Deşi piaţa editorială românească
nu se poate compara ca putere de vînzare-cumpărare cu pieţele
occidentale şi deşi criza economică se face în continuare
simţită, mecanismul funcţionează şi, din bilanţurile
editurilor, reiese că cititorii au cumpărat şi în 2010 cărţi
– aceste minunate obiecte de hîrtie a căror soartă e tot
mai mult deplînsă odată cu intrarea în era digitală.
Aşa încît, conform cifrelor Editurii Humanitas,
Frumoasele străine de Mircea Cărtărescu – o carte ce reia mici
texte narativ-confesive apărute în
Şapte seri – s-a putut
vinde, iată, în 20.000 de exemplare, tot aşa cum fiecare
titlu al Hertei Müller (
Încă de pe atunci vulpea era
vînătorul,
Leagănul respiraţiei,
Călătorie într-un
picior etc.) a depăşit 10.000 de exemplare, ajungînd la cifre
globale de 37.000 de exemplare la Editura Humanitas Fiction şi de
40.000 de exemplare la Editura Polirom. Sigur, asemenea cifre
ilustrează cazul vînzărilor înregistrate de numele de
prestigiu (
y compris premii de prestigiu, Nobelul fiind printre
puţinele premii care produc vînzări remarcabile în
România – mai ales în cazul scriitoarei născute în
România, laureată în 2009).
Vizita la Bucureşti, în
septembrie, a Hertei Müller – care a participat, la invitaţia
Editurii Humanitas, la un dialog cu Gabriel Liiceanu (la Ateneul
Român) – a marcat, de altfel, un eveniment important al
actualităţii literar-politice a anului ce a trecut, căci a
constituit pretextul unor vehemente reactivări autohtone pe de o
parte ale complexului „rezistenţei prin cultură“ în
comunism, iar pe de altă parte ale acuzelor politice pure şi dure,
din jurul temei „intelectualilor lui Băsescu“. Cert e că nici
în 2010 „afacerea“ comunismului n-a fost clasată –
discuţiile docte şi distanţate asupra literaturii, societăţii
civile etc. în comunism s-au lăsat încă o dată
aşteptate, în favoarea discursului umoral şi a
anticomunismului cu acute etice de bonton – şi mai grav e că nu
pare a mai avea şanse de clarificare dat fiind că chestiunea este
deja instrumentalizată politic...
Şi un alt eveniment al anului 2010
este apariţia – la cinci ani de la moartea autorului (conform
propriei sale dorinţe) – a cărţii de memorialistică a lui
Adrian Marino, Viaţa unui om singur (Polirom), „carte a anului“
şi o carte-turnesol pentru stările de spirit româneşti, pe
tema poziţionărilor oamenilor de litere (de cultură) în
comunism, dar şi pe aceea a „singurătăţii“ cărturarului cu
aspiraţii enciclopedice într-o cultură „a foiletonului“
precum cultura română... Din păcate, disputele au dat la
iveală, în primul rînd, exact reacţiile de care se
temea Marino însuşi (un personaj cu păcatele lui, desigur) –
reacţii umorale şi resentimentare puternice, pigmentate de acuzele
defăimătoare, atît de nivelatoare la noi, de lipsite de
nuanţe, de colaboraţionism.
O carte ce participă cu luciditate la
dezbaterile publice ale postcomunismului este, pe de altă parte,
volumul memorialistic al lui Dorin Tudoran, Eu, fiul lor.
Tot în 2010, şi tot la Editura
Humanitas, Mircea Cărtărescu a publicat şi splendidul volum de
poeme Nimic (poeme scrise cu multă vreme înainte, niciodată
publicate), cu vînzări probabil mai discrete, căci poezia n-a
fost niciodată un teritoriu de popularitate.
Rămînînd la capitolul
poezie, de reţinut reeditarea (în formatul original, cu
ilustraţiile, fotografiile şi coperta semnate de Tudor Jebeleanu)
celebrului volum colectiv de debut Aer cu diamante (Litera, 1982/
Humanitas, 2010), care a lansat, în anii ’80, patru dintre
numele de vîrf ale poeţilor optzecişti: Mircea Cărtărescu,
Florin Iaru, Traian T. Coşovei, Ion Stratan.
Printre apariţiile de primă mînă
în 2010 se numără Ana Blandiana, Patria format A4, Liviu Ioan
Stoiciu, Pe prag (Vale-Deal), Doina Ioanid, Ritmuri de îmblînzit
aricioaica (Cartea Românească), Teodor Dună, De-a viul
(Cartea Romånească), Radu Vancu, Sebastian în vis,
Bogdan O. Popescu, Aerobiciclete (Brumar), Robert Şerban, Moartea
parafină (Cartea Românească), Val Chimic, Umilirea animalelor
(Casa de pariuri literare). Optzecistul ardelean Ion Mureşan revine
în forţă cu un volum cu titlu à la Guillaume
Appolinaire, Cartea Alcool (Editura Charmides, 2010), în care
reuşeşte pe alocuri versuri remarcabile. De notat şi Poezia
antiutopică (Paralela 45), antologia generaţionistă (douămiistă)
a lui Daniel D. Marin.
La capitolul romanului, deşi formula
de succes consacrată, a desfăşurării epice, de tipul vechilor
categorii manolesciene ale „doricului“, dar şi „ionicului“
continuă să dea romane bune – şi anul trecut au apărutProvizorat de Gabriela Adameşteanu şi Rădăcina de bucsau de O.
Nimigean –, pentru mine personal o revelaţie a constituit-o micul
roman poetic Apropierea, scris de altfel chiar de un poet, Marin
Mălaicu-Hondrari, o carte de mare subtilitate, alcătuită din fine
foiţe intertextuale şi din imagini cinematografice, cu senzualităţi
de Won Kar Wai. Romanul unui poet (şi nu primul, de altfel) este şiAmbasadorul invizibil al lui Nichita Danilov.
Un om din Est de Ioan Groşan (Tracus
Arte) – primul volum dintr-o serie anunţată – este, cu
scăderile de rigoare (excesul de băşcălie balcanică), o carte
savuroasă, în inconfundabilul stil al prozatorului optzecist,
lansînd varianta unei reconsiderări literare panerotice şi
anecdotice a comunismului românesc.
Din seria recuperărilor editoriale
face parte romanul lui Dinu Pillat, Aşteptånd ceasul de apoi
(Humanitas); aş adăuga aici şi romanul ficţionar al unui
optzecist mai discret, Ioan Mihai Cochinescu, Ambasadorul (Polirom),
apărut în anii ’80, pe cînd trecea drept o carte
revelatorie pentru colegii de generaţie.
Tînăra prozatoare Ştefania
Mihalache a publicat, la Cartea Românească, romanul Poemele
secretarei, inaugurînd şi la noi genul romanului
„corporatist“, iar tot tînăra Ioana Bradea, afirmată cu
nonconformistul roman Băgău (2004), revine cu un al doilea roman,Scotch.
Tacto de Lili Bunofski (Curtea veche) –
roman poematic, obsesiv şi holbanian –, Playlist de Mihnea
Blidariu (Casa de pariuri literare), romanul muzical-apocaliptic al
solistului trupei rock Luna amară reprezintă, iată, două debuturi
demne de toată atenţia la capitolul roman ale anului 2010.
O carte inconturnabilă a anului, de
mare ţinută, rafinat-intelectualistă şi de formare este romanul
memorialistic Amor intellectualis (Polirom) de Ion Vianu. Încă
două titluri romaneşti extrem de tentante: Domnul K eliberat de
Matei Vişniec şi Viaţa lui Kostas Venetis al poetului Octavian
Soviany.
Proza scurtă a fost mai rară în
2010 – căci genul este el însuşi mai fragil şi mai puţin
căutat în epoca noastră –, dar, în acest sens, au
apărut mai sus-pomenita Frumoasele străine de Mircea Cărtărescu, Cămaşa în carouri de Doina Ruşti, cartea lui Cosmin Perţa, Două povestiri (Tracus Arte), care, dincolo de cîteva
stîngăcii şi neglijenţe stilistice, marchează un moment
interesant al povestirii alegorice şi suprarealiste, cu accente
bufe, dar şi autobiografice.
La categoria de eseuri şi studii de
critică literară, apariţiile au fost, probabil, mai puţine decît
în anii anteriori. Reţin – pentru polemicile stîrnite
în spaţiul public – volumul colectiv de eseuri ce
chestionează poziţiile (politice sau nu) ale intelectualilor
publici, Idolii forului (Corint, coordonatori Sorin Adam Matei şi
Mona Momescu). O mică selecţie personală dintre titlurile mai
incitante ale genului: Narcotice în cultura română.
Istorie, religie, literatură de Andrei Oişteanu (Polirom), Şantier
2. În căutarea lui Mircea Eliade (Cartea Romånească) al
lui Cornel Ungureanu, Despre Cioran şi fascinaţia nebuniei de Dan
C. Mihăilescu (Humanitas) sau epistolele literare amicale ale Ioanei
Pârvulescu, din Cartea întrebărilor (Humanitas),
eseurile cu accente biografice ale lui Livius Ciocârlie, Cu
faţa la perete (Cartea Românească) şi Cartea cu fleacuri
(Paralela 45). Un epistolar pe teme literare, amical, dar şi polemic
în marginea a „ceea ce ne desparte“ este Epistolarul de la
Hanul lui Manuc (Polirom) semnat de Vasile Ernu şi Bogdan Alexandru
Stănescu.
Tot 2010 a însemnat, last but not
least, lansarea unei noi edituri literare, Casa de pariuri literare
(iniţiată de un cristian şi Victor Jalbă-Şoimaru), o apariţie
remarcabilă şi curajoasă într-un peisaj literar (încă)
marcat de criză, dar mai ales de dominaţia cîtorva mari
edituri.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters