Magiunul de Topoloveni

Autor: Bedros HORASANGIAN | Categoria: Actualitate | 3 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Magiunul de Topoloveni ar fi singurul produs românesc înregistrat la nivel european. Așa se știa din vorbă în vorbă – agenția de știri cea mai lesnicioasă la români –, așa au anunțat și cele mai frecventate posturi de radio și de televiziune. Ce e spus nu e nevoie să fie și scris. La ce bun să ne mai încurcăm în atîtea acte? Acum vreo două secole, în Oltenia lui Adrian Cioroianu și a lui Petre Pandrea a da mîna ținea loc de orice înscrisuri. Vorba era vorbă, iar onoarea nu era o vorbă-n vînt. Așa, cum altfel?

Și onoarea militară însemna un mare lucru în societatea românească. Astăzi, mai ușor cuonoarea, e suficient să ai doar stele pe umăr, patru, cum are generalul Gabriel Oprea, ministrul Apărării Naționale (portofoliu care ar fi trebuit să fie ocupat de un civil, conform normelor europene). Generalul Oprea are „misiuni“ de cel mai înalt interes: militar, civil, diplomatic, protocolar. Ultima izbîndă, la care am surîs mînzește precum Traian Băsescu cînd a primit setul de cărți de Marcel Proust, se dovedește decorarea Patriarhului Daniel cu decorația Onoarea Militară. Nu am înțeles bine motivația – dacă o fi fiind vreuna –, am încercat să deslușim doar semnificația.

Nu știm ce fapte onorante militar a comis Intîistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, dar ni se pare cam aiurea ca ministrul Apărării – simplu membru al Guvernului, nici măcar prim-ministru –, să decoreze un ditamai Patriarhul. Nu se face. Așa cum a fost o lipsă de tact absența Prea Fericitului Daniel de la Ședința Solemnă a Parlamentului României prilejuită de cuvîntarea fostului Suveran român, la împlinirea vîrstei de 90 de ani. E drept că a apărut o scrisoare a Patriarhului Daniel către Regele Mihai, cu urări, dar credem că 15 minute – cu limuzinele nu foarte austere ale Patriarhiei se poate ajunge imediat de la Parlament la Patriarhie (oare de ce nu folosesc și demnitarii români Dacia autohtonă, precum oficialii francezi, care merg doar cu automobile franceze?) – de absență de la ședința Sfîntului Sinod nu ar fi fost sfîrșitul lumii vestit de Apocalipsa care ne tot paște. În fine, este dreptul fiecărui demnitar de rang înalt să procedeze cum îl taie capul – sau obediența –, dar este și dreptul nostru să constatăm ce ne oferă viața în jurul nostru.

Am intrat în Postul Crăciunului, așa că zacusca, fasolea, legumele și murăturile, orezul și magiunul (de Topoloveni) ne vor însoți în mod miraculos în aceste săptămîni. Pregătirile de sărbători, Crăciunul și venirea Moșului cu tolba plină de daruri ne fac să ne bucurăm de orice zi. Și de fiecare clipă care ne face mai buni și toleranți, mai îngăduitori și înțelegători, solidari cu cei aflați în suferință sau la ananghie.

Probabil că dintr-un astfel de demers ecumenic au plecat și seara de poezie de la Ateneul Român, „Lista lui Manolescu“, organizată de USR, cît și, surprize, surprize – oare Andreea Marin, care ne storcea lacrimi săptămînal, ce-o mai fi făcînd? –, un comunicat oficial al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România, precum și o pagină (cu poză, y compris) dedicată lui Paul Goma în România literară din 25 noiembrie 2011. Comunicatul USR și articolul consacrat lui Paul Goma ne-au făcut să devenim brusc visători. Cunoscînd istoria noastră recentă – la care nu am fost doar simpli martori, ci chiar părtași –, ne-au potopit cîteva nedumeriri. Adică, uite că se poate ca Paul Goma să redevină din nou cetățean român cu ID, cu pașaport și cu drepturi depline, dar și membru al Uniunii Scriitorilor. Comunicatul USR spune: „domnul Paul Goma face parte din Uniunea Scriitorilor din România, conform unor hotărîri din anul 1990, iar Consiliul USR reconfirmă, prin vot, în unanimitate, calitatea de membru al USR a domnului Paul Goma. Uniunea Scriitorilor din România va sprijini toate demersurile pentru ca domnul Paul Goma să dobîndească toate drepturile ce decurg din calitatea sa de cetățean român și de membru al Uniunii Scriitorilor din România“. Nimic despre ședința de pomină, cu participare serioasă, prin care Paul Goma a fost scos din rîndul membrilor USR – înscrisul oficial nu se găsește și totul ar fi rămas la faza „îl dăm afară, dar nu lăsăm urme“. Și totuși, USR ar vrea să repare nedreptatea din 1977, așa rezultă din comunicat.

Știm un alt caz, concret de data asta, din 1990 – am fost în sală și am votat –, cînd Consiliul de Conducere al USR a votat cu o sută și ceva de voturi pentru, două abțineri (Mircea Sîntimbreanu, al doilea nume nu mi-l amintesc) și un vot contra (Fănuș Neagu) scoaterea lui Eugen Barbu din rîndul membrilor USR. Nu știm dacă la această decizie s-a revenit, știm doar că la moartea lui Eugen Barbu, Laurențiu Ulici i-a dat un loc la Bellu.

Bref, ce se întîmplă cu Paul Goma? A fost dat afară din USR cu acte sau nu? Dar autoritățile comuniste care l-au expuzat din țară i-au retras cetățenia română sau nu? Nu știm exact situația juridică și oficială a domnului Paul Goma. Dar o rezolvare, chiar și în ceasul al 12-lea, ar fi de dorit, pentru ca Paul Goma să nu mai aibă statut de apatrid și de refugiat politic în Franța.

Am remarcat, în același număr din România literară (25 noiembrie), și un articol semnat de criticul literar Irina Petraș și dedicat prozatorului român. Brusc, Paul Goma există. Faptul că și Norman Manea este citat în articolul doamnei Irina Petraș ne îndreptățește să credem că bate un vînt de reconciliere dinspre Uniunea Scriitorilor către toți scriitorii mai mult sau mai puțin aliniați politic sau ideologic. Ceea ce nu ar fi chiar rău, dacă ar fi și adevărat. Dacă Statul român și USR doresc să-i acorde toate drepturile lui Paul Goma, ar fi foarte bine, dar să nu fie ceva cusut cu ață roșie, de Cotroceni, prin care să se încerce neutralizarea lui Paul Goma: „Ești cetățean român, ești membru USR, îți dăm și îndemnizație, și pensie, ce mai vrei? De ce nu-ți place de Manolescu și de Băsescu?“.

Abia aștept să mănînc niște magiun de Topoloveni cu Ștefan Agopian și cu Varujan Vosganian, iar Vartan Arachelian să ne cuprindă în brațe: „Frați scriitori români, să trăim bine cu toții!“. Ce nu poate face magiunul de Topoloveni! Deja se întrevede o seară cu prozatori români la Sala Palatului. Frumos vis, acum, de sărbători.

Recomanda articolul prin:

Etichete: Paul Goma, USR, Norman Manea, Patriarhul Daniel, generalul Gabriel Oprea

Comentarii utilizatori

Magiunul de TopoloveniMarcella - Duminica, 11 Decembrie 2011, 18:38

a cam luat-o, ca pret, razna! De la 8, 3 - 9, 7 lei se poate cumpara acum la pret de whisky mai prost - 20 sau 21 lei. In ce ma priveste, de acum inainte sa si-l manince sanatosi SINGURI.

Cui îi este fricǎ de PAUL GOMA ?pierre - Luni, 12 Decembrie 2011, 13:11

Celor care umblǎ cu fofîrlica.

MINUNE ! Mai existǎ şi lucruri grozave printre atîtea grozǎvenii, ipocrizii, mitocǎnii,interese de gaşcǎ, scaune, posturi , bîrfe, poziţii, faimǎ şi alte tot felul de mahalagisme autohtone româneşti întîlnite mai la tot pasul chiar şi în ‘’frageda culturicǎ dîmboviţeanǎ’’.
Şi iar Minune, de trei ori Minune.
Mai pe la apus, uite bate-o boare dinspre o Uniune Scriitoriceascǎ, de te-ntrebi, ce se-ascunde oare printre lighioane şi produse scumpe ştampilate cu nume celebre, în timp ce te bucuri cu adevǎrat dar şi cu-o mirare care te aşeazǎ grijuliu anume imediat, în con-textul spaţiului ales, mai sus amintit.
Un domn, nu spui cine, persoanǎ importantǎ care va sǎ zicǎ a catadicsit sǎ vorbeascǎ, în sfîrşit, cît caraghioslîc, sǎ re-examineze şi chiar într-un ziar, far al literaturii dintr-o capitalǎ ca cea hǎituitǎ de “hiene” şi cîini vagabonzi, dupǎ ce-a fǎgǎduit cǎ niciodatǎ fi va publicat, un articol mai mult decît fain, despre PAUL GOMA.
Dar sǎ nu mǎ-ntind de-atît entuziasm împînzit de-ndoieli macabre şi mînjite parcǎ cu prea mult rahat colorat dat prin zahǎr pudrǎ tocmai în ajun de aceste sfinte sǎrbǎtori de iarnǎ cǎci ar fi pǎcat.
Mulţumim, domnule Bedros Horasangian, cǎ ne-aţi amintit despre ce se-ntîmplǎ într-o bǎcǎnie plinǎ de-umbre şi produse de elitǎ putrezite în minciuni de clasǎ snoabǎ infatuatǎ şi cu vîrteşuguri printre aule şi minţi fugite grav cu sorcova fǎcînd pe uituca despre rolul ei major, esenţial într-o societate chisǎliţǎ pre-fǎcutǎ de mîncǎtorii şi pe care dînşii au, mai mult decît altǎdatǎ, datoria sǎ o scoatǎ din “noroi”.
Oare se întîmplǎ cu adevǎrat ceva şi pe uliţa asta ? Sau e doar iar o pǎcǎlealǎ de un veşnic întîi de aprilie autentic românesc ?
Nu ne mai rǎmîne decît sǎ vorbim şi sǎ pomenim cît mai des despre PAUL GOMA scriitorul-omul curajos, personalitate rarǎ într-o lume româneascǎ de “magiun”.
Şi cum am mai zis, atîta vreme cît în centrul Bucureştiului nu se va ridica o statuie uriaşǎ, care sǎ ne aminteascǎ mereu de sacrificiul tuturor celor care au luptat şi murit cu curaj pentru adevǎr şi libertate, cu VASILE PARASCHIV şi PAUL GOMA, acolo, nu se va schimba niciodatǎ, absolut nimic.
Mulţumesc, aprig şi cu rîvnǎ, pentru-acest , atît de rar,‘’magiunul de Topoloveni’’.
Sǎ fie într-un ceas bun !

Motivația bate semnificația...Mara C. - Marti, 13 Decembrie 2011, 16:12

Excelent articol, mulțumim, domnule Bedros Horasangian!
Căutați o motivație pentru gestul generalului Oprea? Nu știați, oare, că (pe la sate, mai ales) preoții parohi le „predică” enoriașilor despre „providențialii” Băsescu &compania? În cel mai pur stil dâmbovițean? Se dezleagă, astfel, și misterul absenței Prea Fericitului Daniel de la Ședința Solemnă a Parlamentului României.
Cât despre PAUL GOMA, nici zece statui nu vor putea răscumpăra amărăciunea și suferințele provocate, în primul rând, de cei în care a crezut, de prietenii neprieteni... din „bǎcǎnia plinǎ de-umbre şi produse de elitǎ putrezite în minciuni de clasǎ”, cum atât de sugestiv subliniază Pierre, în comentariul de mai sus.