OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În România nu există tradiţia publicării de texte ale practicienilor teatrului, nici români şi cu atît mai puţin străini. Stanislavski e citat din auzite, căci Munca actorului cu sine însuşi a apărut la noi în anii ’50, iar despre Vsevolod Meyerhold, să nu vorbim. Pe piaţa de limbă franceză, însă, editura elveţiană L’Age d’Homme a publicat recent o nouă ediţie, revizuită şi adăugită, a volumului doi din Scrierile despre teatru (Écrits sur le théâtre) ale faimosului regizor rus, sub îngrijirea lui Béatrice Picon-Vallin. Faţă de prima variantă, cartea cuprinde mult mai multe imagini (fotografii, machete, schiţe), scrisori, alte documente de arhivă şi o polemică a lui Meyerhold cu elevul său, Eisenstein. E vorba despre 14 ani (1917-1930), în care Meyerhold lucrează tot atîtea spectacole (Boris Godunov al lui Puşkin, Pădurea lui Ostrovski, Mandatul lui Nikolai Erdman – autor pe care-l „descoperă“, Revizorul lui Gogol etc.) şi colaborează intens cu Maiakovski (sinuciderea acestuia deschide drumul suspectării regizorului de către autorităţile staliniste).

 

Antologia de texte realizată de o mare şi pasionată specialistă în opera lui Meyerhold marchează traseul lui plin de obstacole prin meandrele politice ale anilor îngheţului sovietic şi dezvoltarea teoriilor sale despre biomecanică şi abordarea „ştiinţifică“ a artei actorului. Corpusul e destul de eteroclit – e mai degrabă o succesiune de fragmente, dedicaţii şi scrisori, răspunsuri la anchete, intervenţii la întîlniri oficiale, note de regie, dar şi cîteva texte despre „actorul viitorului“ şi unele exerciţii de biomecanică (exerciţiul cu bastoanele, palma…).