OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Editura Liternet publica doua carti electronice de sezon. Este vorba de un volumas experiment, Martzisoare necomertzisoare, semnat Serban Foarta, si de Cartisor de martisor, aparut cu sprijinul Muzeului Taranului Roman.

Din Serbanatul sau atent ca o antena la curent, Fra Foarta-a forfecat buricul lui Arhimede (nimnimicul) si ADNeul i-a-mpletit ’n alb, rosu, impaienjenit, ca sa va-mpuie,-n martisoare, dragi doamne,-ntinse domnisoare, pestelcile, taioarele, lodenele, raglanele, sutienele, reverele, gulérele si-atit.
Crudul – nu verdele – februar se-ncheie strins cu martisoare ca sa le faca-n sic celór cu Marte-n sanii si in care. Cum in unire sta puterea cind singura avere-i vrerea, s’le decupati sa le lipiti sa va cuplati cu nelipsiti Romei si gingase Juliete (rasrasarite printre fete). Sa le lipiti pe geam si ceas, lentile, alunite, nas, ba chiar pe vis(ul care-i gata sa zboare-ndata catre fata care primise-un martisor de la un fad admirator).
Cititi, lipiti, martisoriti; dar nu cumva sa altceva!
Recenzie de Calin-Andrei Mihailescu

Un obiect afectiv
Cartisor de martisor este instantierea unei intilniri mai mult sau mai putin voluntare intre oameni atinsi de aripa unei problematici etnologice: originea si evolutiile unui obiect afectiv, martisorul. Si-au dat pana etnologi (Serban Anghelescu, Irina Nicolau, Ioana Popescu, Rodica Zane), scriitori (Tudor Arghezi, Filip Florian, Cosmin Manolache, Calin Torsan, Ciprian Voicila), medici (Gabriela Leonida), profesori (Valentina Bigiu, Alina Mindru-Iordache, Stefania Manolache), mesteri (Maria Morar, Radu Dinca, Elena Lupu), cercetatori (Lila Passima), ofiteri (Tache Ghilan), arhitecti (Stefan Sirbu), antropologi (Bogdan Iancu, Catalina Tesar), artisti plastici (Carla-Stefania Dushka, Cristian Bedivan, Monika Paduret, Lidia Stares-Ovejan), familisti (Zoia si Mihai, Tancea si Nicolae) si copii (Luca Florian, Damian Achim si Alex Solomon). Oameni din cimpuri sociale diferite impletesc istoria martisorului, ca fapt socio-cultural, plecind de la doua fire: unul „stiintific“, obiectiv, celalalt asumat subiectiv: martisorul privit prin lentila intimplarilor personale.
Cartea se inscrie in seria publicatiilor tematice, construite in jurul unei sarbatori mai mult sau mai putin traditionale, lansate pe piata de carte de Muzeul Taranului Roman: Piua, De ziua crucii, moshuvine@yahoo.com.-cu inbox-ul plin. Ineditul lor sta in interesul pentru sarbatorile traditionale traite in mediul urban. Sint mici antologii de etnografie urbana ce se mai pot inca gasi in librarii sau la Muzeul Taranului Roman.
Recenzie de Ciprian Voicila

Martisorul
intiia zi de martie este insemnata in calindarul darurilor de peste an cu un martisor...
Ce-i un martisor pentru strainul de Bucuresti? Iaca, o letcaie de aur sau un grunj de briliant si safir, atirnate in groapa statuara a grumazului decoltat. De vreme ce de la inceputul anului si pina in ziua de Pasti sarbatorile s-au ingramadit in luna lui ianuar si pentru ca doua luni intregi puteau sa treaca in monotonie, omul nostru si-a mai facut o sarbatoare din ivirea lui martie printre ghiocei. Azi-dimineata, fetele, femeile si copiii si-au pus la git ori imprejurul incheieturii miinii martisorul pe care l-au primit de la logodnic, sot ori parinte: fir de matase pestrit cu ciucurele scamos. (...)
in privinta martisoarelor, istoria e muta si gateala zilei de martie o poarta domnisoarele si cucoanele cu seninatatea artisticei ignorante. Cine a nascocit martisorul si de ce? Bijutierii vind martisoarele, neturburati de scrupulul stiintelor istorice.

– Azi esti, conasule, foarte suparat, baga de seama chivuta.
– Cum sa nu fiu suparat, mama Zinco? Am cumparat un martisor pentru o fata frumoasa si nu stiu cine a facut intii martisoarele. Fetele ma cred invatat, si cind colo sint un prost.
– Vai de mine, domnisorule, zice Baba, Pune doi poli si-ti spune maica tot.
Am socotit ca o lectie de folclor, chiar suburban, face doi poli...

...La inceput, atunci cind va fi fost acest inceput, martisorul nici nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca dinainte de acest inceput, au bagat de seama ca vintul de primavara le pateaza pielea, si nu era nici un leac si nici un suliman. Acum vreo suta de ani, credinta ca adierea primaverii pateaza era in toiul ei. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facind farmece si facind de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atit de bun, incit cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la git. Daca stie ce spune chivuta, vintul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era rosu, intelegem ca el ferea si de vint, dar si de deochi.
www.ovidiudraghia.com