Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2005   |   August   |   Numarul 283   |   Mai bine spunem fuck, decit vai, ce mojicie

Mai bine spunem fuck, decit vai, ce mojicie

Autor: Ovidiu ŞIMONCA | Categoria: Editorial | 1 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Prea ne dam de-a dura sa lovim in popice. Prea ne erijam in judecatori. Prea urechim la repezeala. Sintem inflamabili si bombanitori, devenim scortosi cind nu e cazul, ne ridicam poalele in cap pentru a ne face vint, desi mai nimerit ar fi sa folosim un evantai. Dragi compatrioti, cu ce v-a gresit Nicoleta Esinencu? De ce aceasta revolta nestapinita? De ce am ajuns, din nou, sa cautam noduri in papura acolo unde nu e nimic anormal?

Basarabeanca Nicoleta Esinencu scrie un monolog dramatic intitulat Fuck you, eu.ro.pa. Fragmente din acest monolog, jucat in diverse colturi ale lumii, sint publicate in brosura ce insoteste participarea Romaniei la Bienala de la Venetia. Brosura a aparut cu ceva vreme in urma, dar nu ajunsese la pudibonzii de serviciu. Intr-o zi, cineva (un oarecare) gaseste in textul Nicoletei Esinencu citeva expresii care-i tulbura „naturelul simtitor“. Alearga cu ele la ziarele aflate in cautare de senzational si de aici tot scandalul. Se aud apostrofari, spirite simandicoase sanctioneaza si intervin: „Romania injura Europa, fratilor, pe bani guvernamentali, e nepermis, trebuie sa luam atitudine“. Si luam. Distinsul cronicar Tudor Octavian cade in plasa. Apare la televiziuni si infiereaza. Nu dispune de toate elementele, vorbeste ba de o poezie, ba de un poem, ii stilceste numele scriitoarei, dar ce mai conteaza confuzia intre o poezie si un monolog. Trebuie sa ne revoltam. La apel raspunde si Evenimentul zilei. O intrebare incolteste in mediile infierbintate: Daca Nicoleta Esinencu chiar ameninta Uniunea Europeana si scade sansele integrarii Romaniei? Patrioti, treziti-va, inca un dusman este infiltrat printre noi!
Inainte de a scuipa in urma Nicoletei si a celor care au publicat-o, sa facem citeva mici precizari:

1. Nu exista nicaieri in tari democrate ucazuri politice care sa interzica libertatea cuvintului si a expresiei artistice. Nu exista subiecte tabu si nici directive politice care sa orienteze arta;
2. Critici impotriva Uniunii Europene se aud zilnic si ele iau cele mai variate forme, de la referendumuri la mitinguri de strada;
3. Nimeni n-a cerut pedepsirea lui Michael Moore, un critic inversunat al lui George W. Bush. Moore este regizorul care a facut celebrul documentar Fahrenheit 9/11, elogiat intr-o parte a Americii, mai ales in cercurile artistice hollywoodiene, renegat in zonele mai putin „recente“ ale Statelor Unite;
4. Poti sa te revolti impotriva Europei chiar si cind esti in prag de integrare. Revolta ta nu inseamna insa un refuz al integrarii, ci o forma prin care iti arati mai puternic identitatea. Polonezii au refuzat sa accepte pe nemestecate dosarul „Agricultura“, tocmai ca sa nu-si pericliteze pina la extinctie functionarea agriculturii nationale;

5. A nu se uita trecutul tarilor aflate in pragul integrarii. Monologul Nicoletei Esinencu cuprinde un remember al suferintelor indurate de moldovenii de peste Prut sub comunistii sovietici, intr-un moment in care cele doua blocuri politice pareau sa convietuiasca (falimentara teza a presedintelui Jimmy Carter combatuta apoi prin fapte de Ronald Reagan);
6. A nu se confunda o publicatie guvernamentala cu o publicatie de proslavire si de inchinaciune. BBC functioneaza cu bani guvernamentali, dar n-a facut niciodata concesii guvernului de la Londra, indiferent daca au fost conservatorii sau laburistii la putere. Nu poti sa ceri functionarilor de la ministerul Culturii sa circule sub brat cu o cartulie plina cu imnuri de slava pentru Uniunea Europeana. Ar fi caraghios, neproductiv si necredibil. Demnitarii Uniunii Europene ar fi primii stinjeniti de o asa productie literara si nu ne-ar privi ca viitori parteneri, ci drept niste pacalici care incearca sa fenteze Uniunea;

7. Problemele de integrare nu vor fi niciodata ingreunate de texte literare, indiferent cite critici, injuraturi sau revolte ar contine acestea la adresa Europei. Integrarea depinde de reforma din justitie si din administratia locala. In nici un caz analiza stilistica a monologului Nicoletei Esinencu nu este un punct in Raportul de tara.
In final sa spunem ca exista o vorba populara, care s-ar potrivi foarte bine ziristilor nostri care striga au si vai, ce mojicie de cite ori citesc fuck. Vorba populara spune ca „atunci cind pisica n-are ce face se scarpina in fund pina o buseste singele“. Aviz, amatorilor!

Comentarii utilizatori

doua degete ( pentru raspuns ) :O)marius conon - Vineri, 26 August 2005, 00:00



Domnisoara in discutie are mai multa vina decat mine, de exemplu, pentru ca reactioneaza extrem de violent la simptomul “ bolii “ ( nu ni se dovedeste daca e inchipuita sau nu ) ce o cuprinde – un instinct mult primar pentru mileniul care ne insoteste. La fel nu e foarte bine sustinuta aversiunea pentru eu.ro.pa – concluzie personala, e drept, ce mi s-a indus din fragmentul prezentat ( desi cred ca l-ati ales pentru concludenta lui si nu derutarea cititorului ).

Adevarat e ca luarea unei atitudini se poate face academic, diplomatic sau in subsolul limbii ce-o avem la indemana; la fel, pe riscul si pe banii proprii sau ai altora.

Important e, fie acuzam fie apreciem, obtinerea - pentru un scop ales - a unei armonii personale formata din alinierea dimensionala – atat cat cunoastem - in aceeasi directie a gandurilor, sentimentelor, faptelor si cuvintelor pertinente fara a face apel la modele inconjuratoare - scuzandu-ne astfel ulterior.

Ideal vorbind, e nepoliticos, plicticos si aproape neproductiv sa te cuprinda multumirea justificata – de aceea nu m-as gandi sa pun piedica unei forme inainte si/sau dupa cunoasterea fondului ce a creat-o chiar daca este inestetica de-a lungul celor 5 simturi ( ori urat estetica – o forma de manifestare care ma amuza si pe care o suspectez de colaborare cu flerul = mult vehiculat in cazul persoanelor neclar conturate ).

De fiecare data cand suntem pusi cu voie sau de nevoie ( interesant de urmarit comportamentul si limbajul oamenilor in acele momente ) sa reprosam sau sa reclamam, o facem solicitandu-ne mintea si trupul la maxim ( fara sa recunoastem ca o mare parte din probele pe care le utilizam cu bucurie abia inabusita la incriminare vin, defuland, din interiorul nostru – ni se pare, fals se demonstreaza mai apoi, ca ne usuram de o greutate suparatoare si nestiuti de nimeni ).

Exagerarea care se practica in aceasta situatie tine, in primul rand, de propria slabiciune ce se exteriorizeaza instantaneu si independent de noi in reactie cu elementele ce compun atmosfera subiectului in dezbatere ( din pacate ea nu se manifesta la nivel particular ci la majoritatea oamenilor ).

Tendinta acuzatorie foarte la moda in special la persoanele inactive ( critica - si nu autocritica - mi se pare a tine mai mult de subiectiv si static ) constituie o contributie ce se prezinta de departe insatisfacatoare ( si spun asta gandindu-ma - cu strangere de inima si o anumita incretire a pielii -, ba uneori chiar dezamagit, ca nu suntem perfecti ).

Lumea nu a inceput si nici nu se va sfarsi asa cum vrem – prezentul nu exista: transferul dintre trecut si viitor se face printr-o particula ce ar trebui sa apartina eternitatii ca el sa existe iar in acel caz ratiunea, mai putin simturile, ne-ar surprinde neplacut.

Totul e in schimbare iar pentru a construi viitorul e chiar indicat sa apelam la infinitatea de combinatii dintre elementele de baza cunoscute cu care am operat– si-asa mai departe totul doar pentru finalizare pozitiva ( nescuzandu-se intotdeauna mijloacele care se folosesc ).

O mare greseala este si raportarea continua la sisteme – uitam ca existenta lor se bazeaza pe microsisteme functionale sau nu.

Una peste alta, nu e placut sa constati ca acest monolog agresiv – cel in discutie - ar reprezenta, pentru toate generatiile, singurul tip de solutie in impunerea si conturarea profunda a caracterelor umane in lupta cu diluarea si uniformizarea programata.

Sunt nevoit sa-i transmit ca energia ei s-ar putea focaliza intr-o directie literara diferita de cea abordata.

 
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire