OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ziua de 1 septembrie 1939 va ramine pentru totdeauna in istoria omenirii ca data izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Insa pentru popoarele tarii noastre si in mod cu totul special pentru Rusia, si mai importanta este o alta data – cea de 17 septembrie – ca punct de referinta a vinei noastre nationale fata de polonezi. In ziua respectiva doua regimuri totalitare – cel rasaritean si cel occidental – au comis, sub privirile cinic-ingaduitoare ale lumii libere, una dintre crimele cele mai odioase ale secolului al XX-lea: o noua impartire tilhareasca a statului polonez.

Dupa cum se stie, al Doilea Razboi Mondial a fost declansat de Occident in numele independentei Poloniei. Atacatorul a fost invins. Si se parea ca insasi dreptatea a invins. Dar, din pacate, Polonia nu si-a recapatat libertatea, asa incit toate jertfele indurate pentru atingerea acestui scop s-au dovedit zadarnice.
Fara indoiala ca responsabilitatea pentru aceasta stare de fapt o poarta mafia politica, mafia care exercita o dictatura singeroasa asupra popoarelor tarii noastre, iar dupa cum prea bine se stie, crimele sint savirsite de persoane, insa raspunderea cade pina la urma pe umerii poporului. Si tocmai de aceea, privind retrospectiv, noi, intelectualii rusi, trebuie sa luam astazi asupra noastra, cu un sentiment de amaraciune si regret, responsabilitatea pentru atitea pacate strigatoare la cer, care, in numele Rusiei, au fost savirsite impotriva Poloniei.

Crima de la Katyn, tradarea fata de Insurectia varsoviana din 1944, incercarea de a inabusi efervescenta politica din anul 1956 – toate acestea sint cauze ale vinei noastre nationale generale, cauze pe care nimic nu le poate sterge; obligatia care ne revine noua, o obligatie istorica, de lunga durata, este sa ne rascumparam aceasta vina.
Insa, in acelasi timp, constientizind pe deplin responsabilitatea care ne apasa fata de trecut, actualmente ne amintim totusi cu mindrie de faptul ca, pe toata durata luptei de aproape doua sute de ani pentru libertatea poporului polonez, cei mai buni rusi – de la Ceaadaiev pina la Herzen si Tolstoi – au fost de partea polonezilor.
Aceasta nobila traditie s-a pastrat pina in zilele noastre. In confruntarea cu tirania dictaturii se infaptuieste unirea spirituala a celor mai reprezentative forte ale popoarelor noastre. Nu degeaba, in momentul in care intelectualii rusi erau iminent amenintati de pericol, in apararea lor s-a ridicat din primul moment vocea confratilor polonezi. Si reciproc.

Sintem profund convinsi ca in lupta comuna impotriva violentei totalitare si a minciunii va lua nastere intre noi un cu totul alt tip de relatii, care vor elimina pentru totdeauna posibilitatea repetarii greselilor si crimelor din trecut. Iar pentru noi acestea nu sint doar vorbe; acesta este crezul si principiul nostru calauzitor.
Josif Brodski, Andriei Volkonski, Alexander Galicz, Naum Korzavim, Vladimir Maksimov, Viktor Niekrasov, Andriei Siniavski.
Declaratia de mai sus este publicata concomitent si in numarul 5 al trimestrialului Kontinent, care concentreaza noua emigratie rusa si al carui redactor-sef este Vladimir Maksimov.
Sint profund impresionat de acest eveniment care s-a petrecut acum 36 de ani: cea de-a patra impartire a Poloniei. Si am speranta ca amintirea lui va constitui temelia responsabilitatii comune pentru soarta popoarelor noastre si a intregii omeniri.

Traducere de Vasile MOGA