OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Milorad PAVIC
Partea launtrica a vintului sau roman despre Hero si Leandru
Traducere din limba sirba de Mariana Stefanescu,
Editura Paralela 45,
Pitesti, 2003,
p. 144, f.p.


In Partea launtrica a vintului, moartea poate fi mai lunga decit viata. Prin urmare, „moartea poate sa te astepte la pinda de veacuri inainte sa te fi nascut, dar poate sa se si intoarca dupa tine, sa-ti vina in intimpinare din cel mai indepartat viitor“ (p. 16). Romanul despre Hero si Leandru este o privire in oglinda a mortii (chiar felul in care este publicata cartea exprima simbolic acest lucru); in aceasta carte, dincolo de mit, imaginea masculina a mortii o prefigureaza pe cea feminina si invers. Astfel ca „deseori intilnim vise femeiesti in trupuri barbatesti si invers“ (p. 10), dupa cum te poti trezi din vis nu in patul tau, „ci in sufletul altuia“ (p. 26).
Moartea masculina si moartea feminina, intruchipata in dublul cuplului Hero si Leandru, este separata de intelegerea diferita a spatiului parcurs in drumul catre moarte, dar si in momentul acesteia. Astfel, „poate ca valurile vremii, iar nu ale marii, au fost cele care i-au despartit pe Hero de Leandru. Poate ca Leandru inota prin timp, iar nu prin apa“ (p. 44).

Pentru Hero, femininul visului si al mortii este precum o „deplasare launtrica cu mult mai deplina decit o alta din afara, fiindca nemiscarea este de netagaduit, dinainte miscatoare a toate si cuprinde si miscarea in nemiscarea ei“. Si aceasta pentru ca „in limba visului exista doar substantive, pe cind verbele nu au toate timpurile ca in realitate“ (p. 11).
Pentru Leandru, moartea este dezbarata de vis si substantive; moartea este impanata cu verbe, caci „a muri inseamna a inceta sa mai fii fiul cuiva. Abia atunci si doar astfel“ (p. 27).
Si totusi, exista o subtila apropiere intre moartea-vis a femeii si moartea-timp a barbatului, caci „asa cum orice om e copilul cuiva, de netagaduit este si ca fiecare om e moartea cuiva. Asa cum viata cuiva se repeta reincarnata in tine, si in tine se va reincarna si se va intrupa moartea cuiva. Asta inseamna ca aceasta viata mostenita si aceasta moarte straina se vor casatori in tine ca un alt tata si ca o alta mama. Pe scurt, omul in ceasul mortii nu poate fi niciodata sigur daca moare de moartea lui sau de moartea altuia. Poate chiar de moartea unei femei. Dar mai bine vezi tu singur“ (p. 64).

Pe de alta parte, „moartea ta poate intineri; ea poate deveni mult mai tinara decit tine. Se poate intoarce cu sute de ani inapoi in trecut“ (p. 37). Doar asa se poate explica faptul ca „la patruzeci de zile de la nastere omul ride pentru prima oara, la patruzeci de zile dupa moarte, ultima oara“, deoarece „asa cum exista migratia sufletelor, la fel exista si migratia mortilor“ (p. 65).
Partea launtrica a vintului este un alt tip de decriptare a vietii si a mortii, aparent separate prin feminin si masculin si foarte apropiate inlauntrul lor, in profunzimi ades inversate precum o privire in oglinda. Hero juca astfel, prin inversare de sensuri si simboluri, rolul lui Leandru, insa doar prin moartea ei, pe cind Leandru se putea trezi din vis nu in patul sau, ci in sufletul Herei.