Magiunul de
Topoloveni ar fi singurul produs românesc înregistrat la nivel european. Așa se
știa din vorbă în vorbă – agenția de știri cea mai lesnicioasă la români –, așa
au anunțat și cele mai frecventate posturi de radio și de televiziune. Ce e
spus nu e nevoie să fie și scris. La ce bun să ne mai încurcăm în atîtea acte?
Acum vreo două secole, în Oltenia lui Adrian Cioroianu și a lui Petre Pandrea a
da mîna ținea loc de orice înscrisuri. Vorba era vorbă, iar onoarea nu era o
vorbă-n vînt. Așa, cum altfel?
Și onoarea
militară însemna un mare lucru în societatea românească. Astăzi, mai ușor cuonoarea, e suficient să ai doar stele pe umăr, patru, cum are generalul Gabriel
Oprea, ministrul Apărării Naționale (portofoliu care ar fi trebuit să fie
ocupat de un civil, conform normelor europene). Generalul Oprea are „misiuni“
de cel mai înalt interes: militar, civil, diplomatic, protocolar. Ultima
izbîndă, la care am surîs mînzește precum Traian Băsescu cînd a primit setul de
cărți de Marcel Proust, se dovedește decorarea Patriarhului Daniel cu decorația
Onoarea Militară. Nu am înțeles bine motivația – dacă o fi fiind vreuna –, am
încercat să deslușim doar semnificația.
Nu știm ce
fapte onorante militar a comis Intîistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, dar
ni se pare cam aiurea ca ministrul Apărării – simplu membru al Guvernului, nici
măcar prim-ministru –, să decoreze un ditamai Patriarhul. Nu se face. Așa cum a
fost o lipsă de tact absența Prea Fericitului Daniel de la Ședința Solemnă a
Parlamentului României prilejuită de
cuvîntarea fostului Suveran român, la împlinirea vîrstei de 90 de ani. E drept
că a apărut o scrisoare a Patriarhului Daniel către Regele Mihai, cu urări, dar
credem că 15 minute – cu limuzinele nu foarte austere ale Patriarhiei se poate
ajunge imediat de la Parlament la Patriarhie (oare de ce nu folosesc și
demnitarii români Dacia autohtonă, precum oficialii francezi, care merg doar cu
automobile franceze?) – de absență de la ședința Sfîntului Sinod nu ar fi fost
sfîrșitul lumii vestit de Apocalipsa care ne tot paște. În fine, este dreptul
fiecărui demnitar de rang înalt să procedeze cum îl taie capul – sau obediența
–, dar este și dreptul nostru să constatăm ce ne oferă viața în jurul nostru.
Am intrat în
Postul Crăciunului, așa că zacusca, fasolea, legumele și murăturile, orezul și
magiunul (de Topoloveni) ne vor însoți în mod miraculos în aceste săptămîni.
Pregătirile de sărbători, Crăciunul și venirea Moșului cu tolba plină de daruri
ne fac să ne bucurăm de orice zi. Și de fiecare clipă care ne face mai buni și
toleranți, mai îngăduitori și înțelegători, solidari cu cei aflați în suferință
sau la ananghie.
Probabil că
dintr-un astfel de demers ecumenic au plecat și seara de poezie de la Ateneul
Român, „Lista lui Manolescu“, organizată de USR, cît și, surprize, surprize –
oare Andreea Marin, care ne storcea lacrimi săptămînal, ce-o mai fi făcînd? –,
un comunicat oficial al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din
România, precum și o pagină (cu poză, y compris) dedicată lui Paul Goma în România literară din 25 noiembrie 2011. Comunicatul USR și articolul consacrat
lui Paul Goma ne-au făcut să devenim brusc visători. Cunoscînd istoria noastră recentă – la care nu am fost
doar simpli martori, ci chiar părtași –, ne-au potopit cîteva nedumeriri.
Adică, uite că se poate ca Paul Goma să redevină din nou cetățean român cu ID,
cu pașaport și cu drepturi depline, dar și membru al Uniunii Scriitorilor.
Comunicatul USR spune: „domnul Paul Goma face parte din Uniunea Scriitorilor
din România, conform unor hotărîri din anul 1990, iar Consiliul USR reconfirmă,
prin vot, în unanimitate, calitatea de membru al USR a domnului Paul Goma.
Uniunea Scriitorilor din România va sprijini toate demersurile pentru ca domnul
Paul Goma să dobîndească toate drepturile ce decurg din calitatea sa de cetățean
român și de membru al Uniunii Scriitorilor din România“. Nimic despre ședința
de pomină, cu participare serioasă, prin care Paul Goma a fost scos din rîndul
membrilor USR – înscrisul oficial nu se găsește și totul ar fi rămas la faza
„îl dăm afară, dar nu lăsăm urme“. Și totuși, USR ar vrea să repare nedreptatea
din 1977, așa rezultă din comunicat.
Știm un alt
caz, concret de data asta, din 1990 – am fost în sală și am votat –, cînd
Consiliul de Conducere al USR a votat cu o sută și ceva de voturi pentru, două
abțineri (Mircea Sîntimbreanu, al doilea nume nu mi-l amintesc) și un vot
contra (Fănuș Neagu) scoaterea lui Eugen Barbu din rîndul membrilor USR. Nu știm
dacă la această decizie s-a revenit, știm doar că la moartea lui Eugen Barbu,
Laurențiu Ulici i-a dat un loc la Bellu.
Bref, ce se
întîmplă cu Paul Goma? A fost dat afară din USR cu acte sau nu? Dar autoritățile
comuniste care l-au expuzat din țară i-au retras cetățenia română sau nu? Nu știm
exact situația juridică și oficială a domnului Paul Goma. Dar o rezolvare,
chiar și în ceasul al 12-lea, ar fi de dorit, pentru ca Paul Goma să nu mai
aibă statut de apatrid și de refugiat politic în Franța.
Am remarcat,
în același număr din România literară (25 noiembrie), și un articol semnat de
criticul literar Irina Petraș și dedicat prozatorului român. Brusc, Paul Goma
există. Faptul că și Norman Manea este citat în articolul doamnei Irina Petraș
ne îndreptățește să credem că bate un vînt de reconciliere dinspre Uniunea
Scriitorilor către toți scriitorii mai mult sau mai puțin aliniați politic sau
ideologic. Ceea ce nu ar fi chiar rău, dacă ar fi și adevărat. Dacă Statul
român și USR doresc să-i acorde toate drepturile lui Paul Goma, ar fi foarte
bine, dar să nu fie ceva cusut cu ață roșie, de Cotroceni, prin care să se
încerce neutralizarea lui Paul Goma: „Ești cetățean român, ești membru USR, îți
dăm și îndemnizație, și pensie, ce mai vrei? De ce nu-ți place de Manolescu și
de Băsescu?“.
Abia aștept
să mănînc niște magiun de Topoloveni cu Ștefan Agopian și cu Varujan Vosganian,
iar Vartan Arachelian să ne cuprindă în brațe: „Frați scriitori români, să
trăim bine cu toții!“. Ce nu poate face magiunul de Topoloveni! Deja se
întrevede o seară cu prozatori români la Sala Palatului. Frumos vis, acum, de
sărbători.