica baroca destinat deopotriva specialistilor si celor aflati inca pe bancile scolii.
Daca adaugam si programele desfasurate la Muzeul Taranului Roman, in Cismigiu, la Green Hours (lansarea CD-urilor Mamaliga Mood – Michel Marre cu programul de jazz-live „aferent“, dar si Cintece din Rasarit cu Maria Raducanu si Jan Roder) sau Motoare (trupele Slang, El Gafta, apoi recitalul de jazz cu Florecne Fourcade), se poate spune ca „Fête de la musique“ a fost cu adevarat o sarbatoare aplaudata si „gustata“ de mii de spectatori avizati sau ocazionali, dar la fel de incintati.