OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Aşteptat cu nerăbdare de melomani, festivalul în aer liber oferit de Opera din Timişoara în Parcul Rozelor a adus, la cea de-a IV-a ediţie, noutatea includerii unui titlu de operă pe lîngă cele tradiţionale de operetă, astfel încît, în debut, am aplaudat Aida de Verdi (monumentală creaţie cu semnificaţii „de suflet“ pentru teatrul inaugurat, în 1947, chiar cu această lucrare). Festivalul a atras şi prin frumuseţea muzicii şi prin desfăşurările ample în care balerinii devin, pe rînd, preoţi-preotese ai zeului Phta sau oşteni victorioşi, dar mai ales prin evoluţia superbă a corului şi a orchestrei şi prin distribuţia echilibrată. Soprana Carmen Gurban a susţinut rolul Aidei cu glas limpede, condus cu siguranţă şi inteligenţă, mezzosoprana Aura Twarowska a strălucit în Amneris prin generozitate şi anvergură vocală, dublate de ştiinţa cîntului, calităţi prin care, deloc întîmplător, se remarcă pregnant şi la Staatsoper Viena, unde este angajată. Basul Alexandru Moisiuc a reluat în acea seară constantul său succes în Ramfis, ideal pentru timbrul său vibrant, cu accente incisive şi frazare elegantă, în timp ce tînărul bas Natanel Uifălean a debutat în rolul Regelui – surprinzînd prin calitatea glasului, prin muzicalitate şi prin prestanţa cu care a conturat personajul –, alături de tenorul coreean Patrizio Ha, de baritonul Camil Mara, de Nicoleta Colceiar, precum şi de Cosmin Borlovan. Aceştia din urmă s-au regăsit, a doua zi, în opereta Silvia de Kalman, evoluînd în roluri de factură cu totul diferită, din nou în compania altor solişti de calitate. În rolul titular, am reascultat-o cu reală plăcere pe soprana Narcisa Brumar (într-un permanent progres de la o apariţie la alta, atît în plan vocal, cît şi în acela interpretativ), care l-a avut ca partener pe tenorul Cristian Bălăşescu, acesta susţinînd rolul Edwin cu dezinvoltură, asemenea baritonului Marius Iuliu Mare în Feri, excelent în personaje „de compoziţie“, solicitînd şi talent scenic, şi umor, dar şi ştiinţa de a spune proza.

 

Ar trebui subliniate însă şi performanţele de acest gen realizate de corişti, care, preluînd cîteva dintre personaje, au stîrnit ropote de aplauze. I-am apreciat pe Liliana Mihăilescu, Leonard Ivan, Mihai Prelipcian, Dan Spanache, Marius Goşa, meritînd totodată să fie citaţi toţi interpreţii pentru implicarea în „echipă“, precum şi corul (ca de obicei, pregătit excelent de Laura Mare) şi orchestra de mare clasă, ansambluri care au revenit de curînd de la Kupfstein, Austria, unde au prezentat aceeaşi operetă în 6 spectacole, mult gustate de public, reeditînd acum succesul şi „acasă“. Şi dacă eu aş putea fi „acuzată“ de subiectivism, impresarul Josef Resch cu siguranţă nu, aşa încît, dacă mi-a spus că acele seri din Tirol au fost minunate, că a hotărît, în urma aprecierii unanime, să semneze un contract pentru încă 5 ani cu directorul general Corneliu Murgu (pentru anul viitor este propusă Văduva veselă la Kupfstein, melomanii întrebînd deja cînd pot cumpăra bilete pentru 2009), acest lucru înseamnă că muzicienii timişoreni chiar sînt de cotă internaţională. „Am construit o scenă acoperită, precum şi 2.500 de locuri pentru spectatorii a căror afluenţă confirmă calitatea interpretării. Orchestra Operei ştie să cînte operetă în cel mai bun spirit al genului, poate chiar mai bine decît austriecii… Iar corul este, de asemenea, performant, integrîndu-se în mişcarea scenică şi reuşind să pronunţe foarte corect în germană.“ De altfel, TVR Timişoara a realizat un amplu şi elocvent reportaj în acest sens, convingîndu-i şi pe cei mai sceptici că, într-adevăr, ansamblul a fost deosebit de apreciat (şi) în Austria.

 

Chiar dacă au deja experienţa unor astfel de spectacole în aer liber, precum şi un plus de relaxare după concediu, la Parcul Rozelor a fost totuşi un „tur de forţă“ pentru artiştii teatrului, dar şi pentru dirijorul clujean Victor Dumănescu, invitat să conducă şi partiturile amintite, şi opereta Voievodul ţiganilor de J. Strauss, în care o parte dintre soliştii serilor anterioare au urcat din nou pe scenă, abordînd roluri total diferite, dar la fel de ofertante. Astfel, Cristian Bălăşescu a fost un convingător Barinkay, cu glas plăcut şi acut metalic, Carmen Gurban a devenit o sensibilă Saffi, Nicoleta Colceiar a făcut un cuplu simpatic alături de Cosmin Borlovan (deşi, poate că personajele Arsena şi Ottokar ar trebui să fie mai puţin romantice şi mai curînd amuzante, pentru contrast), iar Marius Iuliu Mare a avut o adevărată creaţie în Jupan, stîrnind ropote de aplauze. Totodată, s-au remarcat şi glasul generos al tinerei mezzosoprane Gabriela Varvari în Czipra, prestanţa lui Cristian Rudic în Homonay sau maniera în care au rezolvat situaţiile comice Nina Zaharescu (Mirabella) şi Mihai Prelipcian (Carnero).