OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ministerul Educatiei si Cercetarii a anuntat introducerea, inca din aceasta toamna, un curs si un manual optional intitulat Istoria evreilor si a Holocaustului din Romania, destinat elevilor de liceu.
Pina astazi nici un alt manual aflat in stadiul de proiect nu a iscat atitea opinii. Dornic sa arate lumii intregi ca, dupa mai multe refuzuri ale unor initiative din tara, da curs unei solicitari externe, de care depinde afilierea Romaniei la foruri internationale, Ministerul Educatiei lanseaza un mesaj ca un semn de buna purtare. Mass-media preia stirea, dupa care, in bunul obicei al presei ce alearga dupa evenimente, creeaza o imagine contradictorie, uneori chiar negativa asupra manualului. Mai degraba asupra ideii de manual al Holocaustului, intrucit cartea in sine nu este deocamdata redactata. Presa a consemnat opinii ale istoricilor, ale unor reprezentanti ai organizatiilor civice sau a comentat informatia.

Ca membru al Comisiei internationale pentru studierea Holocaustului in Romania, salut initiativa tardiva a Ministerului Educatiei si Cercetarii. Subliniez ca, in pofida incercarilor mass-media de a genera o legatura de subordonare intre manual si Comisie, in sensul ca manualul nu ar fi actual atita timp cit Comisia nu si-a incheiat activitatea, nu este nici un fel de conexiune intre cele doua activitati. Intre membrii Comisiei si autorul manualului nu poate exista decit o relatie voluntara de comunicare stiintifica. A sugera alte relatii de natura administrativa, birocratica sau chiar de posibila cenzurare intre Comisie si manual consider ca reprezinta o forma mascata de manifestare a negationismului prin trivializare. De altfel, asa cum se stie (iar Observator cultural a publicat toate informatiile la momentul respectiv), obiectivele Comisiei sint cu totul altele, in nici un caz de a oferi verdicte istorice, formule obligatorii s.a.m.d. Cu alte cuvinte, ideea de a amina scrierea unui manual al Holocaustului pina ce Comisia isi va face publice lucrarile constituie o denaturare a scopurilor Comisiei, o minimalizare si o temporizare a initiativei – repet, tardiva –, a MEC, pe care profesorul de istorie Gabriel Stan o sustine de multa vreme.

In realitate, altele cred ca sint aspectele-problema pe care le suscita aparitia unui astfel de manual in invatamintul preuniversitar. Pentru a nu lasa loc pentru speculatii, mentionez ca cele ce urmeaza exprima opinia mea, ele nu decurg din apartenenta mea la Comisia Wiesel.
Un manual despre Holocaustul din Romania este mai mult decit un manual de istorie. Prin consecintele reale asupra vietii a milioane de oameni si semnificatiile umane pe care le-au produs discriminarea si exterminarea in masa a evreilor, manualul Holocaustului este o pledoarie directa pentru educatie si cultura civica. Pentru cine accepta aceasta idee, celelalte observatii pe care le voi nota decurg in chip firesc.

- Manualul este o necesitate pentru formarea tinerei generatii. El ajuta nu numai la intelegerea rationala a unei istorii recente prea mult timp ocultate sau mistificate, ci contribuie la formarea si consolidarea unor valori fara de care convietuirea in lumea de astazi devine greoaie, frustranta: toleranta, multiculturalismul, dialogul, acceptarea celuilalt. Acesta este si motivul pentru care manualul despre Holocaust exista deja in mai multe tari. De aceea, a vorbi despre manual ca despre un exces, idee pe care am intilnit-o exprimata in presa, este un nonsens civic. De altfel, e greu ca, pe un teren cu perspective educative generoase, precum cel oferit de predarea Holocaustului, pina acum virgin, o initiativa sa reprezinte un exces. Ea poate fi evaluata ca fiind conforma sau nu cu obiectivele proiectului.

- Manualul ar trebui sa fie un curs obligatoriu si nu unul optional. Cel propus de MEC este gindit ca o istorie a evreilor (a poporului evreu si a evreilor din Romania) si a Holocaustului (in general si din Romania). Acest tip de manual poate fi unul optional, nu toti elevii fiind interesati de istoria evreilor. Aici lesne s-ar putea obiecta ca de ce nu si un manual de istorie a maghiarilor, turcilor, armenilor, bulgarilor sau francezilor etc. De aceea, cred ca o disciplina despre Holocaust, prin valentele sale formatoare, ar trebui sa fie despartita de istoria poporului evreu si propusa ca activitate pedagogica obligatorie. Ar putea fi un minunat prilej, de exemplu, pentru a li se vorbi elevilor despre soarta romilor in timpul lui Hitler si Antonescu, despre deosebirea dintre cetatean si noncetatean, despre destine colective si individuale care ne marcheaza, despre totalitarism, despre relatiile de vecinatate, despre participarea la viata comunitara. A vorbi sau a invata despre Holocaust este si o sansa deosebita de a privi lumea cu mai multa sensibilitate. Este o sansa pentru a adormi fiara din tine.

- De aceea mai cred ca Holocaustul este istoria Europei si a Romaniei. Este istoria unor mentalitati si politici care au marcat negativ modernizarea civilizatiei, au aratat limitele acesteia. Holocaustul nu este numai istoria evreilor, ci este o secventa tragica a istoriei europene din secolul XX. Holocaustul din Romania este o pagina din Istoria Romaniei intre 1938-1944. Holocaustul este unic pentru ca prima si singura data in istorie s-a gindit si s-a pus in practica un plan de exterminare a unei comunitati etnice. Cine nu intelege astfel Holocaustul nu poate intelege nici de ce este nevoie astazi de un asemenea curs.

- Cine sa predea in scoli acest manual? Fara a cunoaste ce se intimpla in toate facultatile de istorie, indraznesc sa afirm ca un asemenea curs nu exista in invatamintul universitar de specialitate. Si atunci... elevii ii vor educa pe profesori? Desigur, exagerez, insa un manual pentru copii fara maturi pregatiti inseamna si o doza de risc. Cu atit mai mult cu cit manualul si cursul sint optionale. Nu vreau sa las impresia ca ma contrazic: neavind cine sa predea, de ce mai pledez pentru manual?! Dimpotriva, important mi se pare ca gruparea istoricilor, academicieni, universitari, cercetatori, profesori sa constientizeze schimbarea si sa reactioneze. Reactiile de pina acum ale istoricilor au fost fie tacerea, fie aprecieri neconcludente, fie aclamari ale inactualitatii unui astfel de manual.

- Bunele intentii ale proiectului de manual trebuie sa fie confirmate prin lectii avind un continut adecvat desfasurarilor istoriei. Actualul plan de lectii, afisat pe pagina de web a MEC, are prea multe generalitati sau ambiguitati pentru a putea sa ne imaginam ce vor comunica lectiile. Ar insemna sa speculam si nu este cazul. Un lucru este cert: un angajament al MEC care se va materializa intr-un manual cu mesaje diluate nu-i va convinge nici pe specialisti, nici institutiile internationale care au solicitat aceasta modalitate de a face educatie pentru copii. De asemenea, a relua de mai multe ori un proiect, in ideea ca totul este perfectibil, va avea darul de a discredita o intentie salutara. Ma gindesc aici la faptul ca nici astazi OU Nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savirsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii nu si-a incheiat parcursul parlamentar, nu a reusit sa devina lege.

- Pentru a-si atinge obiectivele multiple, un manual despre Holocaust trebuie sa combine evenimente istorice, documente semnificative, reactii culturale si din presa vremii cu consemnari memorialistice. De asemenea, imaginea sau perceptia Holocaustului in perioada postbelica reprezinta un subiect cu multiple rezonante culturale, umane si politice. Actualul proiect opteaza pentru o astfel de abordare prin mijloace culturale diverse, care au marele avantaj de a se adresa atit intelectului cit si emotionalului adolescentului.
Acestea sint numai citeva consideratii prilejuite de un anunt promitator al MEC. Adevarata dezbatere va fi prilejuita de momentul in care manualul va iesi de sub tipar. Continutul acestuia si aria lui de raspindire printre elevi pot fi teme serioase de reflectie.