OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Întîmplător sau nu, luna mai a adus o adevărată paradă a tinerilor muzicieni. În cadrul primului Festival Opera Viva organizat de Academia de muzică din Cluj, cu participarea unor maeştri precum Ionel Pantea, Victor Dumănescu sau Francisc Fucks, avînd susţinerea deosebită a rectorului Adrian Pop, s-au prezentat producţii de operă oferite de academiile şi universităţile din Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Oradea, Timişoara, Cluj şi Szeged (Ungaria), oferind o imagine necosmetizată a nivelului de pregătire a tinerilor de la clasa de canto. Unii au entuziasmat, alţii au dezamăgit. O parte dintre dascăli a primit felicitări pentru performanţele studenţilor şi regia spectacolelor. Cealaltă parte s-a simţit lezată, reacţionînd violent în loc să gîndească unde a greşit. Majoritatea a dialogat, într-un foarte interesant colocviu, despre… „Quo vadit musica?“ – o întrebare care a generat opinii, idei, soluţii. Discuţia a lansat un demers inedit la noi – extrem de interesant şi bine-venit –, ce ar merita, măcar la viitoarea ediţie, să primească suportul financiar al oficialităţilor locale.

 

La Râmnicu-Vâlcea s-a derulat cea de a XXX-a ediţie a Festivalului Tinere Talente. În fiecare an, Primăria asigură tot ceea ce este necesar pentru ca evenimentul să se prezinte impecabil pe plan organizatoric. Consilierul pe probleme de cultură, Carmen Zgripcea, alături de directorul artistic al festivalului, Rodica Sava, au făcut ca totul să pară „simplu“, iar nivelul manifestărilor să fie demn de o ediţie aniversară. Urmărind această idee, organizatorii au creat un arc peste timp – cei care în urmă cu decenii debutau la Vâlcea, acum nume de referinţă în ţară şi în străinătate, au revenit pe scena festivalului pentru a oferi superbe recitaluri sau concerte. Astfel, seara inaugurală a propus un minunat recital de lied în care soprana Irina Săndulescu-Bălan şi pianistul Viniciu Moroianu au tălmăcit cu rafinament şi măiestrie pagini de Ceaikovski, Enescu şi R. Strauss. Violoncelistul Marin Cazacu, în dublă ipostază de solist şi profesor, a abordat, împreună cu discipolii săi din Ansamblul Violoncelissimo, un repertoriu divers – de la Händel, Bach, Rossini sau Faure la Piazzolla, Mifune sau Solima şi Velasquez.

 

 

În seara finală, bagheta a fost preluată de Florin Totan, dirijor permanent al orchestrei care reuşit să acompanieze cu rigoare o violonistă corectă – Sabina Dascălu –, un trompetist de viitor – Cătălin Grigorescu –, pentru a culmina cu splendoarea opusurilor de Saint-Saëns, Ceaikovski şi Popper, pe care Marin Cazacu le-a interpretat cu acea căldură, virtuozitate şi dăruire care ne cuceresc de fiecare dată, într-un regal de neuitat, entuziast, aplaudat de un public numeros. Rămînînd în lumea tinerelor talente, Gala de pian de la Liceul „Dinu Lipatti“ din Bucureşti – ajunsă la ediţia a XV-a – a relevat cîteva „vîrfuri“ precum Marius Groza (cu aplomb, anvergură şi fluenţă în Chopin), Cecilia Pavel (sensibilă, elegantă într-un Debussy poate prea „consistent“), Cristian Sandrin (mai implicat şi „prezent“, din nou în Chopin), Cosmin Pătrană (expresiv, liric şi echilibrat în Liszt), Arthur Băcăneanu (logic, curat, cam prea firav pentru Brahms), Ieronim Gugu (excelent tehnic, percutant, în stil lisztian), Leonard Mocanu (liric în… preferatul Chopin), Mina Beldimănescu (un Schumann precis şi curat) şi Costin Raia (bine gradat, cu velocitate şi pregnanţă în spiritul iberic al Rapsodiei de Liszt). Sînt doar cîţiva dintre cei 15 elevi, cu vîrste între 13-18 ani, care s-au remarcat prin performanţă şi interpretare, confirmînd şi de această dată pregătirea deosebită care, la recenta Olimpiadă de muzică pe ţară, a situat liceul pe locul I – după cum menţiona directorul Florian Nemeş, profesor de pian, asemeni Ligiei Pop, şefa catedrei şi iniţiatoarea Galei care, de la an la an, reliefează noi valori, aşa cum a fost chiar Tudor Căldare (format de aceeaşi Ligia Pop). O dovadă a circuitului pe care îl urmează talentele care merită promovate şi care îşi găsesc astfel „rampe de lansare“ către scena internaţională. La fel de importanţi, profesorii lor de ieri şi de azi ar trebui citaţi şi felicitaţi pentru devoţiune, profesionalism şi consecvenţă.