OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Lui José Trujillo, prieten drag,
pe tot cuprinsul marii

Cind timpul ne va-ncetosa memoria
vom reveni la mare.
La marea ce aduce alge
pe plajele ei negre, unde-n rastimpuri ne-am iubit,
unde se stinge fosnetul
si-i mai adinca noaptea ce-n nisip se cuibareste.
Cind timpul ne va-nchide ranile
si-n schimb ne va deschide spre tacere,
spre vana provocare a stincilor in zori.
Cind in galop vazduhul
cu-aripi de pesti goni-va indepartind ecoul,
cind timpul ne va duce la tarm
cu firele-i de sare pe buze,
cind luna razele-si va revarsa
peste conturul fin al numelor noastre,
vom reveni la mare.
La marea unde ne-am cuibarit cindva.

Doar la aceasta mare ce-acuma ne priveste
si ne asculta.

Nimeni nu va putea sa-mi spuna ca numele scrise
dupa ce rasuflarea noastra a aburit geamurile
si-nvaluiti in fum am zimbit
nu veneau din acest loc intunecos
unde-si au salasul dorintele.
Totusi, roadele
la care niciodata n-am ajuns
sint tot de partea cealalta
si, daca-ntindem mina, doar aerul il prindem.
E confirmarea tacitului acord
de-a ne iubi doar plutind pe apa ce cade din cer
ori pe apa care-n joaca, linistita,
s-a preschimbat in geamuri de clestar.
Asa va fi. Dar e inevitabil
ca oglindindu-se in geamuri seara
in amintire sa trezeasca betia negurii.
Chiar daca stim ca nu e timpul ploilor
si ca va fi zadarnica orice revolta,
si ca ceva mai mult decit lumina se pierde-n asfintituri.