Zdob şi Zdub este una dintre cele mai
populare formaţii din Republica Moldova. Cred că, şi în
România, şi în străinătate, Z&Z e cea mai
cunoscută formaţie rock de la Chişinău. Îi cunosc dinainte
de apariţia primului lor album, Hardcore moldovenesc, care a avut un
succes enorm şi la noi, dar mai ales în Rusia, ruşii cerînd
insistent albumul şi în limba lor. Astfel, Hardcore
moldovenesc a apărut şi în ediţie moscovită. De atunci,
băieţii şi-au mai schimbat stilul, îndepărtîndu-se un
pic de hardcore şi combinînd rockul cu folclorul autentic, din
această simbioză rezultînd un stil propriu, doar al lor,
pentru care sînt aşteptaţi cu entuziasm la cele mai mari
festivaluri rock. Aşa au fost albumele dintre Hardcore moldovenesc
şi Vin alb/vin roşu, cel de-al doilea album în limba rusă, a
cărui apariţie ne-a prilejuit acest interviu.
Salutare. Nu v-am mai văzut de
multişor prin România, dar cele mai recente concerte – la
Stufstock şi Peninsula – au fost beton! Ce-aţi făcut în
perioada în care aţi „dispărut“ din peisaj? Am văzut pe
site-ul vostru că pregătiţi două noi materiale…
Salut! Mulţumim, şi noi ne-am simţit
bine la festivalurile astea bune. Într-adevăr, activitatea
live a fost mai pasivă pentru o perioadă, pentru că lucrăm intens
la două albume noi. Unul, Vin alb/ Vin roşu, apare în cîteva
zile, pe 8 octombrie e lansarea la Moscova. De fapt, e o compilaţie
în limba rusă, cu piese proprii, cîteva cover-uri şi
colaborări. În ultimii ani, am participat la mai multe
proiecte, în special în Rusia şi Ucraina, şi ne-am ales
cu nişte piese... am decis să nu le lăsăm dispersate şi, iată,
aşa mai avem un album. Dar efortul cel mare şi majoritatea timpului
s-au dus pe celălalt album... mult dorit, pentru că demult nu am
lansat ceva exclusiv nou. Am lucrat mult la crearea materialului,
apoi la înregistrarea lui. Desigur, procesul de creaţie era
permanent, dar cel mai intensiv lucram în timpul sesiunilor cu
un producător german, Marc Elsner. El a fost de cîteva ori la
Chişinău. Înregistrările au avut loc la Berlin, într-un
studio profesional. Acum ne rămîne să mai avem un pic de
răbdare.
Albumul Vin alb/Vin roşu va apărea
în limba rusă. Cum aţi ales denumirea? E aluzie la conflictul
vinului dintre R. Moldova şi Rusia sau e vorba de cu totul altceva?
A fost foarte simplu cu denumirea: avem
o piesă cu acest titlu, care e a noastră, e nouă şi ne place,
deci i s-a dat onoarea de a fi şi titlul albumului. Nu există nici
o aluzie la conflicte, în general nu are tangenţe cu politica,
relaţiile Rusia-Moldova etc.... Piesa se referă la realităţile
moldoveneşti, dar albumul, per total, nu are un concept bine
definit.
De fapt, denumirea albumului aminteşte
cumva de Pisica albă, pisica neagră. Are vreo legătură? Ce
variante de titlu aţi mai avut?
Interesantă asociaţie, nouă nu ne-a
venit. Dar nu are legătură. Nu au mai existat variante, toţi am
căzut imediat de acord cu titlul ăsta.
Cum a fost colaborarea cu Serghey
Mihalok, vocalistul formaţiei Lyapis Trubetskoy, care cîntă
cu voi prima piesă de pe noul album, Stop mafia!?
Sîntem prieteni cu formaţia
Lyapis Trubetskoy de foarte mult timp. În ultima perioadă, ei
cîntă mult rock social, deci totul s-a potrivit bine. Apoi,
demult ne doream să facem o piesă împreună, dar nicidecum nu
reuşeam. Şi iată că, după înregistrarea piesei în
versiunea originală, în română (Jos mafia!), am hotărît
să o cîntăm şi în rusă, ca mesajul să ajungă la un
public şi mai larg. În afară de asta, ne-am dorit să fie o
colaborare. De fapt, voiam ca Mihalok să-şi scrie singur textul,
dar din păcate nu a avut timp. Apoi, am vrut ca el să verifice
textul, să-l corecteze, dar el a zis că e mulţumit de textul
propus. Noi am înregistrat în Chişinău partea vocală a
lui Roman, iar Serghey şi-a înregistrat-o în Kiev, în
pauzele dintre concerte. Desigur, ne-ar fi plăcut să înregistrăm
totul împreună, drive-ul ar fi fost mai mare, dar aşa a fost
să fie.
Pe următorul album piesa va fi în
engleză, cu un aranjament puţin diferit... deci va avea trei
versiuni!
Jos mafia! e o piesă socială, scrisă
acum 10 ani, în limba română. De ce piesa apare abia
acum? Mai aveţi astfel de surprize la „sertar“?
Fiecare piesă îşi are propria
soartă. Se întîmplă ca unele piese să rămînă
în arhivă, apoi sînt readuse la viaţă... sau, din
păcate, se pierd – cazul multor piese, ori le-am uitat, ori,
întîmplător, a fost ştearsă înregistrarea demo.
Viaţa trecută şi viaţa prezentă sînt interconectate
într-un fel sau altul. Lucram asupra materialului pentru
albumul nou şi, în acest proces, ne mai aduceam aminte de ce
mai avem prin sertar...
Cu aceste două albume, am scos tot ce
era prin sertar... surprizele urmează.
Goool!, cea de-a doua piesă, este un
imn fotbalistic ska-punk. Dacă ar trebui să compuneţi o piesă în
cinstea unui scriitor, de exemplu, pe cine aţi alege?
Roman: Edgar Poe, Miguel de Cervantes,
Gabriel García Márquez.
Mihai: Patrick Süskind, Ernest
Hemingway.
Sveatoslav: Bulgakov.
Dar sînt foarte mulţi scriitori
în cinstea cărora s-ar putea scrie o piesă.
Mireasa este o piesă-tribut Mumiy
Trolly, pe care aţi prelucrat-o balcanizînd-o. Cînd
repetaţi astfel de piese în interpretare proprie, vă distraţi
sau atmosfera de la repetiţii nu e la fel de veselă ca-n concerte?
Ambele situaţii pot apărea, depinde
de dispoziţia noastră. Dar atunci cînd faci ceva cu totul
propriu ţie, personal, e mai vesel, pe cînd piesele străine
pot să încordeze atmosfera. În general, e plictisitor să
înveţi pe de rost, dar poate fi interesant să reinterpretezi
piesa, să refaci diferite elemente din ea. Te distrezi dîndu-i
o suflare nouă.
Dar, în final, orice piesă
trăieşte de sine stătător. de exemplu, Videli Noch: dacă te
simţi prost, poate să-ţi pară apăsătoare, să te respingă,
dar, după un păhărel, o simţi aproape genială. Sau dacă e
cîntată unui public mai alternativ, mai underground, atunci
pare un pop neinteresant şi noi simţim atmosfera neplăcută, pe
cînd în faţa unui public larg, care are gusturi muzicale
diferite, cunoaşte istoria piesei, Videli Noch pare un super hit şi
e foarte distractiv să vezi cît de activă e lumea şi cum
cîntă împreună cu noi cuvînt cu cuvînt.
Hardcore Moldovenesc e o piesă care
v-a făcut celebri şi multă lume speră că vă veţi întoarce
la stilul primului album… Traducerea textului în rusă,
reînvierea „Hardcore-ului Moldovenesc“ sugerează o
schimbare stilistică faţă de Ethnomecanica, de exemplu?
Nimeni nu ştie spre ce stil ne vom
întoarce sau îndrepta... dar nu credem că ne întoarcem
la Agroromantica... nici la Hardcore Moldovenesc... Dar albumul nou,
cel care va ieşi după Vin alb/Vin roşu va fi o mare surpriză...
inclusiv pentru noi. De fapt, e important ca materialul să fie
sincer, interesant, nu trebuie să te ţii de un stil anume. Sîntem
deschişi experimentului. Orice poate ieşi din noi şi nu ţinem
neapărat de un stil. Dar motivul pentru care am tradus piesa
Hardcore Moldovenesc e că acesta, de fapt, a fost primul nostru hit,
fiind susţinut de un reputat muzician rus.
Piesa Vin alb/Vin roşu e un nou
Hardcore Moldovenesc? E piesa reprezentativă a albumului?
Nu e, dar, comparativ cu celelalte
piese de pe album, e mai heavy, mai intensă, cu riff-uri puternice
de chitară, dar şi elementele folclorice sînt prezente. Nu e
reprezentativă pentru album. Spre deosebire de multe piese de pe
album, asta e nou-nouţă şi ne aparţine în totalitate.
Veţi face şi un videoclip la vreo
piesă de pe acest album?
Nu, pe undeva trebuie să fie
înregistrările emisiunilor TV pentru care au fost făcute
unele piese, dar alea nu sînt videoclipuri propriu-zise. A mai
fost o încercare de a face un videoclip bun la Vin alb/Vin
roşu, dar în acest moment situaţia e neclară, vom mai reveni
la subiect.
Cine dintre voi e fan Maşina vremeni?
Cum aţi ales exact piesa Căruţa pentru o piesă-tribut Maşina
vremeni?
Nimeni nu e fan, dar eu (Roman), în
copilărie, cînd învăţam să cînt la chitară,
exersam pe piesele lor, prindeam notele după auz şi cîntam în
curtea casei.
Am ales această piesă pentru că
ne-am propus să aducem la viaţă cea mai veche, necunoscută şi
necomercială piesă a lor. Pentru a o găsi am mers în vizită
la un colecţionar bătrîn de discuri.
Costumul e o piesă care a apărut
datorită unei emisiuni şi colaborări. Despre ce e vorba, mai
concret?
În română, de obicei,
numim piesa Costumul, dar, de fapt, în rusă e la diminutiv, ar
fi „Costumaşul“. E dintr-un film sovietic foarte renumit,
Magicienii, după un roman ştiinţifico-fantastic al fraţilor
Strugatsky. Am fost invitaţi să participăm la o emisiune de
revelion la un post TV din Rusia. Am contribuit şi aici cu unele
elemente folclorice. Am cîntat piesa împreună cu un
actor renumit rus, care a avut şi un rol în filmul respectiv.
Am înregistrat vocile separat, la Moscova şi Chişinău, am
făcut cunoştinţă abia la filmările emisiunii. Piesa e
distractivă, e pur şi simplu despre costum... despre cît de
important în viaţă e un costum bun.
Pe pîrîu, pe pîrîu
e un cîntec popular rusesc pe care l-aţi refăcut datorită
stilului vostru, dar şi cu elemente din muzica din Basarabia şi din
Balcani, în general. Cum reacţionează publicul rusesc la
aceste reinterpretări ale folclorului lor?
E o altă piesă făcută pentru un
proiect, de data asta pentru „Sol“, unde Nashe Radio invita
rockerii să modifice şi să reinterpreteze folclorul rusesc. Şi
noi am participat, deci asta se dorea, să avem abordare personală.
Pe lîngă instrumente populare, am folosit şi chitare
acustice. a ieşit destul de bine, în spiritul anilor ’90,
pînă una, alta, ascultaţi de exemplu Breaking The Girl de Red
Hot Chilly Peppers.
DJ Vasilici e DJ Vasile? Întreb
pentru că n-am ascultat albumul pe care încă nu l-aţi
lansat, de fapt, şi cititorii noştri sînt în aceeaşi
situaţie ca şi mine...
Da, e aceeaşi piesă, doar cu text
diferit, adică sensul textului e mai mult sau mai puţin păstrat,
dar a fost tradus în limbile rusă şi ucraineană. Ambele
versiuni vor fi pe acest album. Probabil pare ciudat că am făcut şi
o versiune ucraineană... motivul apariţiei? am răspuns pozitiv la
invitaţia de a participa la concursul „Piesa Anului“ în
Ucraina, dar condiţia era ca piesa să fie interpretată în
limba ţării-gazdă.
La Agricultorul aţi făcut schimbare
de sex, să zic aşa, iniţial piesa fiind scrisă la feminin, pentru
Sofia Rotaru, şi se numea Agricultoarea, iar voi o cîntaţi la
masculin. Cum aţi ales să cîntaţi Agricultorul? Aţi
încercat s-o cîntaţi la feminin? (În literatură,
de exemplu, multe scriitoare scriu la masculin, iar naraţiunea
ultimului roman al lui frate-meu – autorul lui Pizdeţ, Letopizdeţ,
Bong etc. – e la feminin, de exemplu…)
Compozitorul piesei ne-a propus să o
cîntăm de acum 10-12 ani, am făcut şi un demo, dar ceva nu
s-a legat şi am şi uitat de ea. Apoi, anul ăsta, în Ucraina,
s-a organizat un proiect TV de 8 martie: bărbaţii artişti
felicitau doamnele artiste, cîntîndu-le piesele. Ni s-a
propus piesa respectivă, că Sofia Rotaru ne e pămînteancă...
nici nu ştim dacă a auzit versiunea noastră:). Nu am încercat
să o cîntăm la feminin, ne-am înţeles de la început
s-o facem la masculin. A ieşit interesant, cu orchestră, creează o
atmosferă de nuntă.
Aţi făcut piesa Dunăreana după ce
aţi participat la Linz Europe Tour, unde aţi cîntat un cîntec
popular austriac. Cum s-a declanşat inspiraţia pentru Dunăreana?
De obicei ce vă provoacă să scrieţi o nouă piesă?
Organizatorul şi sufletul proiectului
Linz Europe Tour a fost muzicianul austriac Hubert von Goisern. Cînd
am făcut cunoştinţă cu el şi cu creaţia lui, imediat a apărut
dorinţa de a face un jam session împreună. Hubert a fost la
Chişinău cu sunetistul lui... aducînd şi diferite
acordeoane. Şi, iată, aşa a început schimbul de idei,
session-urile erau productive şi am decis să facem cîteva
piese împreună. Deocamdată a ieşit doar una, Koa Hiatamadl.
Ne plăcea ideea că am putea avea o colaborare cu un artist de talia
lui Hubert. Proiectul ăsta european presupunea comunicare, schimb de
idei între artişti şi concerte în mai multe porturi pe
Dunăre, noi am cîntat în trei (în România şi
Ucraina) şi la concertul final din Linz. Dunăreana e despre
impresiile în urma zilelor minunate petrecute pe Dunăre, în
compania unor artişti veseli.
De obicei, piesele se compun diferit...
poate fi în urma lucrului în studio sau spontan, datorită
unor emoţii, vreunui ritm original. În Hora cosmică, aţi
adunat diverse influenţe muzicale, stări, fantezii. Cînd
hotărîţi că o piesă e gata? Cum vă opriţi din a aduna
elemente noi pentru o piesă la care lucraţi?
La o anumită etapă ne oprim... dar
orice piesă poate fi schimbată la infinit. Cîntecele sînt
un material moale, flexibil, dar la un moment dat trebuie să te
opreşti, atunci cînd îţi pare că e bine, dar, desigur,
aceasta poate fi o iluzie. Uneori, piesele sînt lansate
nefinisate, în viziunea unora. Alteori, se lucrează prea mult
la piese şi, atunci, ele ies chinuite.
Şi piesa Pelmennaya are o istorie
interesantă, fiind dedicată unui alt artist, Krupnov, iar Moya
ţîganskaia e pentru Vîsoţki, pe care-l iubeşte toată
lumea. Ce-aţi cînta din repertoriul formaţiilor româneşti?
Ce trupe româneşti vă plac?
Ne plac şi am cînta mai multe
din Phoenix, Tudor Gheorghe, Maria Tănase, din muzica veche,
autentică, a lăutarilor bătrîni. Ne mai plac Viţa de Vie,
Partizan, Fără Zahăr şi altele.
În afară de Vin alb/Vin roşu,
aţi amintit deja de un alt viitor album, la care lucraţi şi care
înţeleg că va apărea în cel mai scurt timp, în
mare fiind deja înregistrat în Germania. Cum au fost
înregistrările? Spuneaţi la Peninsula că pînă şi
drumul de la hotel la studio era ceva special…
Lucram în Berlinul de Vest, dar
trăiam în Berlinul de Est. Făceam drumul dintre studio şi
apartament pe bicicletă, ne bătea vîntul, ascultam muzică la
căşti, descopeream Berlinul. În studio, eram concentraţi
asupra lucrului, era interesant, ne plăcea şi lucram fără grabă,
relaxat. Albumul ăsta are parte de o nouă abordare: un studio bun
în Europa de Vest, prima dată cînd lucram cu un
producător profesionist, el era şi un fel de psiholog, ne unea. Pe
scurt, e greu de zis... vom reveni cu detalii pe blogul care va fi
lansat în cel mai scurt timp.
Tot la conferinţa de presă de la
Peninsula, spuneaţi că acest nou album va avea 2 variante – una
românească şi una pentru Europa – şi că va fi cu totul
altfel decît albumele de pînă acum. Ce înseamnă,
mai concret, acest „altfel“?
Înseamnă un stil de muzică
diferit decît ce am scos pînă acum, un alt sunet, alte
teme abordate în versuri, o altfel de energie a muzicii, alt
mod de înregistrare.
Dacă tot am amintit de festivalul
Peninsula/Felsziget, după conferinţa voastră, a fost conferinţa
celor de la Korn şi apoi concertul Korn. Cum v-a părut concertul
Korn?
În general, Korn ne place, dar
acesta a fost un concert obişnuit. Jonathan (voce) părea obosit,
pasiv, ne-am aşteptat la mai mult de la ei. Dar din experienţă
proprie ştim că sînt situaţii cînd artiştii sînt
sleiţi şi poate nu a atins starea necesară pentru un concert bun.
Păcat că vocalistul nu purta kilt, nu avea standul/microfonul
legendar deja. Dar, în general, festivalul a fost interesant.
S-a tot zvonit că aveţi probleme de
comunicare în formaţie. Pe scenă, asta nu s-a văzut
niciodată, dar, totuşi, s-au întîmplat destul de des
schimbări de componenţă. Acum, deşi a avut loc o nouă rocadă
între doi foşti membri Z&Z şi doi zdubi care s-au retras,
formaţia sună extraordinar în concertele live. Cum se
întîmplă aceste schimbări în formaţie şi cît
de mult afectează ele un grup muzical?
Te obişnuieşti să cînţi
într-o anumită componenţă, cu anumiţi muzicieni, iar apoi
schimbările destabilizează, nu e uşor... e necesară o perioadă
de adaptare. Dar, dacă apar conflicte, probleme, ele trebuie
rezolvate, ca activitatea să continue, să se facă muzică nouă,
altfel nu poţi progresa. Şi uneori, ca în orice relaţie
umană, despărţirea pare cea mai bună soluţie.
De ceva vreme, sînteţi
manageriaţi de Societatea Muzicală „Cuibul“, al cărei
conducător e Igor Dînga, liderul formaţiei „Cuibul“,
care-mi plăcea mult pe vremuri. Cum e relaţia voastră cu funcţia
Cuibul şi ce se mai aude de ei?
Cu Igor ne vedem foarte des, dar cu
toată componenţa trupei ne vedem destul de rar, toţi lucrează, au
treburi personale, repetiţii avem în timp diferit, dar în
general sîntem în relaţii foarte bune. Cînd avem
posibilitatea cîntăm împreună bluesuri mai vechi.
Uneori, avem concerte pe aceeaşi scenă, chiar acum Cuibul sînt
invitaţi speciali la prezentarea albumului Vin alb/Vin roşu, care
va avea loc la Moscova. În rest, formaţia Cuibul e din nou
activă. Pentru o perioadă de timp, dispăruseră de pe scena
muzicală, dar, în 2009, au lansat un album nou, Priz, au
filmat şi două videoclipuri, în unul a apărut şi Roman. Au
site, www.cuibul.md, şi acolo se poate asculta şi descărca albumul
nou şi pot fi văzute şi clipurile.
Noroc şi felicitări pentru albumul cu
„Vin“ şi mult succes şi cu următorul album. Mulţumim pentru
interviu.
Mulţumim şi noi. Pe curînd!
1 octombrie 2010, Braşov-Chişinău
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters