OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Ca Sef al statului roman, condamn explicit si categoric sistemul comunist din Romania. […] Afirm cu deplina responsabilitate: regimul comunist din Romania a fost ilegitim si criminal.“
Traian Basescu, 18 decembrie 2006

„Trei zile daca mai traiesc,
da’ vreau sa stiu ca s-a limpezit lumea.“
Elisabeta Rizea

Am avut de asteptat aproape 20 de ani ca sa condamnam comunismul in mod oficial. Presedintele Basescu a ales sa dea acestui moment o greutate simbolica si sa condamne nenorocirea de la tribuna Parlamentului. Ceea ce a urmat este deja cunoscut: urmasii totalitarismului si progeniturile omului nou si-au facut aparitia la sentinta morala a ceea ce eu credeam ca este epitaful totalitarismului comunist. Minati de dusmania lui Vadim Tudor si convinsi ca sint pusi in fata unei mari nedreptati, copiii comunismului au pornit harmalaia impotriva unui gest asteptat si normal din partea unei tari care saptamina viitoare a-dera la Uniunea Europeana.

impartasesc sentimentul de frustrare pe care l-au trait surorile lui Corneliu Coposu, prezente la evenimentul din Parlament, care au asemanat instigarea de aici cu instigarile la huiduieli carora le-a cazut victima fratele lor cind, cu onorabilitate, si-a facut aparitia la Alba Iulia la 1 decembrie 1990. Si totusi au trecut 17 ani de cind ne cautam drumul dinspre marginea lumii spre centrul civilizatiei contemporane, si inca nu am scapat de ramasitele si apucaturile omului transformat in subom de totalitarismul comunist. Cele doua Romanii au intrat in linie dreapta in competitia lor cu istoria. Si aceea care va cistiga va intra in Europa. Sper sa fie cea care a reusit sa adopte aquis-ul comunitar si care a eliminat stegulete rosii si galbene, si nu aceea care a facut mineriade si ne-a aruncat cu 20 de ani in urma istoriei. Sper sa fie Romania pluripartitismului politic, cu toate neajunsurile lui, si nu aceea a unei minti bolnave care controleaza un partid proiect-personal. Vreau sa fie tara acelora care, in ultimii 17 ani, au muncit pentru ea si au reformat-o cit s-au priceput, si nu tara nebunilor cu gura mare care n-au fost in stare sa vina cu vreun proiect de reforma mai inchegat sau cu vreo initiativa legislativa utila modernizarii. imi doresc sa fie tara oamenilor educati care pot discuta civilizat si cu argumente orice subiect si de la orice tribuna, si nu tara agitatorilor si a gurilor-sparte care in timpul comemorarii victimelor comunismului din Parlament strigau „bine le-au facut!“.

Chiar daca lichelele nu l-au ascultat in ’90 pe Liiceanu si n-au facut pasul inapoi, si le gasim astazi in Parlament, facind tambalau chiar in institutia care ne reprezinta pe toti, refuz sa cred ca sintem cu totii o apa si un pamint, o masa amorfa care sa-i suporte lui Vadim Tudor magariile politice din ziua raportului si dintotdeauna.
Este incredibil cum, dupa ce a facut din ziua mare a condamnarii totalitarismului un circ comunist, Vadim Tudor a continuat sa aiba prezenta media desantata. Atunci am realizat ca nici unul dintre actele sale politice iresponsabile nu-l face pe acesta o persoana nefrecventabila, o prezenta nedorita, in preajma careia sa te simti stinjenit. Cit timp lumea se va raporta la Vadim Tudor ca la o persoana normala si va incerca sa poarte un dialog civilizat, acea lume va primi invectivele si pumnii extremistului. Unul dintre paradoxurile democratiei este legitimitatea interventiei folosindu-te de mijloace nedemocratice (ingradirea unor libertati) impotriva adversarilor democratiei.

Iar daca ratiunea ne indeamna sa nu folosim mijloace nedemocratice in nici un context al luptei politice, atunci bunul-simt ar trebui sa ne faca sa ne delimitam de extremistii periculosi care merita statutul de marginali nefrecventabili. in calitate de om de televiziune, de presa, a-i da posibilitatea lui C.V.T. sa-si justifice public agresiunea din Parlament, inclusiv asupra unor oameni precum H.-R. Patapievici, inseamna a-l credita pe extremist. inseamna a crede ca exista si cea mai mica posibilitate ca gesturile sale aberante sa fie justificabile din punct de vedere moral. Iar gesturile extremistului au fost facute in fata Parlamentului, in fata multor invitati onorabili, dintre care-l mentionam doar pe Lech Walesa, si in fata intregii Europe si a lumii. Iar gestul a fost cu atit mai reprobabil cu cit Romania si-a asumat statutul de a fi prima tara din fostul bloc sovietic care-si condamna explicit trecutul comunist.