OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In stagiunea curenta, ONB a oferit, saptamina trecuta, surpriza revenirii excelentului tenor bulgar Kamen Chanev in spectacolul Manon Lescaut, apoi in noua productie cu Trubadurul, oaspete care, dupa debutul spectaculos la Staatsoper Viena, a entuziasmat din nou publicul bucurestean prin performantele sale vocale, facind sa se estompeze intr-o oarecare masura impactul vizual violent al conceptiei regizorale.

Opera Nationala s-a implicat si in concretizarea unui alt proiect generos care, initiat de balerinul si coregraful Razvan Mazilu, alaturi de Fundatia PRAIS, sustinut de sponsori importanti, este destinat stringerii fondurilor necesare dotarii liceelor de coregrafie din tara, aflate in mare suferinta sub acest aspect. Astfel, pe aceeasi scena a avut loc si primul spectacol extraordinar care, sub titlul Razvan Mazilu si invitatii sai, a inaugurat seria reprezentatiilor gindite pe o perioada de trei ani, prezentatoarea Mihaela Radulescu precizind ca primul beneficiar va fi liceul din Capitala, locul unde se formeaza si se dezvolta numeroase talente, dar unde nu exista un spatiu adecvat, pianele sint intr-o stare jalnica, iar despre casete video cu inregistrari antologice si alte asemenea elemente indispensabile evolutiei artistice a micilor balerini nici nu poate fi vorba.
Impresionant este faptul ca, asa cum se anunta si in conferinta de presa gazduita de asemenea de ONB, in spectacol s-au implicat, benevol, artisti de cota internationala, sositi chiar de la mare departare pentru a contribui, prin momentele superbe oferite, la acest gest de mare frumusete care, deloc intimplator, a fost aplaudat cu emotie si entuziasm (si) de elevii liceului, aflati probabil mai toti in sala.

A fost, intr-adevar, o seara de neuitat, in care Razvan Mazilu s-a intrecut pe sine, conferind eleganta, plasticitate, expresivitate si mai ales o traire de o sinceritate cuceritoare, fie in Cintec amar (secventa imaginata de Florin Fieroiu pe muzica folclorica romaneasca), fie in fragmentul din Simfonia fantastica (montata in urma cu un an de Gigi Caciuleanu la ONB), apoi in momentul de mare sensibilitate si gratie decupat din Un tango mas, productie realizata in propria coregrafie, la Teatrul Odeon, in compania unei balerine de mare talent si stralucire – Monica Alexandra Petrica –, solista a Operei, dar prea putin pusa in valoare in repertoriul teatrului, apoi o inedita abordare a celebrei arii Addio del pasato din opera Traviata de Verdi, cintata de soprana Felicia Filip – de asemenea, solista de cota a teatrului liric bucurestean –, dar adaptata la dansul lui Razvan Mazilu, artista implicindu-se in miscarea scenica alaturi de reputatul balerin, dovedind inca o data ca este deopotriva (si) o actrita deosebita.

Invitati de marca sositi din strainatate au fost Talia Paz (din Israel), de o suplete si o sugestivitate impresionanta in Water Talk (coregrafia Carolyne Carson), dar si in Love (imaginata de Sharon Eyal), iar cuplul spaniol Claudia Martins – Rafael Carrico au dansat in Solo with the Angels si The Speeping Buddha, convingind ca sint interpreti de talie internationala (ambele selectate din spectacolele omonime realizate in Spania); elevi ai Liceului au evoluat cu sensibilitate si tehnica sigura si eleganta in Dance Energy – in coregrafia prof. Diana Mateescu, pe muzica discreta si rafinata cintata de A.G. Weinberger pe chitara sa inconfundabila, iar tinarul Adrian Stoian a fost aplaudat in Crossroads, tinerii nostri balerini improvizind apoi, impreuna cu minunatii invitati, in sonurile invaluitoare ale pianului „supus“ de vesnic cuceritorul Johnny Raducanu.

Poezia dansului s-a imbinat inspirat cu versurile rostite de Maia Morgenstern, a carei maniera de a recita a iesit, si de aceasta data, din tiparele obisnuite, citind (voit declamatoriu, cu o tenta desueta) din Marin Sorescu sau Stefan Augustin Doinas, pagini perfect adaptate sensurilor cuprinse in dans. Doua ore de mare arta, de mare intensitate, cu interpreti excelenti ovationati indelung de o sala arhiplina – semn ca initiativa a avut un impact puternic, iar fondurile vor fi pe masura.
Au fost zile ce au stat sub semnul evenimentului, pentru ca si Opera din Brasov a invitat la premiera cu Norma de Bellini, spectacol regizat de directorul Cristian Mihailescu in scenografia inspirata a Vioricai Petrovici (colaborind cu Adrian Cristea), reusind, in cadrul unic al decorului de „padure“ (taiata parca la traforaj, dar de un efect aparte, subliniat si de lumina strecurata printre „crengi“), sa creeze o atmosfera cu totul speciala, sustinind tensiunea acumulata paroxistic atit in derularea actiunii, cit si in plan muzical.

Am urmarit cea de a doua reprezentatie, beneficiind de solisti cu glasuri superbe, dublate, in general, de o capacitate de a transmite trairi si sentimente ce au condus la realizarea unei seri cu o incarcatura impresionanta. O soprana exceptionala – Diana Schydlowsky (romanca stabilita in Franta) –, cu un glas vibrant, cu o frazare si o expresivitate rar intilnite pe la noi, conferind personajului Norma dramatism terifiant si lirism deopotriva, – un tenor clujean – Sorin Lupu – etalind o voce virila, metalica si cu acut sigur, o alta soprana – Anda Pop, solista a Operei brasovene, binecunoscuta si la Bucuresti, absolut cuceritoare in Adalgisa, rol care ii pune in valoare nu doar glasul generos, cald, condus cu o tehnica sigura, ci si capacitatea de a transmite, de a se confunda cu personajul intrupat –, un bas cu glas de tunet – Marius Gosa – rezolvind cu acuratete rolul Oroveso, un tenor liric – Mihai Irimia – care se dezvolta pe un drum foarte promitator, si o tinara soprana – Cristina Rosu – in micul rol Clotilde; corul (pregatit de Jean Marie Juan) si orchestra, sub bagheta ferma a dirijorului Traian Ichim, s-au ridicat la nivelul valoric al solistilor, asigurind un succes de proportii, entuziast aplaudat de publicul numeros. O productie care, cu siguranta, va fi la fel de apreciata si in turneul efectuat in Spania si apoi in Germania sau Austria.