OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

1. Reorganizarea si restructurarea institutionala

Organizarea si functionarea MCC este reglementata prin HG 28/11 ianuarie 2001 (modificata de MCC de 20 de ori!).
S-a creat un minister unic in peisajul european; in restul continentului, cultele sint intotdeauna autonome fata de stat. Romania este singura tara europeana in care problemele cultelor sint administrate, laolalta cu cele ale culturii, de un ministru, fatalmente politic!
Ministerul este un organism cu multe functii de conducere, dar cu putin personal de specialitate. Cei doi ani de mandat (2001-2002) au evidentiat tendinta de subordonare a unor organisme catre Ministerul Culturii si Cultelor, incercari haotice de descentralizare urmate de recentralizare, precum si schimbari ale structurilor nu pe criterii valorice, ci politice.


Angajamente

„Ministerul Culturii se reorganizeaza intr-o noua structura functional-organizatorica, apta sa permita aplicarea strategiei generale pentru domeniile culturii si cultelor, prevazuta in Programul de guvernare pe perioada 2000-2004.“
„Reorganizarea si restructurarea institutionala se face prin:
– stabilirea de raspunderi in domeniul protejarii si al punerii in valoare a patrimoniului cultural national;
– reabilitarea sistemului national al institutiilor profesioniste de spectacole si concerte si al mecanismelor de sustinere a creatiei;
– construirea si organizarea Bibliotecii Nationale a Romaniei;
– restructurarea institutiilor care asigura educatia permanenta;
– programe si proiecte editoriale de importanta nationala;
– parteneriat cu autoritatile publice locale si cu structurile societatii civile.“


Fapte

- Prin HG 28/11 ianuarie 2001, MCC a devenit o institutie cu foarte multe functii de conducere, dar cu putini specialisti: un ministru, 5 secretari de stat, un secretar general, 4 directii generale, 20 de directii si 5 cabinete de demnitari (cu personalul aferent).
- Reorganizarea a fost insotita de concedierea sau retrogradarea unor valorosi functionari publici. Multi dintre acestia absolvisera, de citeva saptamini, un curs de management cultural, cu finantare de la UE. Patru efectuasera, in ultima etapa a cursului, stagii de pregatire in tari ale UE; dintre acestia, 3 au fost concediati sub pretextul reorganizarii ministerului, iar al patrulea a fost nevoit sa demisioneze dupa 3 luni de sicane si amenintari. In locul lor au fost reactivati pensionari.
Media de virsta a personalului de decizie din minister si din institutiile din subordine a crescut, intr-o luna, cu 15 ani.
- Pe criterii politice, ministrul culturii a schimbat conducerile comisiilor de specialitate ale MCC.
- Promovarea pe criterii politice si de clan a responsabililor compartimentelor ministeriale cu atributii in domeniul patrimoniului (DGPCN, Compartimentul consilier al ministrului, Directia Buget, ONMI etc.)
- Promovarea, in cadrul activitatilor legate de protejarea patrimoniului, a intereselor unor grupuri economice sau ale unor persoane legate de PSD:
1. prin avize ale MCC si CNMI – CNArhlg (Rosia Montana – Alburnus Maior);
2. prin amendari favorabile ale reglementarilor (cazul HG nr. 1061/2001 vizind modificarea HG 691/2001 privind infiintarea Muzeului National de Arta Contemporana al Romaniei).

- Structura institutionala de specialitate a MCC pentru protectia monumentelor istorice consta in:
1. structuri interne: Directia Monumentelor Istorice – 8 specialisti, 2 directori; Directia Arheologie – 2 specialisti;
2. structuri externe: Institutul National al Monumentelor Istorice – 16 posturi de specialitate; Oficiul National al Monumentelor Istorice – 50 de posturi de specialitate din 100; Serviciile Monumentelor Istorice din cadrul DCCPCN judetene sau ale Mun. Bucuresti – 123 angajati, din care 64 specialisti in domeniu.
Total personal de specialitate din sistemul protectiei monumentelor: 200, dintre care specialisti in domeniul conservarii patrimoniului: 90.
Lipsa profesionistilor din MCC si lipsa de transparenta a finantarii actelor culturale are drept consecinta trecerea in linia a doua sau a treia a MCC in privinta conducerii proiectelor culturale majore; Festivalul „George Enescu“ nu este organizat si finantat de MCC, ci de Secretariatul General al Guvernului. In alte tari, pentru un asemenea festival, se infiinteaza un consortiu public/privat, pe o perioada limitata, cu un buget si un bilant financiar transparente.

Conducerea ministerului a dus o politica agresiva de subordonare a organismelor culturale: Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, creat in 1996, in subordinea Guvernului, a fost trecut in subordinea MCC; Oficiul National al Cinematografiei, prin schimbarea numelui in Centrul National al Cinematografiei, a fost plasat sub directa indrumare a politicienilor PSD si s-a procedat la concedierea unor functionari publici specialisti in domeniu. De asemenea, prin HG 28/11.01.2001 si prin Legea 422/2001, MCC a schimbat denumirea unor institutii pentru a schimba conducerile si personalul: Oficiul National pentru Protejarea Patrimoniului a devenit Oficiul National al Monumentelor Istorice; Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural National s-a reorganizat in Institutul National al Monumentelor Istorice; Opera Nationala Romana din Bucuresti a devenit Opera Nationala din Bucuresti.
MCC a infiintat sau a reorganizat in subordinea sa institutii care nu functioneaza: Laboratorul National de Cercetare in Domeniul Conservarii si Restaurarii Patrimoniului Cultural National Mobil, Oficiul National pentru Protejarea Patrimoniului, Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural National.
Nu s-au infiintat comisiile regionale ale monumentelor istorice.

Descentralizarea administrativa

Angajament

„Ministerul promoveaza consecvent principiul descentralizarii si pe cel al subsidiaritatii“ (MCC).


Fapte

Nu exista nici strategie, nici criterii de descentralizare.
- Descentralizarea a fost pornita confuz si a fost urmata de „recentralizarea“ unor institutii, precum Opera si Teatrul din Timisoara.
- Trecerea unei institutii publice de cultura (Muzeul National Cotroceni) in subordinea Administratiei Prezidentiale doar pentru a se evita ca aceasta institutie, cu sediul in curtea Palatului Cotroceni, sa intre in subordinea Primarului General al Capitalei.
- Subordonarea unor organisme culturale de reglementare: Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor; Oficiul National al Cinematografiei.
- Lipseste o evidenta precisa a patrimoniului (Lista Monumentelor Istorice) si accesul facil la informatia publica din domeniu.
- Lipsesc reglementarile care favorizeaza sau permit implicarea administratiilor locale in protejarea patrimoniului local (adecvarea prevederilor din Legea Finantelor Publice la cele din Legea 422/2001, nedefalcarea monumentelor istorice pe categorii de importanta, lipsa unor initiative de antrenare a primariilor in parteneriate de gestiune a monumentelor si a zonelor istorice).


Subsidiaritatea

Tratatul de la Maastricht a afirmat principiul subsidiaritatii in Europa: luarea deciziei sa se realizeze cit mai aproape de cetateni.
In politicile culturale, ca si in oricare alte politici, subsidiaritatea permite administratiilor regionale, locale, organismelor neguvernamentale si organizatiilor de cetateni sa participe in procesul decizional. In Olanda si Slovenia exista un Consiliu pentru Cultura (Council for Culture), iar in Franta, Directii Regionale de Afaceri Culturale.
In unele tari, precum Romania, procesul de policy-making in domeniul culturii este unul intern: implica doar functionarii publici din departamentele cu profil cultural si politicienii.
Parteneriatul cu societatea civila ar duce mai rapid la descentralizare, societatea civila ar ajuta la crearea unor noi acte legislative, ar sugera noi tipuri de institutii, ar putea impune politicienilor opinia lor.
Legea administratiei publice locale permite teoretic transferul competentelor privind institutiile publice de interes judetean de la MCC la autoritatile publice locale. E necesar ca descentralizarea sa fie pregatita printr-o serie de masuri legislative-cadru, care sa protejeze institutiile publice de cultura de lipsa de interes a autoritatilor locale, devenite brusc responsabile (Legea muzeelor, Legea bibliotecilor – promulgata, Legea institutiilor de spectacole).
Reorganizarea serviciilor descentralizate ale Ministerului Culturii (Legea 182/2000) ar trebui revazuta, pentru ca acestea sa poata exercita macar o functie de observare programata asupra institutiilor descentralizate. Importanta in descentralizare e sustinerea si conservarea culturii traditionale. E necesara o lege a asezamintelor culturale (camine de cultura, case de cultura, universitati populare, scoli populare de arta, centre de conservare si valorificare a creatiilor culturale) pentru a stabili rolul si locul acestora in armonizarea politicilor locale cu cele nationale.
Pentru a da un cadru juridic stabil eforturilor pentru o educatie permanenta a adultilor, legislatia culturala romaneasca are nevoie de o lege privind educatia permanenta (in dezbatere la Senat).


2. Strategia

Lipsa de strategie a Ministerul Culturii si Cultelor pe termen scurt, mediu si lung se poate constata din: constructia bugetului; absenta unei legislatii promovate de MCC; organizarea si reorganizarea haotice; descentralizarea si recentralizarea la intimplare.
MCC a refuzat continuarea proiectelor strategice ale echipei ministeriale anterioare (1996-2000), elaborate cu asistenta si finantare din partea Uniunii Europene (Proiectul PHARE RO 9709-01, Consolidarea Institutionala a Ministerului Culturii din Romania, parte a Programului Dimensiunea Culturala a Democratiei), in timp ce un document strategic care sa le inlocuiasca nu exista inca!


Programul de guvernare

- „Strategia generala in domeniul culturii reflecta principiile de baza ale Comunitatii Europene, prevazute in Conventia Culturala Europeana.“
- „Protejarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural national.“
Politicile si Strategia MCC in anul 2002:
- „Strategia generala promovata de MCC vizeaza ca prioritate afirmarea proiectelor si programelor specifice, in masura sa favorizeze dezideratul major al renasterii culturii nationale, asigurarea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor si a aspiratiilor culturale ale cetateanului, ale comunitatilor locale si ale minoritatilor nationale.“

Fapte

- MCC a abandonat strategia intocmita in 2000, in cadrul unui program finantat de Uniunea Europeana.
Strategia a fost sustinuta cu fonduri europene si cu expertiza europeana. Acea strategie (incluzind directii pe termen scurt, mediu si lung) pornea de la necesitatea stabilirii unor conexiuni cu domeniile educatiei, turismului si cultelor, cu scopul promovarii culturii care, pe termen lung, sa devina sustenabila.
- Nerespectarea propriilor promisiuni din „strategia“ afirmata in Programul de guvernare este evidenta in cazul Rosia Montana si Biblioteca Nationala.
- Centrele judetene pentru conservare si indrumare a creatiei populare si a creatiei artistice de masa si scolile populare de arta nu beneficiaza de asistenta competenta a MCC, desi sint prevazute a functiona din banii publici.

Programe si strategii privind patrimoniul cultural

Prevederea legala: Legea 422/2001
- Art. 27: (1) Ministerul Culturii si Cultelor elaboreaza si asigura aplicarea strategiei nationale si urmareste respectarea prevederilor legale si a normelor si metodologiilor din domeniul protejarii monumentelor istorice; (2) Ministerul Culturii si Cultelor asigura indeplinirea angajamentelor statului asumate prin conventiile internationale referitoare la protectia monumentelor istorice, la care Romania este parte.
- Art. 36: (1) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, comisiile regionale ale monumentelor istorice se reorganizeaza ca organisme stiintifice in teritoriu ale Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice; (2) Numarul, teritoriul de competenta, organizarea si functionarea comisiilor regionale ale monumentelor istorice sint stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice s…t.
- Art. 37: (1) In cadrul corpului de control al ministrului culturii si cultelor se constituie un compartiment de control si audit, exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice; (2) Structura si organigrama compartimentului [...] se stabilesc in termen de 30 de zile [...], prin ordin al ministrului culturii si cultelor; (3) Compartimentul de control si audit pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are urmatoarele atributii: [...]. b) constata incalcarea prevederilor legale in domeniul conservarii, restaurarii si protejarii monumentelor istorice; stabileste persoanele responsabile si raspunderea disciplinara, materiala, contraventionala sau penala a acestora.

Observatii
- Art. 27 (1): Strategie nedefinita; incalcarea prevederilor legale de catre MCC.
- Art. 27 (2): Vezi cazul „Dracula Parc“ vs. Cetatea Sighisoara – UNESCO.
- Art. 36 (1-2): Publicarea OMCC 2043/2002 reglementind organizarea si functionarea CNMI dateaza din 29.05.2002 (11 luni de la publicarea legii).
- Art. 37 (1-2): Neadoptat.
- Art. 37 (3-b): Neconstitutional.


3. Buget

Desi considerata in Programul de guvernare ca „o investitie de interes national“, cultura s-a „bucurat“ de dispretul puterii, bugetele alocate din 2001 pina in prezent fiind cele mai mici de dupa 1989. (Vezi Raportul la Buget MM si declaratia politica privind cultura, „investitie de interes national“.)
Scaderea bugetului MCC se intersecteaza cu cresterea automata a Fondului de rezerva la dispozitia Guvernului si Fondul de rezerva al Primului Ministru, gestionat prin intermediul SGG. MCC apeleaza frecvent la aceste fonduri de rezerva, ceea ce are drept consecinta lipsa de transparenta a bugetului MCC, centralizarea deciziei de finantare a culturii si, implicit, politizarea finantarii.
Lipsa de transparenta a bugetului MCC si centralizarea deciziei de finantare a culturii accentueaza lipsa de democratie din acest minister.


Programul de guvernare

„Cultura este fundamentul necesar oricarei dezvoltari autentice, durabile si contribuie la procesul de intarire a independentei nationale, fiind un atribut esential al identitatii nationale. Orice strategie politica nationala trebuie sa includa si directiile actiunii culturale, iar cultura trebuie privita ca o investitie de interes national.“


Fapte

- Bugetele pentru cultura au fost cele mai mici de dupa 1989 si din ce in ce mai mici din 2000 incoace: bugetul pentru 2001 s-a situat la nivelul de 2/3 din bugetul pentru 2000, iar cel din 2002 reprezinta 90% din bugetul anului anterior; bugetul pentru 2003 este in termeni reali mai mic decit cel din 2002.
- S-a facut permanent apel la fondurile suplimentare din rezerva bugetara a Guvernului, ceea ce dovedeste amatorismul conducerii ministerului, care nu a stiut sa-si planifice cheltuielile si a declarat bugetul MCC „satisfacator“, „decent“ in fiecare an, in schimb sint peste 20 de hotariri de guvern prin care MCC apeleaza la fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului. Ministerul de resort a declarat ca in 2001 un sfert din fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului a fost folosit in scopuri culturale. Normal ar fi fost ca aceste fonduri sa fie de la bun inceput prevazute in bugetul culturii. Faptul ca nu s-a intimplat asa tradeaza nu doar lipsa de transparenta si incapacitate de planificare a cheltuielilor pentru un an de zile, ci si intentia MCC de a face dependente organismele si actiunile culturale de cele mai inalte niveluri ale Guvernului, in loc sa descentralizeze decizia de finantare.

- Salariatii unor institutii din subordinea MCC au primit cu intirziere (de la citeva zile la 2 saptamini) fondurile de salarii, pentru ca ministerul utilizase respectivele fonduri pentru alte actiuni.
Ca un exemplu de inconsistenta si incompetenta in constructia bugetara si in organizarea finantarilor, ne referim in continuare la patrimoniul cultural.
- Sint asumate obiective fara acoperire: alocarea a min. 300 miliarde lei/an pentru doar citeva dintre obiectivele PNR, in conditiile in care pentru perioada pina in 2006 Ministerul Finantelor Publice nu prevede cresterea creditelor bugetare (p. 14); realizarea (pe baza aceluiasi suport bugetar) a evidentei monumentelor istorice.
- Acceptarea de bugete sub limita de subzistenta (decente) duce la subordonarea sau chiar la inlocuirea de facto a MCC in coordonarea programelor si proiectelor culturale majore de interes national de catre alte structuri administrative guvernamentale (SGG; Ministerul Turismului).
- In Cultura si Cultele 2002, intentiile declarate de catre Directia Generala Patrimoniu Cultural National (legate de constituirea serviciilor monumentelor istorice in cadrul DCCPCN) sint contrazise explicit de perspectivele Directiei Buget-Finante (p. 82).


4. Legislatie

In perioada 2001-2002, nici un proiect de lege initiat de minister nu a ajuns sa fie promulgat.
Singurul proiect de lege aproape de promulgare este cel referitor la reglementarea pornografiei.

Stadiul actual al legislatiei culturale din Romania
1. Audiovizualul a fost reglementat prin Legea 504/2002, care satisface in mare parte armonizarea cu standardele europene. Pe baza ei, Romania a incheiat temporar Capitolul 20 de negociere cu Uniunea Europeana.
2. Protejarea patrimoniului cultural national este reglementata de cele doua legi-cadru (Legea 422/2001 privind patrimoniul cultural imobil; Legea 182/2000 privind patrimoniul cultural mobil), precum si de alte reglementari (ordonante succesive ale Guvernului devenite legi: Legea 11/1994, Legea 1/1995, Legea 56/1998 etc.).
Din pacate, obligatiile normative ale Ministerului Culturii, dupa adoptarea acestor legi, nu au fost onorate nici dupa 2 ani, ceea ce pune in pericol patrimoniul national cultural (v. Anexa privind Acte normative ce ar fi trebuit emise).
Romania a raspuns solicitarii internationale privind ratificarea unor conventii (UNESCO, UNIDROIT si europene) privind patrimoniul natural si cultural mondial (Decretul 187/1990, patrimoniul arheologic – Legea 150/1997, patrimoniul arhitectural – Legea 157/1997, operatiuni ilicite cu bunuri culturale – Legea 79/1993 si bunuri culturale furate – Legea 149/1997).

3. In domeniul drepturilor de autor si al depturilor conexe, in 1990 Romania se baza pe un act normativ din 1954 si nu eram parte nici la Conventia de la Berna, revizuita la Paris in 1971, nici la Conventia de la Roma, 1961. Azi avem Legea 8/1996, care reglementeaza drepturile de autor si drepturile conexe si institutia necesara pentru controlul aplicarii legislatiei (Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, ORDA). Dupa crearea acestui cadru legislativ si administrativ, Romania a aderat la cele doua conventii internationale amintite mai sus (prin Legile 76/1998, 77/1998), precum si la Conventia de la Geneva din 1971 privind protectia programelor (Legea 78/1998). Au urmat alte acte normative impotriva pirateriei privind programele (OG 45/2000), videogramele si programele de calculator (OG 124/2000). La acestea se mai adauga Legea 202/2000 privind unele masuri la frontiera pentru protectia proprietatii intelectuale si ratificarea Tratatului OMPI privind drepturile de autor (Geneva, 1996) prin Legea 205/2000 si Legea 206/2000. Ca urmare a ratificarii celor doua tratate OMPI de la Geneva si a ultimelor directive ale Uniunii Europene, este in curs de elaborare un proiect de modificare a Legii 8/1996.

4. Legislatia financiara este domeniul in care oamenii de cultura si institutiile culturale au cele mai mari probleme. Cauzele: mentalitatea conform careia statul este unic finantator al culturii si absenta unor masuri care sa stimuleze eficient fluxul de capital privat spre cultura. Din pacate, la acestea se mai adauga si faptul de netagaduit ca, prin legile anuale ale bugetului public, Romania nu poate sa aloce minimul de 1% din suma globala a resurselor publice, asa cum stipuleaza recomandarea Congresului Mondial UNESCO, 1997, ceea ce pune in discutie chiar supravietuirea unor institutii de cultura.
Recomandari (legate de necesitatea unei legislatii pentru relaxare fiscala in cultura): reduceri de impozit pe profit pentru intreprinderile culturale; reduceri de TVA; reduceri de impozite pe venitul creatorilor in domeniul culturii si artei; modificarea Legii sponsorizarii 32/1994 (modificata in favoarea culturii prin OG 36/1998 si remodificata prin OG 127/1999, iar actualul guvern PSD produce o noua modificare, ce nu mai face distinctia intre domenii pentru a privilegia cultura); numai o lege a sponsorizarii si a mecenatului favorabile culturii (care sa stabileasca scutiri de TVA si reduceri de impozite pentru intreprinderile culturale) ar putea sa stimuleze circulatia banilor prin cultura si sa determine capitalul privat sa considere cultura un mediu prielnic pentru investitii; accesul la programe si proiecte culturale interne si externe si la alte diverse surse de finantare.

5. In privinta respectarii acquis-ului comunitar facem urmatoarele precizari:
- E necesara modificarea Legii 8/1996 (in curs de elaborare);
- Alinierea legislatiei in domeniul audiovizual e rezolvata in mare parte prin promulgarea Legii 504/2002;
- Transparenta si accesul la informatie sint indeplinite de Legea 544/2001.
6. Pentru crearea unui cadru juridic care sa armonizeze politicile regionale cu cele nationale e nevoie de adoptarea legilor care inlesnesc descentralizarea si deconcentrarea (Legea bibliotecilor – promulgata, Legea muzeelor – in dezbatere parlamentara, Legea institutiilor de spectacole, Legea asezamintelor culturale, Legea educatiei permanente – in dezbatere).
7. Necesitatea adoptarii unei legi privind dezvoltarea regionala si culturala.
8. Modificarea actelor normative care instituie comisii, consilii pentru rationalizarea activitatii acestora privind locul, instituirea, organizarea, atributiile etc. ale acestora.

„Ministerul Culturii si Cultelor a depus un efort sustinut in vederea imbunatatirii cadrului legislativ specific domeniului culturii si cultelor.“
- Marea majoritate a legilor din domeniul culturii sint legi de adoptare a unor reglementari provenind din guvernarea anterioara (aproximativ 20), hotariri de guvern care fac apel la fondul de rezerva bugetara al Guvernului sau privesc reorganizarea unor institutii (aproape 200).

Singurul proiect de lege al MCC care se afla mai aproape de promulgare este cel privind prevenirea si combaterea pornografiei (atit de slab incit, chiar si dupa ce a fost sensibil modificat in Parlament, stirneste numeroase critici).
Legile importante promulgate in domeniul culturii sau initiativele legislative apartin unor parlamentari: Legea bibliotecilor, Legea cinematografiei, initiativele legislative privind cultura scrisa.
- Nu s-au emis toate actele normative (in doi ani de zile!) prevazute de Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil si Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice (vezi Codex Aureus).
- MCC emite Ordine ale ministrului culturii care nu au temei legal sau care incalca dispozitiile Legii 422/2001: ordinul ministrului 2081/2001 pentru modificarea Ordinului 2032/1999 a fost emis dupa intrarea in vigoare a Legii 422/2001 si permite efectuarea interventiilor la monumentele istorice a persoanelor sau agentilor economici neautorizati; este semnat de secretarul general; incalca art. 26, alin. (1) si (4) din HG 555/2001 – „Ordinele cu caracter normativ se semneaza numai de catre conducatorii autoritatii publice emitente“.

- S-au completat proiecte de legi, initiate de MCC, cu dispozitii neconstitutionale sau care contravin altor legi:
– la art. 37, alin. (3), litera (b) din Legea 422/2001 se prevede ca una dintre atributiile Corpului de control al ministrului este cea de a stabili raspunderea penala si civila a celor care incalca dispozitiile legale in domeniul conservarii, restaurarii si protejarii monumentelor istorice;
– la art. 49, litera (d) din Legea 422/2001 se precizeaza ca vor elibera autorizatii de construire sau de desfiintare, pentru monumente sau imobile aflate in spatiile de protectie, consiliile judetene.
- Prin dispozitiile unor hotariri de guvern initiate de MCC in 2001 se modifica legi sau nu se tine cont de dispozitiile exprese ale legii;
– prin HG 410/2001 se transmite un imobil proprietate publica a statului in administrarea unei persoane juridice de drept privat, contrar dispozitiilor Legii 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia;
– prin HG 465/2001 se transmite un teren, proprietate publica a statului, in folosinta unei persoane juridice de drept privat pe o perioada de 90 de ani, contrar Legii 213/1998;

– prin HG 691/2001 privind infiintarea Muzeului National de Arta Contemporana, o adevarata inginerie juridica, se reglementeaza de fapt transmiterea unei parti de imobil din administrarea Parlamentului in administrarea Regiei Protocolului de Stat si acordarea sumei de 45 miliarde lei din rezerva bugetara in vederea executarii unor lucrari la imobilul respectiv.
- HG 1258/2001 privind organizarea si functionarea Oficiului National al Monumentelor Istorice nu reglementeaza nici o organizare (organigrama, numar de posturi).


5. Finantari

Politica de finantare a domeniului cultural tradeaza o evidenta tendinta a puterii de a reduce, pe de o parte, subventia de la buget si, pe de alta parte, posibilitatile de finantare extrabugetara. In acest fel, institutiile bugetare sint complet dependente de puterea politica (vezi si TVR).
O consecinta a bugetului deosebit de redus: au fost oprite unele lucrari – in cazul unor lucrari care aveau finantare prevazuta in buget, s-a redus si apoi s-a sistat finantarea si s-au transferat sumele neutilizate la SGG. Nu a existat o strategie si nici criterii obiective de finantare, ci doar criterii clientelare sau politice.
Finantarile MCC sint la fel de putin transparente ca si bugetul.


Prevederi legale

„O problema importanta pe care trebuie sa o rezolve MCC este imbunatatirea finantarii actului cultural.“


Fapte

- A fost reorganizata activitatea de conservare, restaurare si punere in valoare a monumentelor istorice, pentru a se asigura acordarea lucrarilor numai firmelor agreate politic.
- Conflictul de interese – noile conduceri numite in functii desfasoara activitati concurente cu cea de la institutia publica, utilizind de fapt resursele publice pentru beneficiul propriilor firme (cazul Operei si al Teatrului National din Bucuresti).
- La sfirsitul lui 2001 si inceputul lui 2002, Directorul Directiei Buget-Finante e, in acelasi timp, si Director general la Oficiul National al Monumentelor Istorice.
- Schimbarea sediului Guvernului in ceea ce ar fi trebuit sa fie cladirea Bibliotecii Nationale a Romaniei a devenit o activitate lucrativa, noua finantare fiind derulata prin firmele reprezentantilor puterii.
- Au fost subfinantate institutii care gestioneaza conservarea patrimoniului national (Muzeul Satului, Arhiva Nationala de Filme – subfinantarea acestor institutii conduse de persoane neobediente politic a fost folosita apoi pentru obtinerea demiterii acestora).

- In anul 2001, s-a blocat Programul Patrimoniu Cultural finantat din imprumutul de la Banca Mondiala.
- Finantarea obiectivelor din Programul National de Restaurare s-a facut fara avizul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice. Monumentele revendicate nu au mai primit fonduri: Castelul Huniazilor (a fost donat statului roman in 1925), Castelul Peles (revendicat de Regele Mihai).
- Legea sponsorizarii a fost modificata, fiind abrogate toate facilitatile introduse in 1998, prin stabilirea pragurilor multiple de deducere.
E necesara modificarea Legii 32/1994 privind sponsorizarea si mecenatul in sensul recistigarii pentru cultura a unei pozitii privilegiate prin procentul deductibil si prin modul de calcul al facilitatilor fiscale.
- Lipsa de preocupare in dezvoltarea parteneriatului public-privat: prevederile HG 732/2000 cu privire la criteriile de finantare si cofinantare a lucrarilor de restaurare a monumentelor istorice aflate in posesia sau administrarea persoanelor de drept privat nu este aplicat; prin intirzierea elaborarii normelor de aplicare a prevederilor Legii 422/2001 cu privire la acordarea de credite pentru restaurarea monumentelor istorice detinute de persoane de drept privat.

Pentru ca institutiile publice de cultura beneficiaza de cel mai mic buget din 1989 incoace, in lipsa unor mecanisme economice capabile sa le faca sa se sustina singure, obedienta politica si politizarea activitatii institutiilor ramine unica solutie a conducatorilor acestora pentru a ramine in functii.
- Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice: articolele 2 si 3 ale Conventiei Consiliului Europei cu privire la protejarea patrimoniului arhitectural (un sistem de inventariere a bunurilor protejate si de identificare a celor aflate in pericol) sint anulate de evolutia creditelor bugetare alocate programului de restaurare de la circa 14,5 mil. USD in 1997 la de 3 ori mai putin in 2001 si 2002.


6. Administrarea protectiei monumentelor

Gestionarea patrimoniului cultural se bazeaza pe mai multe documente internationale, dintre care Carta de la Venetia are ca principiu de baza intretinerea monumentelor, restaurarea fiind ultima operatie de urgenta. MCC nu are o strategie de finantare a intretinerii monumentelor si nici criterii privind prioritatile de restaurare a monumentelor.
Marile proiecte de restaurare au fost incepute in guvernarea anterioara. Actualul minister a taiat panglicile la cele restaurate in perioada 1996-2000, a intrerupt lucrarile la multe monumente, multumindu-se cu faza de constatare a situatiei de pe teren si inchizind santierele.
Reducerea creditelor bugetare alocate programului de restaurare de la circa 14,5 mil. USD in 1997 la de 3 ori mai putin in 2001 si 2002 face iluzorie orice intentie de incurajare a initiativei private in domeniu si pune sub semnul indoielii capacitatea autoritatilor publice „pentru intretinerea si restaurarea patrimoniului in acord cu competentele nationale, regionale si locale in limitele bugetului disponibil“ (Legea 422/2001, art. 6, alin. 1).


Prevederi legale

- In scopul protejarii si punerii in valoare a patrimoniului cultural national, „vor fi asigurate, de asemenea, fonduri importante pentru identificarea, prezervarea si restaurarea monumentelor istorice, a muzeelor, bisericilor, pentru sapaturi arheologice“.
- „In anul 2002, in conditiile unui buget sectorial decent raportat la prioritatile nationale si conditia austera ce a marcat Bugetul de Stat pe anul in curs, Ministerul Culturii si Cultelor a reusit sa continue si sa diversifice programele, proiectele si actiunile majore asumate prin strategia lansata la sfirsitul anului 2001. Protejarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural national se pastreaza ca o componenta prioritara si de cea mai mare importanta, fiind finalizate lucrari de restaurare in perioada 2001-2002 la peste 140 de obiective de patrimoniu, tot atit cit s-a realizat in intreaga perioada 1997-2000, in conditiile in care fondurile alocate au fost cu mult mai mici“.


Fapte

- A fost reorganizata intreaga activitate de conservare, restaurare si punere in valoare a monumentelor istorice, pentru a se asigura acordarea lucrarilor numai firmelor agreate politic.
- Marile proiecte de restaurare a monumentelor istorice au fost pornite in legislatura trecuta.
- Fondurile din bugetul ministerului pentru restaurarea monumentelor s-au redus drastic.
- In Legea Bugetului de Stat pe 2003, in capitolul alocat descrierii programelor (Anexa 3/28/28), numarul monumentelor istorice la care restaurarea a fost finalizata in 2001 este de 37, iar pe anul 2002, de 60. Total, deci, 97 – nu 140! (In perioada 1997-2000 au fost 96 Receptii la Terminarea Lucrarilor si 41 Receptii Finale, adica 137).
- In 2001, MCC nu a onorat financiar contractele nici cu restauratorii din AFAPRR (Uniunea Artistilor Plastici), nici cu alte firme sau restauratori independenti; valoarea acestora: 3.000.921.000 lei (la care se adauga penalitatile aferente, in valoare de 1.000.624.000 lei).