OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La Muzeul de Arta Contemporana – Castello di Rivoli, in cadrul expozitiei inedite Arte Povera in collezione (deschisa pina pe 25 martie 2001), sint expuse lucrari ale protagonistilor miscarii omonime, arte povera. Ele se alatura celor gazduite permanent de Muzeul Castello di Rivoli si celor din GAM – Galleria Civica di Arte Contemporanea. Tot aici, cu sprijinul acordat de Societa Promotrice della Belle Arti, s-a deschis expozitia personala a unuia dintre exponentii artei sarace, Michelangelo Pistoletto, Io sono l’altro (Eu sint celalalt), care poate fi vizitata pina in 4 februarie 2001. Artistul se prezinta publicului, de-a lungul celor o suta de lucrari realizate de la sfirsitul anilor ’50 pina astazi, in calitate de pictor si sculptor deopotriva.
Expozitia ilustreaza avangardismul artistului din perioada ’60-’70.

Experimentele de tip happening, care au proliferat atunci, se inscriu la Michelangelo Pistoletto intr-o poetica a operei deschise, una dintre constantele sale de viziune. „Tablourile“ lui Pistoletto sint de dimensiuni mult mai mari decit cele obisnuite, majoritatea lasind loc privitorului sa patrunda el insusi in spatiul lor, prin excelenta deschis: materialul folosit este pentru un intreg ciclu de lucrari otelul, slefuit pina cind capata proprietatile reflectante ale oglinzii, astfel incit vizitatorii intra si ies la propriu din opera, colaborind la realizarea ei prin simplul fapt ca o privesc. Alte variante ale oglindirii sint exploatate prin fragmentarea unui asemenea spatiu reflectant si aranjarea partilor componente astfel incit se obtin imagini descompuse, deformate precum cele de bilci.

Este cazul celei care se numeste Metamorfosi (Metamorfoza). Uneori, suprafata reflectanta nu figureaza nimic, fiind total deschisa, alteori cuprinde un obiect (de exemplu o banala sticla, in Bottiglia per terra (Sticla asezata pe pamint) sau portretul unui om, serigrafiat cu vopsea neagra. Un alt ciclu reuneste o serie de cite doua panouri pe care sint atasate oglinzi, unite in unghiuri de deschideri diferite: de la unghi obtuz, imagine linistitoare reflectind un singur individ, pina la paralelismul perfect al panourilor, adica inchidere totala a unghiului, deschidere 0. Pentru a dedramatiza sensul fricii umane in fata necunoscutului, Pistoletto a limitat Il Pozzo specchio (Fintina oglinda, adica fintina la oglinda), sculptura sui-generis, lasindu-i receptorului certitudinea ca, privind in ea, ii va vedea marginile in imaginea proprie. Artistul are o teorie personala referitoare la semnificatia oglinzii, citata intr-o cronica aparuta in Corriere dell’arte: „Cred ca prima experienta figurativa autentica a omului este recunoasterea propriei imagini in oglinda, care este fictiunea cea mai aderenta la realitate… Efortul meu se constituie intuitiv din incercarea de a apropia cele doua imagini, aceea propusa de oglinda si aceea propusa (desemnata ) de mine… Obiectul figurativ care se naste astfel imi da posibilitatea sa-mi urmez demersul in interiorul tabloului ca si in interiorul vietii…“

In sala cu Oggetti in meno (Obiecte in minus) exista unul numit Vetrina con la tuta di lavoro macchiata di colore (Vitrina cu salopeta de lucru patata de culoare), autoportret al artistului care inca mai picteaza cu pensula. Altfel, materialele folosite includ plexiglasul, lemnul, cartonul, sticla, hainele vechi, alte materiale inferioare integrate in obiectele artistice. Intr-una din salile expozitiei este expusa o imensa sfera, La Sfera di giornali, confectionata din sute de pagini de ziar, lipite in nenumarate moduri. Sfera-colaj ocupa aproape toata sala, ea insasi de mari dimensiuni. La Venere degli stracci (Zeita Venus a zdrentelor) este descrisa in cronica citata ca imagine a timpului: statuia de marmura a zeitei ar putea simboliza timpul clasic, ordonat, opus timpului nostru cotidian dezordonat, lipsit de valoare.
Si lucrarile din ultimii ani – Immagini, 1989 – se asociaza punctului de plecare din Specchi (Oglinzi). Materia a intrat in materie: e vorba de marirea unor fotografii din 1969. Michelangelo Pistoletto: „Lucrarile care invadau in trecut ambientul sint acum aplatizate, aliniate de-a lungul zidurilor. S-au transformat in imagini. Arta creeaza imagine chiar daca nu vrea sa fie reprezentativa. Mijloacele de informare si de difuzare produc inexorabil transformarea operei in imagine“.

Alte lucrari importante din expozitia artistului, si anume instalatia Nuclei abitativi (Nuclee locuibile) si Segno Arte – Archivo on line (Semnul Arta – Arhiva on line), sint gazduite de Castello di Rivoli. Instalatia se compune din doua triunghiuri care se intersecteaza in virfuri. Iar prin Segno Arte, cea mai recenta lucrare, conceputa ca opera functionala inserata in ambiente create de artist, Pistoletto devine si arhitect. Eliminarea distantelor care mentin diferentele este una dintre intentiile artistului preocupat sa creeze canale de legatura intre diversele realitati umane.

Torino