OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mircea HANDOCA
Viata lui Mircea Eliade
Editura Dacia, Colectia „Biografii“,
Cluj-Napoca, 2000, 288 p., f. p.


Viata lui Mircea Eliade de Mircea Handoca este editia revazuta si adaugita a volumului aparut in 1992 la editura Minerva – Mircea Eliade – citeva ipostaze ale unei activitati proteice. Biografia este interesanta mai ales din punct de vedere documentar: sint citate texte inedite (jurnale, scrisori), apar relatate marturii facute autorului (care l-a cunoscut personal pe Mircea Eliade) etc. Insa pe linga aceasta latura documentara, cartea lui Mircea Handoca are o calitate „involuntara“ – aceea de a sistematiza, de a concentra multele evenimente biografice din viata lui Eliade, pe care cititorul roman le cunoaste din jurnale sau din scrieri cu caracter autobiografic. Paradoxal, un cunoscator al operei memorialistice a lui Eliade va citi aceasta biografie ca pe un compendiu, ca pe un mic rezumat al celor mai importante evenimente. Cartea lui Mircea Handoca intra intr-o piata suprasaturata de insusi Eliade, autorul vizat.
Un inconvenient important al acestui studiu este tonul sau ostentativ partinitor, ocrotitor, – Eliade trebuie sa iasa fara pata pentru a fi ceea ce toti stim ca e: un mare scriitor si un mare istoric al religiilor.

Controversata perioada „legionara“ este rezolvata cu un scenariu succint al conditiei omului superior neinteles: tocmai de aici lipseste informatia care in alte locuri este abundenta. In plus, apare suparatorul tic al biografistilor de a transforma viata autorului in destin implacabil, in existenta exemplara. Acest fel de determinism facil se intilneste la tot pasul: „Stia ca, desi nu va fi niciodata premiant, va ajunge odata si-odata cineva [...]. Timpul isi va spune cuvintul. [...] Zborul spre astri incepuse“. Este citat un „program de lucru“ adolescentin absolut savuros: „Sa invat in fiecare dimineata trei cuvinte frantuzesti, dar sa le invat“ sau „Sa nu neglijez laboratorul, pianul si fanfara“ etc. Mircea Handoca deduce imediat de aici o intreaga traiectorie spirituala.

Pe linga biografia propriu-zisa apare si un capitol numit Citeva fatete ale operei. Textele de aici intereseaza mai ales prin informatiile risipite in argumentatii. Restul sta sub zodia previzibilului. Eseurile incep invariabil cu fraze de tipul: „Mircea Eliade – savantul si scriitorul – a creat o monumentala opera originala, impregnata de un profund umanism“ sau „Una din obsedantele idei ale esteticii interbelice a lui Mircea Eliade este increderea nestramutata in destinul exceptional al Romaniei, insistind asupra fertilitatii sale spirituale“. Indiscutabil, un astfel de balast sufoca „latura documentara“, oricit de serioasa ar fi ea.