Ultimele doua filme ale lui Woody Allen (Melinda si Melinda si Match Point) au prilejuit aparitia unui detaliu usor ingrijorator pentru nenumaratii fani ai „maestrului“. Obisnuiti cu statutul de „om-orchestra“ al fascinantului Woody, e greu sa nu incerci un indistinct sentiment de incompletitudine, de dezamagire in fata iesirii din scena a actorului din filmele scriitorului, scenaristului si regizorului Allen. La final, insa, intelegi optiunea regizorului de a ramine doar in spatele camerei. Daca in cazul peliculei Melinda si Melinda „distantarea“ este mai degraba impusa de necesitatea unei hiperluciditati care sa managerieze extrem de sofisticata structura filmica, Match Point aduce dinamismul unui thriller in care obsesivul bavardaj intelectualizat al „mastilor“ lui Allen nu prea are ce cauta. Oricum, pauza de respiratie a actorului s-a incheiat.
Woody Allen va reveni la statutul de factotum in Scoop, productie ce se va lansa, in Statele Unite, la finele lui octombrie. O comedie romantica in coordonatele high-life-ului britanic, cu aceeasi Scarlett Johansson, noua actrita-fetis dupa Mia Farrow si Diane Keaton, in prim-plan.
Match Point este unul dintre cele mai bune filme ale lui Woody Allen. Chiar daca este plasat in sfera favorizanta a aristocratiei britanice, intriga renunta la trenantele discutii elevate, deja o marca stilistica a cinematografiei lui Allen, si propune o drama antrenanta, aerisita, si in aceiasi parametri de cerebralitate. Demonul intertextualitatii, care bintuie mare parte din creatia americanului, ii da ghes si aici, insa Woody Allen pare a fi invatat lectia discretiei si a naturaletei. Tot livrescul, manierismul, parada intelectuala ingrosate (si dinamitate prin asumare ironica) din filmele de tinerete sint departe. Constiinta bolnava de referinte este dusa spre straturile de adincime ale filmului, bine camuflata in eterna poveste a pasiunii si a adulterului. Gata cu discutiile filozofice de alcov, gata cu divagatiile, e vremea dezlantuirii faptice.
Allen schematizeaza tot ce e butaforie constitutiva a lumii aristocratice. Protagonistii continua sa mearga la opera, viziteaza galerii de arta, practica lawn tennis si impusca tinte zburatoare in liziera proprie, insa dispar comentariile elevate prilejuite de decor. Dialogul devine economic, strict in linia naturala a naratiunii. Stati linistiti, Woody Allen stie sa balanseze. Daca a fluidizat la nivel discursiv, a sofisticat la nivelul intrigii.
Scenariul lui Match Point e un soi de colaj inspirat a doua romane clasice europene. Allen recreeaza in high-life-ul englez contemporan ascensiunea lui Julien Sorel pe care-l cadoriseste, undeva in culminatie, cu starea de urgenta si cazuistica criminala a lui Raskolnikov. Chris Wilton (Jonathan Rhys Meyers) este un tinar tenisman irlandez, sarac lipit pamintului, „fara talentul lui Rusecki sau Agassi“ si fara nici un chef de a mai continua la nivel profesionist. Devine instructor de tenis la un select club londonez, unde il are ca invatacel pe Tom Hewett. Pasiunea comuna pentru muzica clasica descoperita la un pahar de vorba se concretizeaza intr-o invitatie la opereta, prilej pentru Chris de a o cunoaste pe Chloe Hewett.
Purtat de pasiune si nu prea, Chris accepta o relatie amoroasa cu Chloe, insa aparitia Nolei Rice (Scarlett Johanson), logodnica americanca a lui Tom, ii ia mintile. Atractia e reciproca, ceea ce duce la o previzibila, dar reusita scena de tavalire in iarba. Respins ulterior de Nola, Chris se casatoreste cu Chloe si isi incepe ascensiunea ca businessman. Contemporanul Julien o va regasi pe Nola care, inamorata mai bolnavicios decit inaintasa sa stendhaliana, domnisoara de la Mole, ii cere sa renunte la casnicie. Tinarul arivist se trezeste prins intre o nevasta care nu poate procrea si o amanta insarcinata. Strins cu usa de Nola, Chris hotaraste sa recurga la o masura extrema. Culminatia este dostoievskiana pina la plasele, incepind cu asasinarea administratorei si sfirsind cu starea post-factum si cercetarile unui politist versat. Va ramine intru totul placerea de a descoperi care este cea de-a doua victima (Chloe sau Nola?) si care este pedeapsa criminalului. Doar o vorba va mai spun – mergeti pe mina lui Woody.

