OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Seara de 2 decembrie va ramine, cu siguranta, pentru multa vreme in sufletul melomanilor pentru ca, la Sala Radio, a avut loc un eveniment cu adevarat emotionant – sarbatorirea maestrului Stelian Olariu la implinirea virstei de 75 de ani si a peste o jumatate de veac de activitate artistica performanta, in calitate de dirijor de cor. La inceput, Stelian Olariu a fost legat de Palatul Copiilor din Bucuresti (unde a format un ansamblu excelent cu care a colaborat adesea, in dificile partituri vocal-simfonice prezentate la Filarmonica „George Enescu“), apoi a fost la cirma corului Operei Nationale, pe care, incepind din 1962, l-a ridicat la un nivel valoric unanim apreciat atit in tara, cit si in strainatate (cu ocazia turneelor efectuate de ansamblul teatrului la Paris, Lausanne, Bruxelles, Atena, Londra, in Olanda, Germania, Italia, Japonia sau Thailanda). Talentul si forta sa cu totul aparte, stiinta de a modela si omogeniza sonoritatea formatiei, de a-i invata pe coristi „secretul“ interpretarii expresive, al pronuntiei clare si corecte (chiar si in partiturile cintate in original), disciplina pe care a reusit sa o imprime in repetitii si in spectacole, dragostea sa nemasurata pentru muzica, pentru opera si mai ales pentru arta corala au determinat succesul constant al corului Operei, care adesea a devenit „personajul principal“ in reprezentatii de anvergura.

Dorind sa omagieze personalitatea (deja) legendara a maestrului, Radio Romania Muzical (realizator Laura Simion, producator Calin Dobos) a organizat un concert extraordinar, desfasurat intr-o atmosfera plina de emotie si de entuziasm, cum rar se mai poate intilni in salile noastre de spectacol, aplauze, flori, chiar lacrimi de emotie „contaminind“ publicul si interpretii deopotriva. In deschidere, consilierul prezidential Victor Opaschi a citit scrisoarea de felicitare adresata de catre presedintele Ion Iliescu, conferindu-i apoi maestrului Stelian Olariu Ordinul Meritul Cultural in grad de Comandor. La rindul sau, directorul Staatsoper Viena, Ioan Holender, aflind de acest moment aniversar, a trimis o scrisoare (careia i-a dat citire Mihaela Dobos, director Radio Romania Muzical), adresata „aceluia care, prin calitatea exceptionala a muncii sale, a tinut si tine, de cind eu imi amintesc, la inaltime corul Operei bucurestene.

Daca in toti acesti ani de inaltari si coboriri a existat si exista o constanta calitativa a Teatrului de Opera, Opera de Stat sau, acum, Opera Nationala, personificarea acestei flacari incandescente a fost si este Stelian Olariu. Fie ca inca multi ani sa-ti mentii forta creatoare, rigoarea si sanatatea pentru a continua activitatea d-tale, vital necesara pentru noi toti, cei care iubim muzica si opera!“. Soprana Eugenia Moldoveanu a afirmat apoi ca „nicaieri, in marile teatre unde am cintat, nu am intilnit un asemenea om, un asemenea artist, daruit cu atita har, atita putere de munca. Niciunde nu a existat un asemenea personaj precum corul nostru care, sub conducerea lui Stelian Olariu, tinde catre perfectiune. Nu o data, ansamblul devenea astfel prim-solist“. Directorul Operei, tenorul Ludovic Spiess, a amintit faptul ca, in urma cu ani, dupa spectacolele sustinute in celebre teatre lirice, ii trimitea citeva rinduri in care il asigura ca „prestatia corului este de neegalat si de negasit nicaieri in lume.

In urma cu doua luni, stind alaturi de prietenul meu Ioan Holender in loja Operei, acesta mi-a spus cu un ton de regret si sinceritate ca ansamblul nostru coral suna mai bine decit corul de la Viena. Si aceasta vine din flacara lui Stelian Olariu, care stie sa creeze acea tensiune, acea culoare, acea stare de care noi avem nevoie. Trebuie sa spun ca e un tip ciudat – e mereu nemultumit, pentru ca vrea mereu mai mult. Ii doresc sa fie in continuare la fel de… nemultumit“.
Paginile muzicale au fost prezentate, pentru inceput, de catre Corul Academic Radio care, condus de Dan Mihai Goia, a interpretat secvente din opera Ernani de Verdi, Carmina Burana de Orff, dar si o piesa sacra compusa de Stelian Olariu (Pre Tine Te laudam – solista Oana Dobre) si sensibilul colind Trei pastori, armonizat de acelasi autor. La pian s-a aflat Carmen Sandulescu, probabil derutata in fata publicului numeros, ceea ce a determinat o evolutie aproximativa.

Dupa Scherzo de Brahms, in talmacirea violonistei Cristina Anghelescu, care a evoluat alaturi de pianistul Mihai Ungureanu, Corul „Preludiu“ dirijat de Voicu Enachescu (care i-a oferit celui aniversat Diploma de onoare a Asociatiei Nationale Corale) a propus o alta piesa religioasa din creatia maestrului sarbatorit – Bucura-Te, Nicolae Sfinte –, gindita in sonuri de colind, binevenita in prag de… Mos Nicolae, cintind apoi miniaturi de Nicolae Urse, Iosif Fit, Harry Simeone si Iuri Falik, pentru ca, dupa Scherzo nr. 3 de Chopin, oferit de pianista Dana Borsan, Corul Operei Nationale dirijat de Stelian Olariu sa interpreteze momente de referinta din Trubadurul si Nabucco de Verdi, Carmen de Bizet (solista mezzosoprana Claudia Codreanu), Cavalleria rusticana de Mascagni (solist tenorul Gabriel Nastase), cucerind prin stralucire, incisivitate, bogatie coloristica si siguranta – calitati conferite de inegalabilul Stelian Olariu care, cu migala, rabdare si tenacitate, a slefuit, in ani, acest ansamblu de talie internationala. La pian, Sabin Orbulescu s-a straduit sa faca fata solicitarilor si pretentiilor scenice.

Emotionat si fericit, Stelian Olariu le-a multumit tuturor interpretilor si organizatorilor, mentionind ca „se poate considera privilegiat fiind sarbatorit la Radio, institutie care… a implinit aceeasi virsta de 75 de ani“, dar si ca in sala se aflau numerosi… fosti copii din corul pe care l-a dirijat in urma cu 52 de ani: „Cu totii am imbatrinit putin, dar nu ne pasa, am ramas iubitori de muzica si slujitori ai artei corale si culturii romanesti“.
Transmitind urarile unui alt maestru al genului – Marin Constantin –, Stelian Bonifaciu l-a felicitat pe „acest vulcan in eruptie sonora, la mina unei asemenea… dinamite“, iar soprana Mihaela Stanciu a dorit sa-i ofere in dar o arie din Liliacul de Johann Strauss, cintata in compania Corului Operei, dirijat, firesc, de Stelian Olariu, pe care l-a ovationat, in final, o sala (aproape) plina, entuziasta – din pacate, printre spectatori se aflau extrem de putini fosti sau actuali solisti ai Operei, doar doi dirijori-colegi si doi cronicari muzicali… De altfel, nimeni nu a inteles nici de ce o sarbatorire de aceasta amploare nu a avut loc la Opera de care artistul si-a legat intreaga existenta…

Doua seri mai tirziu, acelasi ansamblu a evoluat cu brio in spectacolul cu Elixirul dragostei de Donizetti, care, sub bagheta lui Iurie Florea, a prilejuit debutul sopranei Teodora Gheorghiu (laureata a Concursului „Enescu“ – editia 2003) in rolul Adina, rezolvat cu buna-credinta, dar adesea „sub ton“, cu un glas insuficient si mat in registrul mediu, dar cu o sonoritate luminoasa in acut si in pasajele de coloratura, facind insa exces de contra-acut pentru a-si pune in evidenta extensia vocala. De asemenea in debut, baritonul Daniel Filipescu a incercat sa fie un Belcore convingator in masura posibilitatilor sale vocal-scenice, in timp ce tenorul Marian Somesan ne-a convins inca o data ca glasul nu-i suna bine decit in mezza-voce, orice tentativa de intarire a sunetului determinind probleme adesea jenante; cit despre prezenta sa scenica…

Raminind in sfera teatrului liric, se cuvine sa mentionam si noul spectacol pentru copii prezentat de Teatrul de Opereta sub genericul Strengarii operetei, in dorinta de a familiariza micii spectatori cu arii si cu duete de succes, cintate de tineri si talentati solisti, cu baletul sau cu momentele comice decupate din spectacolele repertoriului curent, sute de copii de 4-8 ani aplaudind, reactionind amuzant, galagiosi dar foarte convinsi de tot ce se derula pe scena, semn ca „tentativa“ teatrului a fost o reusita.