OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Dosarul“ numarului pe luna martie al revistei Magazine littéraire – prefatat de Fabio Gambaro – este dedicat Italiei, azi (literatura si societate). Fabio Gambaro ii ia un bun interviu lui Umberto Eco (pp. 28-29) sub un titlu totusi derutant (Eloge de l’utopie), care nu prea corespunde afirmatiilor romancierului si semioticianului despre al sau ultim roman, Baudolino. Am putea spune chiar dimpotriva: „Daca as fi dorit cu adevarat sa vorbesc despre utopie, as fi scris un tratat savant si nu un roman. Si chiar in acest caz, as fi spus ca utopiile sint frumoase pina in momentul in care se concretizeaza. Cind se concretizeaza, ele devin intotdeauna niste tragedii. Utopiile servesc mersului inainte, dar numai sperind ca nu se vor realiza nicicind. De exemplu, daca am incerca sa instauram Utopia lui Thomas Morus, ne-am gasi fara indoiala intr-un sistem de tip stalinist“. Alte interviuri „italiene“ ii au ca protagonisti pe criticul literar „conservator“ Cesare Garboli si pe prozatorii Antonio Tabucchi si Claudio Magris (primii doi fiind intervievati de Fabio Gambaro, iar ultimul – de catre Gérard-Georges Lemaire). Prozatorul Gianni Rotta, codirector al ziarului La Stampa publica un patrunzator eseu despre romanul (mai mult sau mai putin) istoric italian – de la Logodnicii lui Alessandro Manzoni la Ghepardul lui Lampedusa – ca „oglinda“ a „fragilitatii democratiei italiene“ (La démocratie est un roman). La fel de interesant este si eseul lui René de Ceccatty (L’Italie est aussi une femme) despre „istoria“ literaturii italiene scrise de femei (de la Sibilla Aleramo la Grazia Dellada, Elsa Morante si Rosetta Loy); este prezenta si o bibliografie in acest sens (Pour une Bibliothéque feminine italienne). Nu lipsesc texte despre cele mai noi valuri de scriitori; bunaoara, cel al lui Severino Cesari despre grupul „tinerilor canibali“, aparuti pe scena literara italiana incepind cu anul 1996, sau eseul lui Pietro Cheli despre „noul val din Sud“. Nu putem trece peste provocatorul interviu acordat lui Aldo Cazzulo de istoricul Paolo Mielli (Une autre histoire de l’Italie après-guerre) care nu evita (aproape) nici una din temele politice controversate ale Italiei postbelice. In fine, la capitolul „teme politice“, merita amintite eseul lui Marcello Flores despre chestiunea revizionismului italian de dupa razboi (Un revisionnisme à l’italienne) si cel al lui Ilvo Diamanti despre „realitatea politica“ a Italiei de azi.

In afara grupajului, revista mai contine un foarte interesant interviu realizat de Olivier Manonni cu filozoful german Peter Sloterdijk. Autorul Criticii ratiunii cinice opereaza o critica taioasa a raporturilor dintre gindirea politica moderna si resentiment: „Marele merit al democratiei este de a impiedica amestecul dintre resentiment si utopie, de a impiedica dictatura resentimentului. Cind resentimentul ramine sa se exprime singur, el declanseaza o furtuna de violenta si exterminism. As vrea sa incerc intr-o zi o noua descriere, nietzscheana, a spatiului politic [...] un punct de vedere de stinga emancipat de constringerea exclusiva a nevoii de razbunare“.