Adulat de public si, de multe ori, marginalizat de unii critici, pop-concert-ul este, in mod indubitabil, un gen perfect definit, ce reprezinta – in evolutia multimilenara a artei sunetelor – unul dintre elementele caracteristice creatiei simfonice din secolul al XX-lea. Desigur, virtutile pop-concert-ului (expresivitatea melodica, bogatia armonica si timbrala, efervescenta ritmica) au fost evidente si dincolo de specificul ethosului folcloric evocat, lucrarile continuind in spatii paralele acea splendida sinteza impusa prin creatia genialului compozitor american George Gershwin si dezvoltata – in special in muzica de film –, de multi autori importanti, precum Nino Rota, Henry Mancini, Michel Legrand si, nu in ultimul rind, Vladimir Cosma, acest cu totul remarcabil muzician francez de origine romana.
Referitor la ineditul program abordat recent de dirijorul Ilarion Ionescu-Galati in compania Orchestrei Nationale Radio, semnalam unitatea conceptuala a lucrarilor ce s-ar putea incadra in genul pop-concert, adica in acea zona a muzicii simfonice aflate in conexiune directa cu folclorul – in acest caz, de factura sud-americana si cu un accent pe binecunoscutul tango. De altfel, ambii solisti – fantasticul bandoneonist (sau, pe romaneste, acordeonist) Héctor Ulises Passarella si celebrul pianist si compozitor Luis Bacalov – sint originari din Uruguay si, respectiv, din Argentina, patria tangoului. Sub bagheta ilustrului sef de orchestra Ilarion Ionescu-Galati – in mod incontestabil, unul dintre cei mai importanti muzicieni romani de azi –, acest concert poate fi considerat un autentic eveniment al actualei stagiuni. Aportul dirijorului a fost astfel esential – de la structurarea unui original si foarte atractiv program, pina la materializarea sonora a partiturilor eminamente „exotice“, ce solicitau din plin virtuozitatea tehnica, dar si maleabilitatea interpretativa a ansamblului. In acest sens, hotaritoare a fost si experienta multidisciplinara a lui Ilarion Ionescu-Galati, un artist complex, ce s-a afirmat de-a lungul stralucitei sale cariere atit ca violonist cu admirabile valente solistice si camerale, cit si ca sef de orchestra de nivel international, avind la activ numeroase colaborari cu importante ansambluri simfonice din Europa, Statele Unite si Japonia.
Debutind cu minunata Suita nr. 1 pentru orchestra de jazz de Dmitri Sostakovici (ce include si un fermecator tango-foxtrot – o pagina singulara in vasta opera a marelui compozitor rus), programul a mai cuprins creatii de referinta semnate de mult-apreciatul compozitor de muzica de film Luis Bacalov (Tangosain pentru pian, bandoneon si orchestra) si, bineinteles, de deja clasicul maestru al tangourilor Astor Piazzolla (Concertul pentru bandoneon, orchestra de coarde si percutie, alaturi de renumitele tangouri Adios Nonino si Libertango).
Reunind toate elementele constitutive (atit la nivel componistic, cit si in plan interpretativ) ale unei manifestari muzicale de exceptie, concertul s-a bucurat de un imens succes, demonstrind o data in plus ca, asa cum spunea si Joseph Haydn, melodia este regina Muzicii.

