OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Andrei OISTEANU
COSMOS vs. CHAOS. Myth and Magic in Romanian Traditional Culture. A Comparative Approach
Translated from Romanian by Mirela Adascalitei, translation revised by Alexander Drace-Francis, Series „Cultural Antropology“, The Romanian Cultural Foundation Publishing House, Bucharest, 1999, 247 p., 50 ill., f.p.


Recenta carte in limba engleza a lui Andrei Oisteanu, ale carui cercetari de etnologie, antropologie culturala si istorie a religiilor sint cunoscute si confirmate la noi de mai bine de doua decenii, pare a prezenta citeva dintre caracteristicile unei indelung urmarite sinteze. Consolidat prin studierea si sintetizarea mai multor teme, ce reclama ele insele competente multiple, conceput comparatist si totodata unitar in ceea ce priveste spatiul romanesc al culturii traditionale din perioada arhaica si pina in secolul XX, volumul depisteaza un motiv focalizator: Cosmos versus Haos. Un motiv dualist decelat de autor in mitologia populara a potopului sau in dendromitologie, in relatia dintre balaur si solomonar sau in antropologia locuirii, in semnificatiile simbolice ale colindei sau in cele ale legarii magico-erotice a monstrului; un motiv integrat cu instrumente adecvate intre trasaturile distincte ale prodigioasei culturi traditionale romanesti. Se cunoaste functia pe care o are, intr-o societate arhaica, recuperarea ritmica a acelor valori (ritualuri, simboluri, mitologeme si chiar motive teologice) care ii polarizeaza coordonatele: de o parte, cosmicitatea inteleasa religios si codificata in toate interstitiile, de cealalta parte, principiul polimorf al Haosului care ameninta ordinea lumii.

„Haosul – observa Andrei Oisteanu – nu dispare o data cu actul cosmogenezei. Tot asa cum toate elementele Cosmosului preexista – in stare virtuala si latenta – in materia Haosului precosmogonic, acesta din urma supravietuieste in chiar structura Cosmosului“ (p.16). Haosul marcheaza multe dintre activitatile si credintele care solidarizeaza organic culturile arhaice si traditionale. Dar, cum urmarirea, identificarea si intelegerea lui in relatia pulsatila cu principiul contrar nu e o ecuatie usor de rezolvat, cartea lui Andrei Oisteanu ofera argumente pertinente si ample demonstratii in favoarea necesitatii acestei cercetari. „Principiul Cosmos vs. Haos nu actioneaza intotdeauna singur – spune autorul –, ci corelat cu alte principii mitice care, impreuna, alcatuiesc o specifica si destul de precis conturata mentalitate mitica autohtona. Abia reconstituind aceasta mentalitate, vom fi in masura sa cartografiem un continent atit de intins, atit de divers si cu atit de multe pete albe cum ni se prezinta astazi mitologia romana“ (p. 18).

Primul si cel mai amplu dintre cele sapte capitole care compun cartea, Colinda tip „Furarea astrelor“: Motive mitice si Semnificatii simbolice (pp. 19-68), trateaza tema furarii Soarelui si a Lunii sau a altor insemne cosmice divine, precum si alte teme mitice conexe. Autorul pleaca de la bogatele materiale existente in folclorul romanesc, mai ales in colinde, structurindu-le in citeva motive mitice si simbolice: desfriul sacru, somnul malefic, regresiunea in Haos, demonofobia zeului, legarea demonului si reinstaurarea ordinii cosmice. Din mito-analiza practicata de autor rezulta un profil distinct al divinitatii, interpretat de Mircea Eliade ca deus otiosus. Acest demers conduce in final – urmarind tendinta ritualului implicat: regenerarea timpului si restaurarea cosmosului – la depistarea unui fond mitic si simbolic ce depaseste cadrul istoriei crestinismului popular (care l-a adoptat), asa cum depaseste geografia ocurentelor arhaice nord-dunarene.

Un loc distinct il are, in volum, versiunea in limba engleza, revazuta si adaugita, a studiului privind Legenda romaneasca a potopului (cap. II, pp. 69-113), un studiu care, intr-o prima forma, l-a entuziasmat pe Mircea Eliade*. Aceasta interpretare a legendei autohtone are meritul – rar intre cercetarile etnologice de la noi – de a fi integrat, cu rezultate care isi asteapta continuarea si extinderea, documentele folclorice romanesti in marele spatiu de rezonanta al acestui mit universal (care il preocupa pe Eliade inca din 1925), punind totodata in evidenta “grefele