Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2000   |   Octombrie   |   Numarul 35   |   Ma-sa! Maghiarii!

Ma-sa! Maghiarii!

Autor: Mihai CHIRILOV | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Cu o precizie de kamikadze, Oficiul National al Cinematografiei a reusit performanta (laudabila) de a gira, in paralel, atit Zilele filmului elvetian de la Bucuresti, cit si primul Festival de Film romano-maghiar de la Sfintu-Gheorghe. Din fericire, numai criticii au avut de pierdut, ei fiind singurii nevoiti sa se imparta intre cele doua manifestari. Mai grav e ca aceasta simultaneitate cel putin bizara – intr-un peisaj atit de arid cinematografic cum este al nostru – este si repetabila: anticipatele Zile ale filmului britanic se vor suprapune perfect peste anticipatul Festival DaKINO. Si cum ambele vor avea loc in Bucuresti, e clar ca, de asta-data, si publicul va trebui sa se imparta. C-asa-i la noi: ori nu se intimpla nimic, ori se-ntimpla prea multe de-o data.

Inapoi la Sfintu-Gheorghe: 12-15 octombrie 2000. Denumirea festivalului: Senzor. Initiativa maghiara. Locatie romaneasca, aflata cumva la jumatatea drumului intre Budapesta si Bucuresti. Locuitori, in marea lor majoritate, de nationalitate maghiara, vorbitori insa de limba romana. 8 lungmetraje romanesti. 8 lungmetraje maghiare. 4 scurtmetraje romanesti, 6 – maghiare. 6 documentare romanesti – 4 maghiare. Un ping-pong romano-maghiar la capatul caruia vom fi aflat cum stam, cum stau si, mai ales, cum sta fiecare in raport cu celalalt. Cu toate acestea, orice comparatie e usor deplasata, de vreme ce partea romana a prezentat, din motive independente de vointa ei, un best of al ultimului deceniu*, iar partea maghiara – o selectie (!) a filmelor realizate anul trecut** (cu exceptia scurtmetrajelor lui Cristi Mungiu, unde sintem, si noi, la zi***). Daca va incalzeste cu ceva, aflati ca cei patru critici maghiari prezenti au gasit ca nivelul selectiei noastre e superior. In ce ma priveste, e greu de spus si, la urma urmei, nici nu conteaza.

Evidentele sint de-o cu totul alta factura. Bunaoara, vecinii nostri au facut anul trecut intre 20 si 30 de filme, din care au fost alese cele 8 titluri. Si nu doar cantitatea e cea care ne-a lasat praf, si nici nelipsitele scene de sex din absolut fiecare film, ci diversitatea si, uneori, curajul scenariilor (scrise, in marea lor majoritate, de regizori). De la ecranizari sofisticate si riscante, care nu se tem sa-l concureze pe Visconti cel din Ghepardul sau Inocentul (Perna Jadvigai) la violente cronici sociale de actualitate (Baieti rai – premiat de cei sapte critici romani prezenti), trecind prin povesti de dragoste in care se insinueaza, fin sau cu brutalitate, Istoria (Dragostea noastra sau ultima parte a jurnalelor Martei Meszaros, Kisvilma). Cit despre nivelul „lor“ tehnic – acesta a fost cu atit mai frapant cu cit filmele noastre au venit, din nou, cu acea imagine ponosita, murdara si ilizibila de care, se pare, nu vom scapa prea curind. In aceste conditii, nu-ti poti reprima un „Ma-sa! Maghiarii!“ spus printre dinti, cu admiratie invidioasa. Luati-o ca pe-o ironie comparabila cu cea a maestrului Miklos Jancso, care, fara a se deplasa la fata locului (asa cum a facut Marta Meszaros), a trimis o scrisoare Festivalului in care ne dadea mina libera sa-i huiduim ultimul film, Ma-ta! Tintarii! O tacaneala totala, fara cap, scenariu si coada, in care actorii urla, fac teoria montajului paralel si a nuditatii in film, oprindu-se din jucat pentru a-i spune vreo doua lui Miklos sau spectatorului, in care un cuvint din cinci este „pu..“, si-n care, daca va vine sa credeti, „Alba-ca-Zapada intilneste Ingerul exterminator al lui Buñuel si eclipsa din 11 august 1999“. Jubilatoriu pentru unii, scandalos de vulgar si inutil pentru altii, acest film care e despre nimic, dar poate fi, la fel de bine, despre tot, a fost finantat de catre producatori de teama ca ar putea fi ultimul film al batrinului maestru...

––––––––
* E pericoloso sporgersi, Pepe si Fifi, Priveste inainte cu minie, Senatorul melcilor, Stare de fapt, Terminus Paradis, Cortul, Lunga calatorie cu trenul.
** Micul voiaj, Dragostea noastra, Ma-ta! Tintarii!, Glamour, Perna Jadvigai, Hopa Mitica, Kisvilma – Ultimul jurnal, Baieti rai.
*** Zapping, Nici o intimplare, Corul pompierilor, Dincolo.

 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire