În urmă cu două luni, în
cadrul unei conferinţe de presă, directorul Răzvan Dincă anunţa
proiecte deosebit de interesante, în prim-plan aflîndu-se
primul festival – Viaţa e frumoasă – organizat de Teatrul de
Operetă „Ion Dacian“, extrem de ambiţios şi de incitant ca
proiect. Acest festival s-a dovedit mai apoi ca fiind unul cu
adevărat de anvergură, depăşind cele mai optimiste aşteptări.
Debutul a fost marcat prin noua
montare, în regia lui Răzvan Dincă, a operetei straussiene
Voievodul ţiganilor, care s-a dorit a fi o viziune modernă prin
decorul său unic, conceput de scenograful Sandor Daroczy din Ungaria
– o „schelă“ metalică, compartimentată eficient datorită
noii turnante inaugurate cu acel prilej –, prin costumele Doinei
Levinţa, care răspund cerinţelor regizorale – corul este
îmbrăcat în negru (or fi spirite...?), soliştii poartă
fie straie negre sau turbane şi caftane turceşti (grupul lui
Jupan), fie veşminte cochete de secol XIX, Saffi are o rochie roşie,
apoi un fel de cămaşă de noapte albă, total străină ambientului
şi chiar personajului, crescut într-o şatră, aşa cum
străine sînt şi balerinele secondate de dansatori în
negru, cu brîu roşu, mai aproape de costumul tradiţional
rusesc, ca de altfel şi mişcarea lor (coregrafia îi aparţine
lui Florin Fieroiu).
Momentele de umor sînt forţate, finalul
nu prea are logică, Czipra moare şi… apare spiritul ei, un
ursuleţ dresat, un cal alb sau purceii auriţi devin „pete de
culoare“, ideea excelentă a focului – ca simbol – te întîmpină
chiar de la intrare, flacăra e purtată apoi de corişti prin sală,
veghează pe scenă, dar… se pierde pe drum şi, în ansamblu,
lipsesc tocmai atmosfera şi farmecul specific operetei! Distribuţia
de premieră a alăturat soliste din generaţia matură – Daniela
Vlădescu (o sensibilă Saffi), Bianca Ionescu (Arsena), Gladiola
Niţulescu (o răsfăţată Mirabela), Claudia Hanghiuc (în
rolul Cziprei, ca de obicei) – şi mai tineri colegi – Alfredo
Pascu (într-o formă „de zile mari“), Ştefan Popov
(impozant Barinkay), Orest Pîslaru (conştiincios Jupan),
Ernest Fazekas (simpatic Ottokar, deşi… se spînzură cam
des), Cristian Caraman (în Carnero) şi Daniel Eufrosin
(Mihali); în ceea ce îl priveşte pe Viorel Ciurdea, nu
se prea înţelege însă ce caută pe-acolo. Corul a sunat
bine, iar orchestra s-a străduit să fie la înălţime, cu
Lucian Vlădescu la pupitru. Ansamblul a oferit şi un spectacol cu
Văduva veselă, în atractiva versiune regizorală imaginată
în vară de Béres Attila, invitat de la Budapesta,
inaugurînd astfel o colaborare de cursă lungă (şi) în
cadrul noii Uniuni a Teatrelor Muzicale Europene (iniţiativă a
directorului Operetei), ce s-a concretizat, în cadrul
festivalului, şi prin spectacolul Sylvia de Kalman (impecabil,
clasic, perfect pus la punct, cîntat în maghiară), şi
prin secvenţele din Romeo şi Julieta, un musical de Presguvric,
care va fi realizat la noi de Kereny Miklós Gábor.
Trupele noastre pleacă în turnee
cu partiturile interpretate în original, dar iată că oaspeţii
de la St. Petersburg au oferit Baroneasa Lily de J. Huszka în
limba rusă, la fel ca şi cei din Kiev, care au propus Prinţesa
circului de Kalman. Orfeu în Infern de Offenbach a răsunat
surprinzător în cehă, artiştii din Brno evoluînd
corect (tot cu microfoane) într-o montare departe de ceea ce
speram. În schimb, teatrul din Banska-Bystrica a cucerit, în
Gypsy-Roots, prin perfecţiunea interpretării şi, mai ales, prin
aducerea pe scenă a unei lumi necosmetizate, contrastînd cu
dansul clasic al perechii de îndrăgostiţi, pretextul acţiunii
(amintind de West Side Story) rămînînd unul secundar.
Festivalul a găzduit, de asemenea, gale de operetă (cu solişti „ai
casei“ şi cu oaspeţi din străinătate) şi de balet (cu artişti
în general superbi, din Elveţia, Germania, Brazilia, Japonia,
Rusia, Italia, România) sau „Gala tenorilor“, în care
i-am aplaudat entuziast pe Alfredo Pascu şi pe Tudor Ilincăi (de la
ONB), în vreme ce Vlad Miriţă a încercat să se ridice
la nivelul partenerilor, acompaniaţi cu toţii de Orchestra „Pops“,
dirijată de Ilarion Ionescu-Galaţi.
În seria concertelor, s-a
remarcat alăturarea, pentru prima oară, a celor două celebre viori
Guarneri şi Stradivarius în opusuri de Vivaldi şi Bach,
interpretate de Gabriel Croitoru şi de Alexandru Tomescu, în
compania ansamblului „Collegio stravagante“, condus de Mihai
Ghiga, formaţie care a introdus apoi publicul în atmosfera de
epocă prin prefaţarea proiectului Romeo şi Julieta. Lansarea
CD-ului sopranei Doina Scripcaru, precum şi a altor volume,
dialoguri şi conferinţe de presă, seri „vieneze“, corale,
recitaluri, expoziţii (Leonardo Da Vinci, Leonard) etc., extinse
prin colaborarea cu Muzeul „Enescu“, Muzeul de Artă, Muzeul
Bucureşti, ARCUB, Art Jazz Club, Club „Fabrica“, cu biserici
ortodoxe sau catolice, a atras mii de spectatori, încheindu-se
la Sala Palatului cu „Gotan Project“.
Timp de două săptămîni, am
revenit zilnic – în special – la Operetă, unde directorul
teatrului, directorul artistic al festivalului, Alina Moldovan, şi
consilierul pentru stagiunea camerală, Ştefan Doniga, au fost gazde
extrem de primitoare, reuşind să creeze „starea“ de eveniment a
unei manifestări care merită toate laudele şi felicitările pentru
concepţie, realizare şi noutăţi, aplauzele entuziaste şi sălile
arhipline răsplătind efortul cu totul special care a făcut ca
totul să pară… în firea lucrurilor.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters