Matei Calinescu,
Tu, elegii si inventii,
Editura Polirom, Iasi, 2004, 86 p.
In spatiul cultural romanesc, Matei Calinescu este recunoscut pentru activitatea sa de teoretician literar si eseist, cu lucrari din anii saptezeci si optzeci, fie originale, fie traduse din limba engleza, precum: Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangarda (ed. a II-a, Editura Paralela 45, 2002), Cinci fete ale modernitatii (Editura Univers, 1995), A citi, a reciti. Catre o poetica a (re)lecturii (editia romaneasca datind din 2003, Editura Polirom).
Inainte de a emigra in Statele Unite, Matei Calinescu a publicat citeva volume de poezie si un scurt roman, Viata si opiniile lui Zacharias Lichter (ed. a III-a, Polirom, 1995) pentru care a primit Premiul de Proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (1969).
Reintors in publicistica si viata culturala romaneasca, a publicat in 2003 emotionantul roman Portretul lui M (Editura Polirom, 2003), scriere-evocare a fiului sau in urma decesului fulgerator si traumatizant al acestuia. In 2004, tot la Editura Polirom, apare volumul de versuri, de „elegii si inventii“ cu aceeasi linie tematica, denumit Tu, in editie limitata de 360 de exemplare numerotate.
Volumul a fost publicat pentru un cerc relativ restrins de cititori si iese, prin urmare, din sfera comercialului. De asemenea, nu trebuie privit in contextul literaturii actuale, care se lupta cu formele de expresie. Tu vine dintr-o alta epoca literara, din traditia neo-modernismului anilor saizeci, dupa cum o dovedesc stilul, motivele si tematica: „In tunelul magic al poeziei, de mult nestrabatut,/ cu darimaturi peste care trebuie sa te tirasti in intuneric,/ se poate sa-ti ranesti miinile de stincile cu colturi ascutite,/ totusi se-ntimpla multe lucruri cind intri in el;/ la inceput e ca o caverna cu gura larga, cu/ stalactite si stalagmite imbrobonate, umede,/ in aerul acela adinc nemiscat, rece sau cald,/ dupa anotimp…“.
Tunelul magic al poeziei lui Matei Calinescu prin care se paseste in ritmul muzicii lui Bach („Numai Bach, numai Bach – scriind si ascultind“), te duce prin locurile nebanuite ale intimitatii, ale individualului rarefiat printre „petale“, „frunze“, printre „ceruri deschise“, „sclipiri de stele in ape lente“, catre punctul final al acestui drum totodata foarte insingurat: „in undele lui neunde, in faldurile netimpului,/ in zarea nimicului“. Cartea lui Matei Calinescu este un demers in primul rind catarctic si, in al doilea rind, literar, un mijloc prin care evoca nostalgic, in suferinta, figura fiului sau pierdut.
Desigur, evocarea este si autoevocare, echilibrindu-se astfel contrastul clasic dintre temele tu-ului si temele eu-ului: „Marele insomniac/ scrie ca sa se poata gindi la mine, si la tine/ si chiar la el insusi: caci in el, singuratecul, in el/ marele insomniac…/ …, ne intrezarim si noi, existind fantomatic,/ intermitent…“.
Tu, elegii si inventii este un volum de versuri intime, soptite, dureroase si calde, care prezinta farima poetica din lumea care ne inconjoara si din lumea de care ne aducem aminte. Matei Calinescu elogiaza in poezie darul amintirii ca o permanenta recuperare a „surisurilor prin surisuri – atitea si atitea scene, ani si anotimpuri,/ timpuri intrate in neantul trecator al amintirii“.

