Peruanul Mario Vargas Llosa a cîştigat Premiul Nobel pentru Literatură în 2010, a anunţat joi Academia Suedeză.

Comitetul suedez a afirmat joi ca Vargas Llosa a fost recompensat pentru „cartografierea structurilor puterii şi pentru imaginile energice ale rezistenţei, revoltei şi infrîngerii individuale“.
Mario Vargas Llosa s-a născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia împreună cu mama și bunicii materni, închipuindu-și că tatăl lui murise ca un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie, acesta își părăsise soția însărcinată și avea să-și revadă fiul abia zece ani mai tîrziu, cînd Mario se va întoarce în Peru.

Între 1950 şi 1952, urmează cursurile unei școli militare private din Lima, Colegio Militar Leoncio Prado – experiența descrisă în primul roman, Orașul și cîinii (1963). În 1953, intră la Universitatea Națională San Marcos din Lima pentru a studia literatura, iar peste cinci ani își ia licența în literatură cu teza Baze pentru o interpretare a lui Rubén Darío.

A obținut apoi un doctorat în filozofie și litere la Universitatea Complutense din Madrid în 1959. Între timp, se stabilește pentru o perioadă în Franța unde lucrează ca profesor de spaniolă și ziarist. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine un scriitor celebru prin forța epică, luciditatea și ironia sa.

După o tinerețe în care se apropie de comunism, la maturitate ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism față de regimul castrist.

În 1955 se căsătorește cu o mătușă, (subiectul romanului Mătușa Julia și condeierul) provocînd mare scandal în familie, și divorțează de ea în 1964, pentru ca, un an mai tîrziu, să se căsătorească cu verișoara lui, Patricia, cu care a avut trei copii.

Romanele publicate de-a lungul timpului de Mario Vargas Llosa: Casa Verde (1966), Conversaţie la catedrală (1969), Pantaleon şi vizitatoarele (1973), Matuşa Julia şi condeierul (1977), Războiul sfîrşitului lumii (1981), Istoria lui Mayta (1984), Cine l-a ucis pe Palomino Molero (1986), Povestaşul (1987), Elogiu mamei vitrege (1988), Lituma în Anzi (1993), Caietele lui Don Rigoberto (1997), Rătăcirile fetei nesăbuite (2006).

În limba română, Mario Vargas Llosa este tradus la Editura Humanitas, care i-a consacrat o serie de autor. În seria de autor de la Humanitas au apărut următoarele volume: Scrisori către un tînăr romancier, Băieţii şi alte povestiri, Panteleon şi vizitatoarele, Rătăcirile fetei nesăbuite, Casa Verde, Chipuri ale răului în lumea de astăzi, Elogiu mamei vitrege, Peştele în apă, Oraşul şi cîinii, Tentaţia imposibilului, Povestaşul, Lituma în Anzi, Adevărul minciunilor, Mătuşa Julia şi condeierul, Paradisul de după colţ, Cine l-a ucis pe Palomino Molero.

În 2005, Mario Vargas Llosa a fost invitatul Editurii Humanitas la lansarea a două dintre romanele sale, ocazie cu care a vernisat și o expoziție de fotografii realizate de fiica sa, Morgana. Uniunea Scriitorilor i-a decernat Premiul Ovidius 2005 pentru „valoarea operei literare și contribuția la afirmarea libertății de expresie și a toleranței interetnice“.