OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O tema de presa, aparuta ca din senin si departe de agenda publica a romanului, si-a facut loc, aducind incertitudine in sufletul nostru: suspiciunea care planeaza asupra Statelor Unite privind torturarea de teroristi in cadrul unor inchisori secrete danubiano-pontice. In ajunul venirii dnei Condoleezza Rice pentru a semna acordul de acces care permite SUA sa instaleze baze militare la noi, ministrul de externe, Razvan Ungureanu, s-a pornit sa evoce mitologia din istoria recenta cu privire la mult asteptata venire a americanilor. Momentul „venirii“ a picat nefericit pentru ca presa s-a focalizat mai mult pe ideea aruncata in focul dezbaterilor globale de cei de la Human Rights Watch si Washington Post. In opinia acestora, Romania si Polonia permit CIA sa tortureze pe teritoriul lor oameni, oameni care sint inamici ai Americii.
Cititorul cunoaste dezbaterea, nu are cum sa o fi ratat si nu vrem sa cadem si noi in greseala altor comentatori care se multumesc sa povesteasca factual evolutia unor teme de presa, deci nu insistam cu amanunte.

Spatiul relatiilor internationale este spatiul ideal al imaginarului. Ceea ce intelegem noi prin cuvintul diplomatie este fenomenul care hraneste imaginarul. In lumea inchipuirilor, Razvan Ungureanu ne vorbeste despre realitati in limbajul in care la scoala se vorbeste despre inchipuiri: vin americanii!!! VIN! Si cum vin acesti americani? Vin ei ca in mintea taranului de la 1948? Marsaluiesc pe ulite, furind zimbete si flori de la tinerele romance? Vedem cumva tinci agatati de port-incarcatoarele lor? Nu, nu vin asa cum ii asteptau bunicii mei si ai domnului Ungureanu (la care dinsul facea referire deunazi), cu piine si sare. Atunci americanii erau asteptati ca eliberatori, astazi sint asteptati drept clienti.
Si chiar daca americanii vin acum ca sa deschida baze militare, va trebui ca ei sa dea si socoteala cu aceasta ocazie. Trebuie sa dea socoteala de ce a inceput lumea sa-i vorbeasca de rau. Si de ce, daca sintem prieteni cu ei si ii luam in gazda, ne vorbeste si pe noi acum lumea de rau. Daca romanul uraste cu adevarat ceva, atunci uraste sa fie vorbit de rau. Si de cind a scos capul in lume, dupa decembrie ’89, romanul de asta a avut parte: sa tot auda lumea vorbindu-l de rau, incit a ajuns sa creada si el ca este rau. Dar daca alta data strainii ii gaseau pricina si ii aratau unde a gresit, acum nici ei nu pot sa spuna clar unde e problema.

Imaginarul este folosit politic chiar si de dna Condoleezza Rice. Inainte sa se suie in avionul spre Europa, a gasit ragaz sa spuna ca actiunile secrete ale CIA ajuta chiar la salvarea de vieti europene. Un mod elegant, pe un ton neelegant, de a aminti europenilor ca datoreaza Statelor Unite libertatea de care se bucura astazi. Cind sint intrebati de vorba, americanii nu uita niciodata sa aminteasca acest lucru. Dar noi vrem sa stim clar cine sint cei buni si cine sint cei rai si sa ne dam seama singuri, gindind critic. Si, daca tot ni s-a servit aceasta dezbatere, vrem sa participam la ea. Asa se face ca s-a gasit un alt Ungureanu, ziarist de felul lui, sa spuna ca „Interogarea teroristilor prizonieri nu poate urma intotdeauna regulile curente ale justitiei occidentale“ si ca, dupa parerea sa, justitia, asa cum o stim noi, este falimentara. Printre altele, nu ar fi nici o problema daca „Exista inchisori secrete americane in Romania si in Polonia? Sa speram!“.
Pai, tocmai in asta nu consta mitul cu vin americanii. In asta statea in trecut ideea de au venit rusii. Pai, daca vin americanii, ii vrem americani, si nu altceva. Iar imaginarul nostru despre americani ii arata asa cum i-am vazut in filme, murind pentru justitie. Nu vrem sa vedem drepturile omului si democratia sucombind din interior.

Ceea ce deranjeaza profund in toata chestiunea aceasta este ca o gasca de la CIA poate (ar putea) sa faca ce vrea ea pe lumea asta, fara sa dea socoteala nimanui, plasindu-si activitatile in afara oricarei jurisdictii si a oricarui control. Si acesta este motivul pentru care nu putem intelege de ce se tergiverseaza atit raspunsul la intrebarea daca sint sau nu baze CIA in Europa? Caci daca nu-i torturati, de ce aveti nevoie de baze secrete in afara granitelor SUA? Ce naiba... e prea simplu!
Ideea ca poti sa pastrezi drepturile omului si democratia in interiorul unui sistem doar pentru cei pe care ii consideri tu cetateni si pe care ii consideri tu oameni reprezinta falimentul ideii de Drepturi Universale ale Omului. Caci daca drepturile omului nu sint tratate ca fiind universale, atunci ele nu sint decit arme ideologice.