Nr. 746 din 31.10.2014

Istorie culturală
Avanpremieră
Focus
Editorial
Eveniment
în dezbatere
Polemici
Opinii
Informaţii
Interviu
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2004   |   Mai   |   Numarul 222   |   MUZICA. Talent, frumusete, daruire

MUZICA. Talent, frumusete, daruire

Autor: Anca FLOREA | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Luna mai a adus, in viata muzicala, o multitudine de manifestari care au captat atentia nu doar prin calitatea programelor, ci mai ales prin tineretea interpretilor care, in festivaluri, concursuri sau concerte, au stirnit adesea entuziasmul publicului si al specialistilor, impresionind, in general, prin talent, maturitate artistica si daruire fata de universul dificil, dar fascinant al muzicii de calitate.

Spre exemplu, in perioada 15-17 mai, la Rimnicu Vilcea s-a desfasurat cea de-a 25-a editie a Festivalului „Tinere talente“ care, la moment aniversar, a dorit si a reusit sa ofere concerte de un deosebit interes, gindite, cel putin in prima seara, ca un arc peste timp, pentru ca directorul artistic al festivalului, Rodica Sava, redactor-sef adjunct la Radiodifuziunea Romana (co-organizator alaturi de Primaria orasului, Directia Judeteana pentru cultura, culte si patrimoniu cultural, Filarmonica „Ion Dumitrescu“, Muzeul Judetean, Liceul de Arta din Rimnicu Vilcea si Fundatia Prietenia), a propus, sub genericul Maestri si discipoli, doua secvente incarcate de semnificatii; prima – recitalul clasei de canto conduse de prof. univ. Georgeta Stoleriu de la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti – a reeditat, sub titlul Voci de primavara, succesul unui program pe care, in urma cu exact doua decenii, pe scena aceluiasi festival, l-au sustinut studentele. Ele s-au impus, in cea mai mare parte, pe marile scene ale lumii – Felicia Filip, Ruxandra Donose, Liliana Nichiteanu, alaturi de Irina Sandulescu-Balan, Ruxandra Voda, Roxana Gherman; de aceasta data, alte sase tinere cu glasuri frumoase, tinuta scenica eleganta si multa expresivitate – Monica Bancos, Silvia Nagy, Anna Mirescu, Yalda Aghabagheri, Antonela Birnat, Maria Jinga – au incintat (acompaniate excelent la pian de catre lect. univ. Gonul Abdulah) intr-un adevarat spectacol in care ariile din opere si operete au alternat cu lieduri romanesti, multe dintre acestea fiind sustinute si printr-un joc de scena sugestiv si de mare efect.

Am admirat din nou glasul plin, vibrant, condus cu rafinament, al mezzosopranei Antonela Birnat, vocea cu o coloratura perlata acut, sigura si pianissime bine sustinute a sopranei Anna Mirescu, calitatea vocala a mezzosopranei Maria Jinga, al carei spirit ludic isi pune amprenta asupra interpretarii si atitudinii cochete si zimbitoare, timbrul generos si amplu al sopranei Monica Bancos care, aflata abia in anul I, are toate datele pentru o evolutie spectaculoasa, temperamentul si inteligenta expresiva a mezzosopranei Yalda Aghabagheri si stradania sopranei Silvia Nagy (de asemenea „boboc“) de a fi la inaltimea colegelor sale care, in parte, s-au afirmat deja pe scene importante sau in competitii din tara si chiar din strainatate. Conceptia unitara si plina de umor, sensibilitate, imaginatie si culoare a intregului spectacol (incluzind partituri de Offenbach, Paisiello, Massenet, Enescu, Mendelssohn-Bartholdy, Donceanu, Dima, Stoia, Friml, Musorgski, Saint-Saëns, Thomas, Rossini, Schubert) a entuziasmat publicul, care ar fi dorit ca momentul sa se prelungeasca sau macar sa fie „augmentat“ cu citeva bisuri.

Astfel, profesoara Georgeta Stoleriu a demonstrat ca recunoscuta sa scoala produce noi si valoroase nume care continua traditia fostelor sale studente, in timp ce tinerele soliste, extrem de emotionate tocmai pentru ca aveau responsabilitatea acestei „stafete“, au trait, la rindul lor, bucuria reusitei depline.
Sub acelasi generic, clasa de vioara condusa de prof. univ. asoc. Gabriel Croitoru, din cadrul aceleiasi Universitati, a prezentat un program in care virtuozitatea a fost „cuvintul de ordine“, remarcindu-se in mod special Cristina Chiselev care, desi abia in anul II, a etalat un sunet amplu, profund si stralucitor deopotriva, dublat de o tehnica deja performanta, o frazare logica si o pregnanta ritmica deosebita in Recitativ si Scherzo de Sarasate, alaturi de mai cunoscutul sau coleg Cristian Fatu care, in Fantezia Carmen de Waxmann, a convins din nou ca are dezinvoltura si siguranta in interpretare, in timp ce una dintre invitate – Simona Gitlan, eleva in clasa a XII-a la Liceul „Enescu“ (prof. Carmen Runceanu) – a demonstrat, in Dansul nr. 8 de Sarasate, aplomb, anvergura solistica si nerv, pentru ca, in incheiere, profesorul Gabriel Croitoru – cindva debutant pe scena Festivalului de la Vilcea – sa evolueze ca solist alaturi de fiica sa, Simina, eleva in clasa a VII-a a aceluiasi liceu bucurestean (pregatita de mama sa, Ioana Croitoru), in spumoasa Jota Navarra de Sarasate. Sunetul, percutanta, precizia impecabila, atacurile si conducerea frazei au fost atit de bine armonizate, incit ar fi fost greu sa diferentiem maestrul de discipol, semn ca Simina, care a aparut adesea, in ultimii ani, pe podiumul de concerte din tara si din strainatate, merge cu mult succes pe urmele tatalui sau, violonist cu o „colectie“ impresionanta (probabil unica la noi) de premii la mai toate competitiile de prestigiu din lume, frecvent invitat sa concerteze in Europa si America, interpret al integralei Sarasate editate pe CD in Spania la centenarul celebrului compozitor, dar si un profesor care stie sa modeleze talente de certa valoare, daruindu-le cu generozitate din „secretele“ artei sale. Violonistii au evoluat acompaniati la pian de conf. univ. Viorica Boerescu.

Prin traditie, dimineata de duminica este rezervata, in festival, recitalului sustinut in ambianta primitoare a Muzeului de Arta de la Casa Simian; de aceasta data, am ascultat o excelenta violista – Diana Alexandru – care, dupa absolvirea Liceului de Arta din Constanta (prof. Cezar Scarlat), va pleca sa studieze la Londra, unde a cistigat o bursa la renumita Royal Academy of Music, pentru ca, intr-adevar, in Konzertstuck de Enescu a uimit prin sunetul cald, patrunzator, dar si prin prestanta scenica; a acompaniat la pian prof. Olga Babagian, care a revenit pentru a colabora cu mezzosoprana Maria Simion, eleva in clasa a X-a la Liceul „Lipatti“ din Bucuresti (prof. Cristina Magureanu), cintind, cu un glas patrunzator, Somnoroase pasarele de Dima, apoi cu violoncelistul Pavel Lupan care, student in anul I la Facultatea de Muzica din Brasov (prof. univ. Aurel Niculescu), a adus profunzime, caldura si noblete in interpretarea unor piese extrem de cunoscute si, deci, cu atit mai pretentioase – Lebada de Saint-Saëns, Mars de Prokofiev si Pezzo capricioso de Ceaikovski. Am apreciat, de asemenea, eforturile sextetului alcatuit din elevi ai Liceului de Arta din Rimnicu Vilcea (care, pregatit de prof. Nelu Vasile, a propus Sase dansuri populare romanesti de Bartok) si ale cvartetului elevilor de la Liceul bucurestean „Enescu“ (prof. Mihai Alecu Dante) in Mica serenada de Mozart. Aici, vioara I a cintat cu o agresivitate de neinteles, secondata cu o discretie de asemenea surprinzatoare de celelalte instrumente, echilibrul formatiei fiind, astfel, inexistent.

Seara, Filarmonica „Ion Dumitrescu“, dirijata de directorul Mihai Stefanescu, s-a straduit sa acompanieze alti tineri in concertul care a debutat cu Simfonia concertanta de Cimarosa, soliste fiind doua exceptionale flautiste – Aurelia Mihai, studenta in primul an la Universitatea din Bucuresti (prof. univ. Virgil Frincu), si Cezara Comsa, care va absolvi in curind Liceul „Lipatti“ (prof. Virgil Opritoiu) –, mult aplaudate pentru acuratetea sonora, fluenta si precizia spumosului dialog realizat la nivel performant; apoi, mezzosoprana Maria Simion a cintat o arie din Orfeu de Gluck, care ne-a convins din nou ca are un material vocal excelent, o aparitie agreabila, dar… nu intelege sensul textului si specificul personajului, zimbind gratios in timp ce cinta „J’ai perdu mon Euridice“.

Soprana Larisa Ciulei – studenta in anul I la clasa prof. univ. Sanda Sandru la Universitatea din Bucuresti – a parcurs corect, cu un glas placut, o arie mozartiana (dar nimic din maniera sa de cint nu a „tradat“ ceva din stilul, emisia sau tehnica ce au caracterizat evolutia interpretativa a profesoarei sale, binecunoscuta soprana Sanda Sandru), abordind un alt moment mozartian – duetul din Don Giovanni – alaturi de baritonul Horia Vasilescu, inca elev in clasa a XII-a la Liceul „Lipatti“ (prof. Cristina Magureanu), care apoi a optat pentru Serenada din aceeasi opera. Timbrul sau cald a avut insa nevoie de o amploare si de o consistenta pe care ramine sa le cistige, eventual, in timp. In final, micul pianist de doar 12 ani Mihai Boitan, elev la Liceul „Enescu“ (prof. Olga Szell), a etalat o „mecanica“ performanta, un tuseu rotund, o constructie clara in Concertul nr. 21 de Mozart, dar… atit. De ce oare tinerii aflati la primii pasi pe scena se hazardeaza sa cinte Mozart, compozitor care, desi aparent facil, este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai „pretentiosi“ si dificil de interpretat?…

Printr-un efort ce merita toata lauda, orchestra a revenit pe podium si in seara urmatoare, pentru a acompania, sub conducerea dirijorului Florin Totan, ultima seara din festival. Au fost interpretate Concertul nr. 2 de Mendelssohn-Bartholdy – solist fiind pianistul Bogdan Claudiu Dulu, student in primul an la Universitatea din Bucuresti (prof. univ. Sandu Sandrin), a carui velocitate, dublata de sobrietate si sensibilitate, a incintat publicul, incandescenta salii crescind apoi progresiv, pina la explozii de entuziasm, ovatii si scandari, pentru ca a urmat superba talmacire a Variatiunilor rococo de Ceaikovski, in versiunea violoncelistei Olga Manescu, studenta in anul II la aceeasi Universitate (prof. univ. Marin Cazacu), incarcata de lirism si virtuozitate, de linie si stralucire, proprii doar adevaratilor interpreti.

Melodii lautaresti de Sarasate a beneficiat de performanta solistica a violonistului Sebastian Tegzesiu, student in anul I la acelasi Gabriel Croitoru, cu un ton invaluitor si tehnica riguros adaptata partiturii extrem de solicitante, pentru ca, in incheiere, sa aplaudam o „masca“ plina de farmec, pentru ca soprana Patricia Seymour, solista a Teatrului National de Opereta, a abordat „cum scrie la carte“ aria din Liliacul de J. Strauss, silueta sa fina, imbracata intr-o superba rochie neagra, completata de acel accesoriu obligatoriu la un bal mascat, a si dansat ceardasul. Seara a reprezentat, in ansamblul ei, o reusita de anvergura, apreciata ca atare nu doar de spectatori, ci si de catre cei care au ascultat transmisiunea in direct la Radio Romania Cultural, convingindu-ne astfel ca Festivalul de la Rimnicu Vilcea este, intr-adevar, o „rampa de lansare“ a unor tineri de mare talent, cu un potential care, in general, este pus in valoare de catre profesori care stiu cum sa-i formeze pentru a deveni, peste ani, solisti apreciati pe orice scena importanta.
Cele trei zile „muzicale“ s-au transformat intr-o adevarata sarbatoare a tinerelor talente, fapt pentru care toti cei care s-au implicat in realizarea festivalului merita multumiri si, evident, aprecieri.

Vorbind despre tinerete, se cuvine sa ne oprim si asupra concertului organizat de Fundatia Aquarius sub genericul Nopti scandinave, in cadrul caruia trei solisti finlandezi au prezentat miniaturi vocale compuse cu sensibilitate de creatori nordici pe versuri in care dragostea, visarea, frumusetea, pasarile au fost laitmotive. Interesant este faptul ca toti interpretii studiaza sau au absolvit deja Universitatea de Muzica din Karlsruhe, baritonul Juha Koskela impresionind prin glasul cald, cu un timbru cuceritor, amplu si expresiv, condus cu tehnica sigura, fiind, cu siguranta, (si) un excelent solist de opera. Soprana Marjut Paavilainen a punctat cu rafinament partitura, iar mezzosoprana Tarja Turunen – recomandata ca vedeta serii – a dorit sa convinga publicul nostru ca nu este doar una dintre cele mai cunoscute soprane (!), mai ales datorita succesului mondial inregistrat alaturi de formatia de gotic simfonic „Nightwish“. In Sala Auditorium a Muzeului National de Arta, acompaniati la pian de Izumi Kawakatzu, oaspetii au fost aplaudati de un public numeros si eterogen, in majoritate tinar, poate si pentru ca acea seara a prefatat turneul pe care formatia amintita il va efectua la Bucuresti, urmind sa sustina un concert la Sala Palatului, in 19 noiembrie.

 
 
 
Cele mai citite articole
Profil de preşedinte (I)
Ideologia Băsescu
În numele tatălui
România după Băsescu: epoca postbelică
Profil de preşedinte (II)
Cele mai comentate articole
„Ajunge zilei povara ei“
România după Băsescu: epoca postbelică
În numele tatălui
Efectele „originalităţii“ constituţionale
DNA
Cele mai recente comentarii
@un elev
Incredere in DNA
Precizari
foarte bine argumentat
excelent articol
 
Parteneri observator cultural
Festival Muzica Veche