Stimate Domnule Ministru,
Prin prezentul, vă supunem atenţiei
punctul de vedere al specialiştilor Galeriei de Artă Veche
Românească referitor la Hotărîrea Guvernului României
nr. 194, din 25 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 150, din 10 martie 2009, privind predarea către
Administraţia Prezidenţială a unor bunuri culturale mobile, aflate
în custodia Muzeului Naţional de Artă al României.
Piesele care fac obiectul sus
menţionatei Hotărîri au fost inventariate în actele
gestionare ale muzeului, în baza procesului-verbal de
inventariere nr. 5179/04.08.1977. La acea dată, în urma
seismului din 04.03.1977, biserica mănăstirii Cotroceni a suferit
avarii grave la zidăria portantă, condiţii în care s-a impus
evacuarea de urgenţă, din raţiuni de securitate şi conservare, a
patrimoniului mobil alcătuit în cea mai mare parte din bunuri
culturale cu valoare deosebită, danii ale voievodului Şerban
Cantacuzino. Aceste bunuri au fost atribuite Muzeului Naţional de
Artă al României, prin intermediul Oficiului pentru
Patrimoniul Cultural Naţional al Municipiului Bucureşti, în
baza Legii ocrotirii patrimoniului cultural naţional nr. 63/1974,
aflată în vigoare la acea dată. În tot acest timp,
piesele în discuţie au intrat în circuitul public prin
intermediul a numeroase expoziţii organizate de muzeu atît în
ţară, cît şi în străinătate, regăsindu-şi locul
firesc alături de celelalte bunuri culturale din zestrea mănăstirii
Cotroceni, intrate în patrimoniul public al statului cu aproape
150 de ani în urmă, ca urmare a Legii secularizării averilor
mănăstireşti.
Această colecţie, constînd din
iconostasul cu icoanele originare, piese de orfevrărie, broderii şi
ţesături, este expusă, începînd din anul 2002, în
cadrul Galeriei de Artă Veche Românească, în sala a
V-a, spaţiu dedicat în cea mai mare parte epocii de mare
înflorire culturală din timpul domniei voievodului Şerban
Cantacuzino, ilustrînd un moment artistic important în
evoluţia artei medievale româneşti şi dobîndind o
incontestabilă notorietate în conştiinţa publicului şi a
specialiştilor din ţară şi din străinătate. În prezent,
aceste bunuri îşi potenţează valoarea, integrîndu-se
unei colecţii publice constituite. O astfel de colecţie publică nu
poate fi supusă alienării în nici o ţară europeană.
În aceste condiţii, transferul
acestor bunuri către administraţia prezidenţială ar distruge
coerenţa celei mai elocvente şi mai complete demonstraţii muzeale
asupra existenţei pe teritoriul românesc a unei civilizaţii
medievale cu expresii artistice particulare. Pe de altă parte, acest
transfer se justifică cu atît mai puţin cu cît
aminteşte de practici abuzive de dinainte de 1989, cînd se
dezmembrau colecţiile muzeale în favoarea unor instituţii
politice. Dincolo de raţi-unile profund discutabile pentru care
acest patrimoniu se doreşte a fi dislocat din cadrul celei mai
reprezentative colecţii de artă medievală a României, aducem
în discuţie cîteva aprecieri legate de conservarea
bunurilor culturale preluate de la Cotroceni, pe care le considerăm
determinante în luarea celei mai potrivite decizii.
Timp de 32 de ani, aceste bunuri au
fost restaurate în laboratoarele muzeului şi expuse chiar
înainte de 1989, monitorizîndu-se permanent aclimatizarea
lor într-un microclimat controlat, care să diminueze şi chiar
să elimine riscurile de degradare la care sînt supuse piesele
de o asemenea vechime. Din păcate, în timpul evenimentelor din
decembrie 1989, iconostasul, precum şi o parte dintre icoane au fost
împuşcate, suferind deteriorări importante, fapt ce a impus
includerea acestora într-un proces de restaurare îndelungat
şi costisitor, care s-a finalizat în anul 2002, odată cu
redeschiderea Galeriei de Artă Veche Românească. Toate aceste
traume fizice – evacuări forţate, împuşcări, intervenţii
de restaurare repetate – la care au fost supuse aceste piese de-a
lungul timpului sînt responsabile de gradul ridicat de
fragilitate şi vulnerabilitate al acestora, ele necesitînd o
atenţie specială din partea specialiş-tilor pentru echilibrarea
stării lor de conservare şi pentru diminuarea efectelor
degradărilor la care sînt supuse continuu.
Ne permitem să vă atragem atenţia în
acest context asupra fragilităţii şi a complexităţii problemelor
de conservare pe care le ridică iconostasul fostei biserici a
mănăstirii Cotroceni, databil în jurul anului 1682, singurul
din epocă păstrat într-o colecţie muzeală. Ţinînd
cont de vulnerabilitatea extremă a acestei piese monumentale, putem
afirma cu toată responsabilitatea că o nouă demontare, ca şi
schimbarea brutală de mediu pe care o presupune mutarea sa într-un
alt spaţiu vor declanşa o serie întreagă de degradări, a
căror amploare nu poate fi evaluată în acest moment şi care
sînt inevitabile şi ireversibile. Prin urmare, cei care vor
decide asupra oportunităţii acestui transfer vor fi obligaţi să
şi le asume şi să le poată justifica.
Pe de altă parte, este evident că
demontarea, transportul, remontarea şi amplasarea iconostasului,
precum şi a celorlalte bunuri într-un spaţiu nou construit,
cu un alt microclimat, nu pot fi luate în discuţie întrucît
aceste măsuri încalcă Normele de conservare ale patrimoniului
cultural naţional, aflate în vigoare în baza Legii
ocrotirii patrimoniului cultural naţional nr. 182/2000 şi, pe cale
de consecinţă, pot duce la distrugerea unor bunuri culturale cu
valoare excepţională pentru cultura şi arta medievală românească.
Menţionăm că statutul juridic al
acestor bunuri aflate în custodia Muzeului Naţional de Artă
al României nu permite disponibilizarea lor decît cu
respectarea prevederilor Legii nr. 182/2000 privind protejarea
patrimoniului cultural mobil, republicată în 2008, art. 99
(aliniatul 1), care impune ca „bunurile culturale mobile depuse în
custodia unor instituţii publice după data de 31 decembrie 1947 să
fie restituite de către instituţiile deţinătoare persoanelor
fizice sau juridice care le-au depus, potrivit dreptului comun, la
cererea scrisă a acestora, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor
şi Colecţiilor“.
Referindu-ne strict la textul HG
194/2009 şi la Anexa acesteia, vă aducem la cunoştinţă că între
procesul-verbal de inventariere în custodie nr 5179/04.08.1977
şi Hotărîrea de Guvern nr. 194/25.02.2009 există anumite
neconcordanţe care pun sub semnul întrebării legalitatea
operaţiunilor de predare-primire între părţi, după cum
urmează:
Procesul-verbal de inventariere în
custodie nr. 5179/4.08.1977 cuprinde un număr de 144 de bunuri
culturale, inventariate pe loturi şi genuri. Anexa la HG nr.194/2009
numără un total de 143 de bunuri. La poziţia X, Anexa la Hotărîrea
de Guvern menţionează o singură masă din lemn sculptat,
policromat, în timp ce procesul-verbal de inventariere în
custodie evidenţiază, la numărul 3442/549, două mese din lemn
sculptat, aurit.
La poziţia I/5 din Anexa la HG nr.
194/ 2009, numărul de inventar al piesei Anaforniţă este greşit –
344/540/5, în loc de 3433/540/5, cum apare în evidenţele
de custodie ale muzeului.
Secţia de Artă Veche Românească:
Anca LĂZĂRESCU – muzeograf, şef
secţie; Emanuela CERNEA – conservator, şef birou; Carmen TĂNĂSOIU
– conservator; Lucreţia PĂTRĂŞCANU – conservator; Oana
SLĂVUICĂ – muzeograf
Nota redacţiei: În paralel cu
„Memoriul“ specialiştilor de la MNAR, pe care l-am publicat
integral, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România a iniţiat
o petiţie intitulată „Salvaţi iconostasul de la Cotroceni!“.
Petiţia poate fi citită şi semnată la adresa
http://www.petitieonline.ro/petitie/salvati_iconostasul_de_la_cotroceni-p47413046.html.
Guvernul a emis o Hotărîre prin care 144 de lucrări de
patrimoniu din epoca lui Şerban Cantacuzino vor fi smulse din
Galeria de Artă Veche Românească de la MNAR şi transferate
la Cotroceni. Consecinţa acestei Hotărîri pripite va fi, în
primul rînd, distrugerea iremediabilă a piesei celei mai
fragile şi mai valoroase dintre acestea – iconostasul fostei
biserici a Mănăstirii Cotroceni.
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters