OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Lucrările Casiei Csehi sînt forme de comunicare într-o lume în care s-a pierdut interesul pentru stil, pentru scriitură, pentru aspectul particular al obiectului. Scrisorile ei poartă identitatea semnatarului, pun în prim-plan semnul, gestul, conţin simboluri ce concentrează nu doar valoarea ideatică a mesajului, ci mai ales încărcătura lor emoţională, bagajul perceptiv şi cultural al mesagerului.

 

Casia Csehi, ca orice bun desenator, cunoaşte valoarea semnelor, ştie să elaboreze structuri, evidenţiind relaţia particulară ce ia naştere între expresia sobră a scriiturii, a liniei, între geometria semnului şi expresivitatea cromatică, între pagina albă a hîrtiei şi lumea fabuloasă aşternută pe suprafaţa ei. Formele, imaginile desenate de ea au o funcţie conceptuală şi psihologică totodată, semnificînd, de cele mai multe ori, nu doar ceea ce arată, ci şi ceea ce provoacă imaginaţia sau ceea ce conţine surse culturale multiple, transpuse într-un sistem raţional de semne. Varietatea acestor lucrări reflectă lungul dialog pe care ea îl poartă cu sine, cu lumea din jur. Cu ani în urmă, descopeream, în desenele ei colorate, elemente, semne ale unei memorii afective aflate la graniţa dintre real şi imaginar. O figuraţie construită în zona expresionismului fantastic, ce a făcut întotdeauna abstracţie de spaţiul şi de timpul aflat în desfăşurare, de evenimentul imediat, dar care păstra încă legătura cu realitatea obiectuală. Lucrările Casiei Csehi imaginează efectul celor întîmplate, exprimă consecinţa evenimentelor şi sugestia privirii înapoi. Discursul său are la bază principiul subiectivităţii, şi nu realitatea obiectivă, iar în aceşti ultimi ani, construcţiile sale mentale s-au eliberat total de reperele venite din cotidian. Atunci cînd i-am privit pentru prima dată aceste Scrisori, m-am gîndit imediat la o întreagă istorie culturală dezvoltată în jurul simbolurilor abstracte, al semnelor, al scriiturilor indescifrabile la prima vedere, ale căror conotaţii trec dincolo de dimensiunile lumii concrete, mergînd spre complicatele cărări venite din lumea ideilor. De la covoarele de rugăciune şi vechile manuscrise pînă la simbolurile structurate în jurul unor obiecte sau al unor elemente eteroclite, imaginaţia a funcţionat în cele mai diferite epoci şi culturi, a dezvoltat un bogat repertoriu de forme, de semne, ce a adus întotdeauna un plus în istoria cunoaşterii. Acest tip de cultură vorbeşte despre ceea ce nu poate fi văzut, comunică ceea ce nu poate fi exprimat. Imaginile evocă o stare, un climat, impactul produs la nivel conceptual şi psihologic face ca geometria aridă a semnului să poarte încărcătura, să fie un element, o verigă în lanţul acestui dialog imaginar întîlnit dintotdeauna în istoria omenirii. Asocierile sînt surprinzătoare şi pun în relaţie imagini de tip alegoric, ezoteric, mistic, psihologic, erotic, făcînd ca simple forme expresive să se regăsească drept purtătoare ale unor noi semnificaţii în acest flux poetic, spiritual şi particular, descoperit de acest tip de imagini.