OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Este oportun acum, in ajunul formarii noului cabinet Tariceanu, sa ne intoarcem la ceea ce ne invata Karl Popper, si anume ca intrebarea corecta nu este cine trebuie sa ne conduca – in cazul nostru liberali, udemeristi, pesedisti, pedisti, peremisti s.a.m.d. –, ci cum putem organiza sistemul politic astfel incit la conducere sa ajunga cei mai integri si mai bine pregatiti oameni. Ceea ce nu este cazul acum, cind privim lista de ministri propusa de Tariceanu.

Exercitiul lecturii CV-urilor unei bune parti din cabinet imi da fiori si, daca aceasta lista este ceea ce poate produce mai bun clasa politica, dupa convulsii absurde, daca acestea sint elitele trecute prin sita care ar trebui sa-i cearna pe cei mai buni, atunci poate ca tara aceasta isi are cabinetul pe care si-l merita. Dar imi este greu sa ma impac cu aceasta lamentare si, pina la proba guvernarii, a promovarii politicilor sectoriale, ar trebui sa ne depasim rezervele si sa ne uitam la ce se poate intimpla din punct de vedere politic.

Cabinete minoritare au mai existat si in alte sisteme politice, cu democratii mai statornice decit a noastra. E drept, coalitii minoritare, cum este aceea formata din PNL plus UDMR, sint mai rare. Dar maghiarii sint la guvernare conjunctural si au ramas in guvern in virtutea faptului ca erau parte a cabinetului si pina acum. Ei nu au motive sa paraseasca guvernul pentru ca electoratul lor ii voteaza pentru ceea ce sint si nu pentru ceea ce fac.
Evident, imediat ce cabinetul restructurat va trece de Parlament, situatia liberalilor nu va fi foarte fericita, ei confruntindu-se cu o doza considerabila de incertitudine.

Cele doua situatii in care s-ar putea gasi noul guvern si pe care intentioneaza sa le lamureasca comentatorii de la televizor – si nu reusesc pentru ca au sarit peste citeva lecturi obligatorii – sint: (1) cabinetul minoritar propriu-zis, care este nevoit sa negocieze continuu cu unul sau mai multe partide nemembre ale cabinetului pentru a ramine in functie si pentru a-si promova proiectele; (2) un sistem descris de profesorul de stiinte politice Kaare Strom cu formula „guverne majoritare mascate“, idee pe care incearca sa o acrediteze mazilitii din PD si PLD. in acest context, cabinetele beneficiaza de un angajament ferm de sustinere din partea unui partid puternic care, din diferite motive, a decis sa nu ocupe portofolii in cabinet. PSD nu s-a grabit sa ofere asemenea garantii liberalilor si este greu de crezut ca liberalii vor gasi un sprijin solid. Mai degraba doar unul conjunctural.

Dupa cum observa A. Lijphart, cea mai importanta caracteristica institutionala care influenteaza cabinetele minoritare este cresterea puterii comisiilor parlamentare. Acolo se vor naste sau vor muri reformele politice. Ceea ce inseamna ca va creste puterea partidelor de a influenta politicile guvernului. Fapt nu intotdeauna eficient pentru o guvernare care va trebui sa cheltuiasca mult mai mult timp pe negocieri. Mai mult, comisiile parlamentare sint pline de parlamentari aciuati din intimplare sau priponiti de algoritm, si acestia nu au competente necesare propunerii unor proiecte eficiente si durabile, cel putin in raport cu aparatul guvernului. Aceasta nu inseamna ca noii ministri ar fi monumente ale competentei, ci doar ca aparatele ministerelor cunosc mai bine problematica in care activeaza si in care au initiativa legislativa decit blazatii experti ai comisiilor din camerele Parlamentului. in plus, din partea comisiilor, ne putem astepta sa ciunteasca legile pe care nu le inteleg.
O tendinta observata si in alte situatii politice asemanatoare, respectiv aparitia cabinetelor minoritare, arata ca, atunci cind legislativele sint puternice vizavi de executive, tentatia de a participa imediat la guvernare scade. Acest fapt ar putea fi un atu pentru Guvernul Tariceanu II, care si-ar putea duce mandatul la sfirsit fara a fi nevoit sa se confrunte cu alegeri anticipate.

intr-un cadru constitutional vag precum al nostru, gestul lui Tariceanu de a se debarasa de democrati nu era greu de prevazut. Aceste initiative politice apar mai des acolo unde nu exista proceduri clare de investitura sau unde ele pot fi ocolite (in cazul nostru, guvernul fiind schimbat sub umbrela „restructurarii“), desi este clar ca ne confruntam, cel putin pe termen scurt, cu schimbarea unei majoritati politice. Ramine de vazut daca liberalimea poate duce ceea ce si-a asumat.