OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Istoria lui Mitica este istoria intregii noastre civilizatii. Recunoasteti ca nu e lesne de facut.
Mitica in cafenea, desigur e foarte simplu. Dar e cea mai benigna forma de Mitica. Exista forme mai grave si mai putin studiate. Mitica politic. Mitica intelectual. Mitica metafizic. Miticismul nu este un caz. E o psihologie. E o inteligenta, o sensibilitate, o morala. E in sfirsit o atitudine in fata vietii. Pretutindeni, in finante sau in teatru, in critica sau in aviatie, veti recunoaste punctul de vedere al lui Mitica.
Cind cade un avion, a doua zi dupa receptie, nu cautati prea departe. E mina lui Mitica.

Cind pe o scena romaneasca Shakespeare se pravaleste in trivialitate, tot mina lui Mitica este.
Cind un nou universitar se infunda in nedivinitate si plagiat, e mereu Mitica.
Cind un imprumut de stat devine un dezastru de stat, e acelasi Mitica.
Mitica e proteic. Resursele lui sint nesfirsite. Variantele lui sint fara limita.
Caragiale l-a fixat pe Mitica intr-un cadru prea ingust. Dar Mitica vrea aer, vrea spatiu, vrea libertate.
Va trebui intr-o zi sa se studieze formele superioare ale lui Mitica. Astept intr-o viitoare sociologie romaneasca un capitol pentru „morfologia miticismului“. Un capitol ma si tem sa nu fie prea putin. Poate un tratat...
*
Va cer un moment de atentie pentru limbajul lui Mitica. Are o remarcabila variatie verbala si in acelasi timp o curioasa tenacitate in idei.
Las’ pe mine! Nu se-nghite! Asta sa i-o spui lui mutu’! Ti-o spun eu! Nu ti-am spus eu? Vezi de altul! Cu mine nu merge! Cu minte nu te pui! Mai slabeste-o, sefule! Nu admit! Nu permit! Mie-mi spui?
Evident nu am nici pe departe ambitia de a fi epuizat in acest scurt registru de expresii miticesti intreg vocabularul eroului nostru. Cred insa ca sint dintre cele mai tipice si ca, daca numarul lor poate fi marit, semnificatia lor este in schimb stabila.
Ei bine, daca priviti cu atentie aceste 12 exemple de expresie miticeana, veti observa ca ele pot fi grupate in numai trei familii psihologice.
1) Familia termenilor sceptici
2) Familia termenilor intransigenti
3) Familia termenilor dominatori
Nomenclatura e poate putin arbitrara, dar nu uitati ca sociologia miticismului este o stiinta inca tinara si abia in curs de constituire.
Acceptind deci nomenclatura propusa, vom spune ca fac parte din primul grup, denumit „familia sceptica“, urmatoarele expresii : a) Nu se-nghite! b) Asta sa i-o spui lui mutu’! c) Vezi de altul! d) Cu mine nu merge! e) Mai slabeste-o, sefule! f) Mie-mi spui?.

Se observa de aici un spirit dubitativ dus la extrem. Scepticismul lui Mitica gaseste nu mai putin de 6 expresii foarte tari pentru a da glas refuzului sau de a se lasa pacalit.
Mitica este omul care stie dinainte. Le stie pe toate („Mie-mi spui?“). El e omul care nu se lasa niciodata in nimic si de nimeni tras pe sfoara. Vecinul lui, da. Dumneata, da. Dumnealui, da. El insa, el, Mitica, niciodata.
Scepticismul nu-l impiedeca pe Mitica sa fie intransigent. Caci, daca bagati de seama, insusi scepticismul lui este o afirmare de vointa. De la primul grup de expresii la cel de al doilea este, deci, mai mult o tranzitie de nuante.
Fac parte din acest grup secund, denumit de noi „familia intransigenta“, numai doua expresii miticesti, din cele 12: „Nu admit!“ si „Nu permit!“. Ele isi rascumpara insa numarul redus prin violenta lor lapidara. „Nu admit“ si „Nu permit“ sint fulgerele lui Mitica. Sint momentele lui de imperialism acut.
Pentru ca Mitica este un dominator.

Sceptic fata de intreg universul, el fata de un singur lucru nu e sceptic: fata de el insusi. Mitica crede in Mitica. Crede in infailibilitatea lui. Grupul al treilea – „familia dominatoare“ – aceasta infailibilitate o exprima.
Las’ pe mine!, Ti-o spun eu! Nu ti-am spus eu? Cu mine sa nu te pui!
Ce extraordinara, ce laconica, ce implacabila forta este in acest EU al lui Mitica, „eu“ exclusiv, „eu“ absolut.
Limbajul lui Mitica are desigur variante si nuante. Recunosc ca eu am plecat de la cele mai simple elemente si ca deci examenul de mai sus este foarte sumar.

A lua fiecare dintre cei 12 termeni miticesti si a studia toate schimbarile pe care le-a suportat in regiunile superioare ale vietii noastre sociale – ar fi o vasta lucrare. Vasta si, sint convins, plina de revelatii.
Ar trebui, de exemplu, sa stim ce a devenit ,,Nu se-nghite!“ sau „Ti-o spun eu!“ in metafizica, in politica, in arta, in finante. Este absolut cert ca, in toate aceste domenii, miticismul si-a adoptat limbajul dupa necesitati.
Bunaoara – si nu e decit o simpla sugestie – nu e greu de vazut ca miticismul „Las’ pe mine!“ a dat in politica romaeasca pe celebrul si gravul „imi asum toate raspunderile“. E un eufemism, pe care l-au utilizat pe rind si liberalii si taranistii si averescanii si nationalii, caci toti „si-au asumat rspunderile“, ceea ce inseamna ca fiecare dintre ei a spus la un moment dat Regelui si Tarii: ,,las’ pe mine“.
Si noi am lasat.

La zid, II, 4, 24 octombrie 1935