OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Scena 2

Ziua de naştere la bancă

K. soseşte la bancă.

Directorul adjunct: Mă bucur din inimă!

Josef K.: Daaaa... de ce vă bucuraţi?

Directorul adjunct: Aţi întîrziat!

Josef K.: Nu se va mai întîmpla.

Directorul adjunct: Vai nu… să nu mă înţelegeţi greşit… nici o problemă. Numai că mi-aţi cîştigat un pariu. Cu cîţiva ani în urmă am pariat cu domnul director principal. El a spus că n-o să întîrziaţi niciodată. Eu am susţinut contrariul. Am cîştigat!

Josef K.: Cel puţin dumneavoastră profitaţi din asta.

Directorul adjunct: Să nu mă-nţelegeţi greşit! Nici o problemă. Aţi adus tabelul? Totul e în ordine?

Josef K.: L-am uitat acasă. Şi? Ce aţi cîştigat?

Directorul adjunct: Să vă apucaţi de muncă fără întîrziere! Doar aţi întîrziat! (în microfon) Acum!

 

Intră salariaţii.

 

Josef K.: Vreo problemă?

Directorul adjunct: Vers!

Bărbaţii: Uite c-a venit ziua ta cea mare,

Ziua ta de naştere, ne bucurăm tare.

Domnul să te-ajute, dracul să te ocolească,

Să nu fi nevoit să spui „gata“ niciodată,

Asta îţi doresc colegii tăi sprinteni,

Te rog să ne ierţi chiar dacă plîngem.

Femeile: Uite c-a venit ziua ta cea dragă,

Pula dracului să nu te-aleagă,

Să-l bată norocul, frigul să îl ia,

Pe groapa de gunoi un cîine să-l fută.

Asta îţi doresc toţi colegii, dragă,

Să ne pupi în cur cînd frumos se cacă.

Cu toţii: La mulţi ani, domnule director!

Salariat: Crapi, guniule!

Directorul adjunct: Confetti! Champaigne! Baloane! Na… Mergeţi şi lucraţi! Mulţumesc frumos!

 

Bürstner intră, dansează.

- Scena 3

Prezentarea lui Franz

Dna Grubach: Bună seara! Doriţi cina?

Josef K.: Mulţumesc, doamna Grubach, am mîncat.

Dna Grubach: Deci nu doriţi cina?

Josef K.: Deci nu.

Dna Grubach: Am putea vorbi puţin?

Josef K.: Da?

Dna Grubach: Nu vă e foame?

Josef K.: Nu mi-e foame! Nu vă supăraţi pentru harababura de dimineaţă.

Dna Grubach: Cum adică?

Josef K.: Mă gîndesc la inşii care au fost aici dimineaţa.

Dna Grubach: Nu face nimica.

Josef K.: N-o să se mai întîmple.

Dna Grubach: sînt sigură.

Josef K.: De ce sînteţi aşa de sigură? Important e să n-o luaţi prea serios. Arestarea asta… se pare, e ceva… nu vreau să spun prostii… mi se pare că e numai… nu contează.

Dna Grubach: Nu aţi spus prostie de loc. Nu aţi spus nimic. Nu are rost s-o mai amintim.

Josef K.: Colegii mei au organizat totul.

Dna Grubach: Nu vă frămîntaţi.

Josef K.: Nu cred că mă frămînt. Aşa cum v-am spus, a fost numai o glumă.

Dna Grubach: Nu vă supăraţi!

Josef K.: Nu mă supăr. Domnişoara Bürstner e acasă?

Dna Grubach: Nu. Nu ştiu cînd vine.

Josef K.: N-are importanţă. Numai am vrut să-i cer iertare pentru camera sa.

Dna Grubach: Am făcut eu ordine deja. Nu va observa nimic. Dacă vreţi, vă arăt.

Josef K.: Mulţumesc, vă cred. Noapte bună!

Dna Grubach: Somn uşor! Noapte bună şi… somn uşor!

 

Franz soseşte. Îl sperie pe K.

 

Dna Grubach: Nepotul meu, Franz. Îi place să sperie oamenii.

Franz: Unii fumează, alţi joacă la cărţi. Eu sperii pe alţii.

Dna Grubach: Stă cu noi cîteva zile. Pentru că… el… e nepotul meu.

Franz: Nu vă supăraţi!?

Josef K.: Nu. Vă felicit pentru spectacolul de dimineaţă!

Dna Grubach: E tîrziu.

Josef K.: Da.

Montag: Bună seara!

Josef K.: Bună seara, domnişoara Montag. Nu ştiţi cumva cînd vine acasă domnişoara Bürstner?

Montag: De ce întrebaţi?

Dna Grubach: Domnişoara de obicei vine tîrziu acasă.

Josef K.: Nu de aia v-am întrebat.

Dna Grubach: Dar soseşte tîrziu mereu. Şi nu întîmplător. Eu nu vreau s-o vorbesc de rău pe domnişoara Bürstner: e bună şi drăguţă, amabilă şi deşteaptă, şi ordonată… dar luna asta am văzut-o de două ori… şi de fiecare dată cu altul.

Josef K.: Deci aţi văzut-o de două ori şi de fiecare dată cu altul? Asta-i…

Franz: Şi ce făcea?

Dna Grubach: Vai… ce!

Franz (către K.): Ce făcea?

Josef K.: Nu ştiu. Nu eu o pîndesc.

Dna Grubach: Am văzut-o întămplător… de ambele date. Pe deasupra e cîntăreaţă într-un local.

Josef K.: Noapte bună.

Dna Grubach: Eu nu am vrut nimic rău. Doar aş dori să nu am probleme cu chiriaşii.

Josef K.: Atunci ar trebui să mă daţi afară pe mine primul. Noapte bună!

Franz: Păi da. Noaptea e un lucru foarte bun.

- Scena 4

All that jazz

Prezentatorul: Şi acum urmează cu totul altceva!

- Scena 5

Dialog cu Bürstner

Bürstner intră, vomită.

Dansator-comic: Ia du-te de-aici!

Bürstner: Du-te la mama dracului!

Josef K.: Domnişoara Bürstner! Cum vă simţiţi? Bine? Rău?

Bürstner: sînt beată tun!

Josef K.: S-a întîmplat ceva ce trebuie să vă spun. Desigur vă gîndiţi că nu-i atît de urgent să vorbim acum, dar… Dimineaţa asta, printre altele şi din cauza mea, s-a făcut dezordine în camera dumneavoastră. Au intrat nişte străini – n-a fost vina mea, dar totuşi din cauza mea. Aş dori să vă cer iertare.

 

Sună telefonul, Bürstner vrea să răspundă, dar cade. K. o pune din nou pe picioare.

 

Bürstner: Nu mă apăsa pe stomac! Uşa mea e deschisă.

Josef K.: A fost… poliţia.

Bürstner: De ce?

Josef K.: Din cauza mea.

Bürstner: Nu eşti tu tipul ăla, puiule!

Josef K.: Credeţi că eu sînt… nevinovat?

Bürstner: De ce? Nu?

Josef K.: Nu.

Bürstner: Hai vino cu mine, ce e… (Cade, adoarme.)

K. o înveleşte, scoate un trotil de inim-albastră. Joacă pe el. Bürstner se trezeşte, plînge, apoi rîde.

 

Josef K.: M-au arestat. A fost oribil. Te-ai complotit cu ei, aşa-i? M-aţi păcălit! (O sărută.)

Bürstner: Ia dispari!

Josef K.: V-aţi supărat?

Bürstner: Eu nu mă supăr pe nimeni.

 

 

Traducere din limba maghiară de Rita Sebestyen

 

 

- Scena 6

K. este informat telefonic

Bancă, sună telefonul.

 

Rabensteiner: Direcţiunea. Domnule director, cineva vă caută la telefon.

Josef K.: Client?

Rabensteiner: Nu.

Josef K.: Atunci spuneţi-i că-l sun mai tîrziu.

Rabensteiner: Cred că...

Josef K.: Ce credeţi?

Rabensteiner: Ar trebui să vorbiţi cu el!

Kullich: Ar trebui.

Directorul adjunct: Mă scuzaţi! Se pare important.

 

K. ridică telefonul.

Josef K.: Nonsens. Alo!

Cel care sună: Nu trebie să vă prezentaţi.

Josef K.: Da’ dumneavoastră?

Cel care sună: Duminica se va examina cazul dumneavoastră. Bineînţeles sînteţi obligat să fiţi prezent, nici nu trebie să v-atrag atenţia. Adresa e strada Iulie 123. Unu, doi, trei. Uşor de ţinut minte.

Directorul adjunct: Veşti rele?

Josef K.: Nu.

Directorul adjunct: Mă scuzaţi! Păi… Aş profita de ocazie să…. V-aş invita pe vaporul meu… am un vaporaş… Şi… pe mîine am plănuit un mic pescuit… Eu asigur tot echipamentul. Va fi linişte… şi calm… un mic… program. Rabensteiner? Numai pentru lista de oaspeţi... Kullich? Josef?

Josef K.: Ce?

Directorul adjunct: Mîncăm ce prindem… Mă scuzaţi! (Iese.)

Rabensteiner: Acum… ce e? Ce e?

[…]

n