OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

 

Cu atît mai suspectă este întreaga poveste cu cît primarul Sibiului a… acceptat. Dacă ar fi patriot s-ar lăsa el manipulat de imorala adunătură? Iar dacă e să presupunem că nu se va lăsa tras de sfori în sus şi-n jos, cum crede el că va guverna? Ori tîmpit, ori perfid. Pînă şi Elena Udrea, căzută şi ea din căruţa lui Boc, şi-a dat seama că ceva e putred în peisaj: „Nu înţeleg de ce Johannis a acceptat propunerea de a fi premier pentru o lună şi jumătate. Şi, mai ales, nu este atît de uşor. Nu iei un primar pe care îl aduci aici pentru o lună şi jumătate, pentru că nu se poate face nimic într-o perioadă atît de scurtă.“ Totuşi, un premier trebuie să existe, fie şi numai pentru o săptămînă. Chiar dacă, acceptînd, devine automat suspect. Practic, e nevoie de un cap limpede şi oarecum onest care să dea credibilitate organizării electorale. Cu ce ne încălzeşte asta pe noi? Nu se ştie. Românii trăiesc din improvizaţie în improvizaţie ca nişte saxofonişti de jazz în turneu. Azi aşteptăm un înlocuitor de premier, mîine un preşedinte, Guvernul stă mereu să cadă sub vreo moţiune ori alianţă desfăcută, să vedem ce va zice Obama (ori mama Omida), vom rezolva „totul“ cu tranşa de dolari de la FMI, am făcut contestaţie la FIFA şi avem şanse ca Tribunalul Internaţional să vină cu rezoluţia finală privind recompensarea lui Paraschiv (dacă nu moare între timp). Nimic, niciodată nu este cu precizie bătut în cuie. Dar dacă putem proba oricînd flexibilitatea contorsionistului nesigur de pe o zi pe alta, ce pretenţii să mai avem la standardele lumii occidentale, unde planificatorii rumegă la deceniile ce stau să se abată? Iar noi nu ştim mîine ce va fi ieri. Căci nici trecutul nu-i prea sigur. Cum să devină neamţ un popor de fatalişti beţivi, mioritici las’-că-merge şi budişti după ureche la o halbă de bere?

 

Preşedintele-jucător s-a gîndit la toate aceste date ale problemei. S-a gîndit şi ce şi-a spus? Premiul Nobel pentru Literatură a fost luat de o cetăţeancă pusă de Ceauşescu pe drumuri europene, pentru care a primit mai puţini bani decît dacă ar fi ştiut ce-o aşteaptă. Ce vor zice străinii acum, în caz că românilor nu le pasă? Nici n-a luat bine nemţoaica Herta marele premiu, că toată suflarea patriei nu ştie cum s-o facă mai româncă decît Maria Tănase, şi noi ne-am şi trasat premier din aceeaşi pepinieră! Adică, uite ce mai promovăm noi tinerele talente ale minorităţilor în dauna bizonului majoritar! N-ar fi fost rău, dar ce-ar fi zis prostimea? Păi, da, nici asta nu i-a trecut prin cap jucătorului! A trebuit să vină Antonescu şi cu Geoană plus oastea huniotă a lui Béla, căci lui Boc nu-i ploua cu aşa ceva prin cap. Iar armazoanca dă din gură şi-acum. S-a gîndit preşedintele cît s-a gîndit şi a spus: partidele trebuie să-şi asume responsabilitatea guvernării pe timp de criză, ca şi cum ele fugeau ori ţineau cont. Ele fugeau de Boc şi vroiau să-şi pună hoţul lor în frunte, că nu erau nici ele moarte după dl Johannis, nici vorbă că ar fi fugit de ceva… În ce s-a aflat România timp de 20 de ani de la lepădare, dacă nu într-o continuă criză dată drept tranziţie? A fugit vreunul? Nici vorbă. S-a cerut vreun premier afară? Ţipau ca din cazan cînd le venea firmanul de la Palatul Pionierilor. Ba unii doar prin rîvna bocancilor de miner manipulat ajungeau acasă.

 

De ce-ar fi plecat acum, domnule preşedinte? Să nu vă aşteptaţi să răspundă. Aşa că Traian Băsescu a scos din buzunar un premier de care nu auzise decît o mînă de intimi luată şi ea prin surprindere: dl Lucian Croitoru. Cum s-ar spune, un tehnocrat. După ce Emil Constantinescu (şi din cauza luptei de subterană purtate de Traian Băsescu) a schimbat o serie de premieri, soluţia salvatoare s-a considerat a fi dl Mugur Isărescu. Cum acesta s-a mai recuzat pe traseu, a fost ales un tehnocrat din subordinea sa. Atîta încredere a avut dl Isărescu în dl Croitoru, încît l-a cooptat şi în familia apropiată, pe post de ginere. Cu toate acestea, liderii coaliţiei antiprezidenţiale tînjesc tot la mîna germanicului Johannis. Cunoscători ai tarabei politice susţin că numirea ginerelui isăresc nu-i decît un joc de salon, şantaj şi tatonare. Traian Băsescu ştie că dl Croitoru nu va fi acceptat de Parlament, ceea ce-i va îngădui pofta de a dizolva forul legislativ pe temei constituţional, gest care ar atrage după sine declanşarea alegerilor anticipate, în cadrul cărora cine va minţi mai bine va avea cîştig de cauză. Din păcate, nu vor putea cîştiga toţi, chiar dacă ar merita. Lunga telenovelă carpatină cu iz dialectic se pregăteşte de o nouă metastază. Cea în care Traian Băsescu, văzînd ţărmul promisiunilor făcute tot mai îndepărtat, se încăpăţînează să conducă România ca pe o epavă eşuată. Din cală răzbat gemete de durere şi înfometare. Pe punte, ofiţerii conspiră să-şi arunce căpitanul în mare. E drept, pînă la urmă vor fi tentaţi să-l salveze, aruncîndu-i un laţ în jurul gîtului.