Din 19 februarie 2009, după mai mulţi
ani de absenţă, putem vedea, la Galeria Simeza, o expoziţie a
Casiei Csehi, cunoscută artistă din domeniul artelor grafice. De-a
lungul timpului, ea s-a manifestat ca o desenatoare remarcabilă, a
lucrat în domeniul graficii publicitare, a colaborat cu diverse
edituri şi ziare. Casia Csehi este o artistă complexă, pentru care
desenul rămîne limbajul preferat al plasticii sale.
Lucrările Casiei Csehi sînt
forme de comunicare într-o lume în care s-a pierdut
interesul pentru stil, pentru scriitură, pentru aspectul particular
al obiectului. Scrisorile ei poartă identitatea semnatarului, pun în
prim-plan semnul, gestul, conţin simboluri ce concentrează nu doar
valoarea ideatică a mesajului, ci mai ales încărcătura lor
emoţională, bagajul perceptiv şi cultural al mesagerului.
Casia Csehi, ca orice bun desenator,
cunoaşte valoarea semnelor, ştie să elaboreze structuri,
evidenţiind relaţia particulară ce ia naştere între
expresia sobră a scriiturii, a liniei, între geometria
semnului şi expresivitatea cromatică, între pagina albă a
hîrtiei şi lumea fabuloasă aşternută pe suprafaţa ei.
Formele, imaginile desenate de ea au o funcţie conceptuală şi
psihologică totodată, semnificînd, de cele mai multe ori, nu
doar ceea ce arată, ci şi ceea ce provoacă imaginaţia sau ceea ce
conţine surse culturale multiple, transpuse într-un sistem
raţional de semne. Varietatea acestor lucrări reflectă lungul
dialog pe care ea îl poartă cu sine, cu lumea din jur. Cu ani
în urmă, descopeream, în desenele ei colorate, elemente,
semne ale unei memorii afective aflate la graniţa dintre real şi
imaginar. O figuraţie construită în zona expresionismului
fantastic, ce a făcut întotdeauna abstracţie de spaţiul şi
de timpul aflat în desfăşurare, de evenimentul imediat, dar
care păstra încă legătura cu realitatea obiectuală.
Lucrările Casiei Csehi imaginează efectul celor întîmplate,
exprimă consecinţa evenimentelor şi sugestia privirii înapoi.
Discursul său are la bază principiul subiectivităţii, şi nu
realitatea obiectivă, iar în aceşti ultimi ani, construcţiile
sale mentale s-au eliberat total de reperele venite din cotidian.
Atunci cînd i-am privit pentru prima dată aceste Scrisori,
m-am gîndit imediat la o întreagă istorie culturală
dezvoltată în jurul simbolurilor abstracte, al semnelor, al
scriiturilor indescifrabile la prima vedere, ale căror conotaţii
trec dincolo de dimensiunile lumii concrete, mergînd spre
complicatele cărări venite din lumea ideilor. De la covoarele de
rugăciune şi vechile manuscrise pînă la simbolurile
structurate în jurul unor obiecte sau al unor elemente
eteroclite, imaginaţia a funcţionat în cele mai diferite
epoci şi culturi, a dezvoltat un bogat repertoriu de forme, de
semne, ce a adus întotdeauna un plus în istoria
cunoaşterii. Acest tip de cultură vorbeşte despre ceea ce nu poate
fi văzut, comunică ceea ce nu poate fi exprimat. Imaginile evocă o
stare, un climat, impactul produs la nivel conceptual şi psihologic
face ca geometria aridă a semnului să poarte încărcătura,
să fie un element, o verigă în lanţul acestui dialog
imaginar întîlnit dintotdeauna în istoria omenirii.
Asocierile sînt surprinzătoare şi pun în relaţie
imagini de tip alegoric, ezoteric, mistic, psihologic, erotic, făcînd
ca simple forme expresive să se regăsească drept purtătoare ale
unor noi semnificaţii în acest flux poetic, spiritual şi
particular, descoperit de acest tip de imagini.
Casia Csehi evoluează într-un
teritoriu artistic ale cărui principii se bazează pe translarea
dintr-o lume în alta, dintr-un teritoriu în celălalt.
Sînt imagini care povestesc, construite cu ajutorul semnelor
raţionale, alcătuiesc un „sistem“ personal de comunicare,
evoluează într-un teritoriu poetic, în care raţionalul
cedează în favoarea metaforei. Sînt lucrări care
provoacă la fiecare nouă privire alte zone ale imaginarului şi în
ale căror semnificaţii privitorul îşi regăseşte propriile
întrebări şi dileme. Valoarea semantică a acestor semne are
frontiere foarte largi de expresie.
Pentru Casia Csehi, trecerea de la
foaia de hîrtie la obiect se petrece în mod firesc, ea
mizînd nu atît pe valoarea decorativă, care există şi
ea în aceste cazuri, cît pe misterul conţinut al
obiectului. Casetele sau lăzile pictate de ea induc privitorului
nevoia de a descoperi, de a cunoaşte, de a explora un teritoriu cu
elemente culturale variate. Expoziţia de la Galeria Simeza este
foarte rafinată şi, chiar dacă nu beneficiază de un spaţiu de
expunere impecabil, ea dă o mare satisfacţie privitorului.