OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Acesta a fost primul impuls pe care l-am avut dupa ce am terminat de citit cartea R' Estul si Vestul. I-am dat-o baiatului meu de 16 ani. Pedagogic vorbind, am vazut in aceasta carte o sursa de informare si de formare pentru el. Am simtit ca il pot ademeni catre lectura prin intermediul unei asemenea carti oferite de doi oameni inteligenti si sensibili, care isi scriu unul altuia terapeutic si cu multa prietenie despre „cum s-a napustit istoria peste vietile lor“.

Mihaela Miroiu, Mircea Miclea
R’Estul si Vestul,
Editura Polirom, Iasi, Colectia „Egografii“, 2005, 370 p.

Desigur este o carte semnata, in calitate de co-autoare, de Mihaela Miroiu, pe care fiul meu o cunoaste in carne si oase de mult timp.
Dar nu in primul rind pentru asta am simtit nevoia sa ii recomand cartea. Am facut-o pentru cit de altfel este ea fata de tot ceea ce trebuie el sa citeasca pe la scoala. Este, zic eu, vie si atractiva, in forma si in fond, pentru generatia lor grabita, conectata iremediabil la chat-uri, DVD-uri sau la internet, dar in acelasi timp receptiva la si manipulabila prin sinceritate si autenticitate. Nu cred ca nu il poate induiosa povestea caisului Mihaelei si a ciresului domnului ministru.
Nu cred ca nu va ride cu pofta la halucinanta poveste cu politicieni postrevolutionari de pe vapor. Nu stiu cit va intelege din comentariile despre „epoca de aur“ dar nonsensul si exotismul vremurilor totalitare il va simti cu siguranta mai mult decit din ceea ce invata pe la istorie. Nu stiu cum se va raporta acum, inca necopt, la parerile lui Mircea Miclea despre rolul femeilor in viata „baietilor de baieti“, dar cu siguranta il vor interesa paginile acelea.

- Valoarea pedagogico-educativa a cartii
Este, cred eu, destul de informat si sigur interesat sa citeasca discutii rafinate intre oameni destepti si umblati (cu folos) prin lume despre diferentele de mentalitati, de atitudine fata de prezent si viitor dintre cele doua lumi est-vest intre care generatia parintilor lui a fost prinsa.
Este pentru prima data cind eu, ca mama, am vrut ca Matei, baiatul meu, sa frunzareasca o carte al carei autor este un om politic al zilelor noastre. Multi dintre cei care au avut puterea politica dupa 1989 s-au apucat cu oarecare aroganta si de scris, spunind frinturi de adevaruri in pagini elegant tiparite, dar fara duh. Nu m-am gindit ca vreuna dintre acele pagini ar putea fi in vreun fel stimulent cultural pentru copilul meu. In schimb, am simtit ca
R 'Estul si Vestul ar putea fi.

Cred ca, citind amintirile ministrului Educatiei, Matei isi va face o impresie exacta despre oameni care fac politica azi. Mircea Miclea ar putea deveni, in ochii lui, pentru prima data, un om „adevarat“, cu tristeti, indoieli, iubiri, esecuri si intimplari. Cred ca, citind macar paginile despre ce a facut Mircea Miclea la revolutie, Matei il va stima realmente pe cel care atunci a fost printre putinii care au iesit in strada, strigind: „Timisoara! Libertate!“, iar acum decide cite materii o sa dea la bac si cum o sa fie pentru el admiterea in facultate.

Siguranta mea in valoarea pedagogico-educativa a cartii R 'Estul si Vestul se mentine si dupa ce am citit si auzit comentariile tendentioase, mai ales pe cele care sugereaza faptul ca actualul ministru al educatiei se expune in fata publicului larg (si mai ales a tineretului) intr-o postura jenanta si ne-educativa. De fapt, pina acum sunt singurele ecouri pe care le-am auzit. Despre valoarea literara sau despre abordarea inedita si dezinhibata a istoriei recente la noi, nici un cuvint. Nimic nici despre co-autoarea cartii, Mihaela Miroiu, persoana publica si ea (dar nu minstru!). Lipsesc pina si obisnuitele comentarii legate de postura ei asumata (si deseori inconfortabila) de „feminista de servici a Romaniei“ – in carte fiind destule pagini acide despre experientele contactului cu feminismele occidentale si variantele lor balcanice, pagini care ar fi putut stirni reactii.

- Autori vii si capabili, chiar daca au trecut de la autobiografie la curriculum vitae
Poate ca eu si ei – cei care au receptat astfel cartea –, am citit carti diferite chiar citind aceeasi carte. Se poate. Eu continuu, cu responsabilitatea mea de mama, sa o consider o lectura de bun augur pentru copilul meu. Eu cred in capacitatea lui (si a generatiei tinere in general) de a retine ceea ce trebuie din povestile de viata ale unor oameni care au imbinat viata-experienta cu viata-performanta, raminind vii si capabili, chiar daca au trecut de la autobiografie la curriculum vitae. Mihaela Miroiu si Mircea Miclea nu se ascund dupa text, ci scriu pur si simplu ca sa inteleaga nu in primul rind ei, cit mai ales noi.
Pe cind puneam punct acestor ginduri, Matei a intrat in camera si, cu cartea in mina, m-a intrebat „Laura, ce e aia politruc?“. Semn ca am dreptate.