OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Primul spectacol pe care îmi propun să îl comentez este Silvia sau Prinţesa ceardaşului de Emmerich Kalman, prezentat în premieră în deschiderea Festivalului „Viaţa e frumoasă“, în seara zilei de joi, 12 noiembrie. Informaţia că este vorba de o nouă coproducţie a Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta şi a Operetei bucureştene promitea mult. Să nu uităm că, în urma unei colaborări asemănătoare, publicul românesc a primit fantasticul dar ce se numeşte Romeo şi Julieta, cel mai performant şi mai profesionist spectacol de gen (musical) realizat pînă acum în ţara noastră. O Silvia (model al operetei austro-ungare) realizată de o echipă de „compatrioţi“ ale căror performanţe ne sînt deja cunoscute era, în mintea mea, o garanţie a succesului, şi aşteptările nu mi-au fost înşelate: regizorul Kero şi echipa sa ne-au oferit o viziune de operetă în stil clasic, plină de ritm, culoare, viaţă, farmec, umor…

 

Spectacolul – mai ales primul act – are o desfăşurare filmică în care fiecare notă este încărcată de sens şi, mai ales, este jucată. Mişcare multă, perfect ordonată, în cea mai mare parte justificată, iar scena prinde viaţă. I se adaugă una dintre cele mai frumoase partituri muzicale din întreaga istorie a operetei, iar publicul este plăcut surprins şi repede cucerit. După acest început în forţă, trebuie să remarc, totuşi, că intensitatea ritmului şi a strălucirii scade în cele două acte următoare, deşi intercalarea unor pagini şi numere de balet străine partiturii lui Kalman demonstrează că regizorul şi-a dat seama de pericol şi a încercat, pe cît se poate, să îl evite. O face îngroşînd – uneori, nejustificat – latura comică a unei situaţii sau a unui personaj, care iese strident din contextul de maximă eleganţă şi bun-gust al întregului. Momentele sînt puţine, dar cu atît mai… şocante, iar renunţarea la ele ar restabili rotundul armonios al întregului.

 

Cea de a doua ediţie a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă“ se află în plină desfăşurare. În perioada 12-22 noiembrie, un program bogat şi, mai ales, divers oferă bucureştenilor spectacole extraordinare „de import“, cele mai bune producţii ale Teatrului de Operetă „Ion Dacian“ din Bucureşti, concerte, expoziţii, lansări de carte, dezbateri, filme muzicale, ateliere de lucru, chiar şi o paradă a modei… (pentru informaţii complete, vizitaţi site-ul www.opereta.ro). Susţinut substanţial de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Festivalul poartă amprenta şi semnătura Alinei Moldovan, în calitate de director artistic, şi ale lui Răzvan Dincă, în calitate de director al Operetei bucureştene, principala gazdă a celor mai multe manifestări. Dintru început, trebuie recunoscute şi apreciate la justa lor valoare cantităţile imense de muncă, dăruire, încredere şi ambiţie (în cel mai nobil sens al cuvîntului), investiţii de minte şi de suflet fără de care Festivalul nu ar fi putut exista.

 

Pe umerii interpreţilor sînt aşezate sarcini imense; ei trebuie să cînte, să vorbească, să danseze, să facă acrobaţie… Provocările unor spectacole ca Broadway - Bucureşti, Cabaret şi, desigur, Romeo şi Julieta sînt tot atîţia paşi pe drumul alcătuirii unei trupe moderne de operetă şi musical, deocamdată însă efortul este încă prea mare şi, dacă accentul se pune pe interpretarea actoricească, atunci partea vocală are de suferit. Nu este însă mai puţin adevărat că, numai ţintind către excelenţă, poţi ajunge la ea. Şi, sub acest aspect, nu pot decît să apreciez şi să aplaud efortul şi performanţa la care au ajuns – în acest spectacol ce a fost gîndit cu adevărat după toate canoanele genului, la standarde internaţionale – întreaga echipă de cîntăreţi, printre care i-am regăsit, în rolurile principale, pe Tina Munteanu, Florin Butnaru, Amelia Antoniu, Cătălin Petrescu, Ştefan Popov, Gladiola Niţulescu, Mihnea Lamatic.