OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Satul planetar sau noul mesager

„Traim intr-o epoca a comunicarii generalizate“ incearca sa ne convinga cele mai autorizate voci ale fenomenului postmodern, intr-o societate definita prin citeva trasaturi pe care Virgil Nemoianu le trasa in articolul Notes sur l’état de postmodernité si dintre care ma opresc asupra primelor doua: „la centralité de l’élément communication/mobilité“ si „la société postindustrielle“. Dincolo de incercarile mai mult sau mai putin izbutite de teoretizare a fenomenului, este imposibil de ignorat explozia tehnica, informationala in domeniul public (televiziune, cable tv, telefon mobil, Internet) ce conduce la transparentizarea lumii de azi (Gianni Vattimo), cita vreme orice individ poate beneficia teoretic de toata informatia. „Pamintul e astazi inconjurat de un «nor informational» la fel de democratic ca si lumina solara“ constata entuziasmat Mircea Cartarescu si voi lua ca punct de plecare in analiza mea chiar aceasta afirmatie, avind in vedere in ce masura, in spatiul autohton post-revolutionar, telefonul mobil capata atributele celei mai vandabile si convingatoare lotiuni (emulsii), capabile sa asigure un bronz eficient si de lunga durata (speranta ca esti conectat la infinita retea informationala, membru al satului planetar).
Depeizarea, concept pe care il aduce in discutie Gianni Vattimo, care este, in acelasi timp, si eliberare a elementelor locale, a ceea ce am putea numi in ansamblu „dialectul“, devine cuvintul la ordinea zilei, in contextul in care deplasarea se accelereaza enorm, iar prezenta vizuala si auditiva este simultana in toate punctele globului, gratie telefoniei, radioului, televizorului ori Internetului. Un model american al existentei fluide/mobile/dinamice devine paradigmatic pentru intregul sat planetar, iar telefonul mobil este pentru societatea romaneasca, in care trecerea spre postindustrialism nu a prea avut loc, principalul si noul mesager al unei lumi aflate in schimbare.


Mobilul de a avea mobil

Comunicarea devine sinonima fiintarii si activarii, integrarii in noua ordine sociala. O conditie necesara pentru participarea la comunicarea sociala este posedarea anumitor abilitati sau mijloace, care, de obicei, au o anumita structura de alocare. Comparativ cu societatea americana, unde 20% dintre cetateni au un calculator personal, 50% – doua televizoare si, in proportie de 100%, beneficiaza de avantajele telefoniei, in Romania statisticile sint net defavorabile. Mijloacele moderne de comunicare utilizeaza tehnologii si echipamente costisitoare si necesita anumite priceperi (operarea pe calculator). In timp ce in trecut discontinuitatile comunicationale erau adesea rezultatele diferentelor culturale si sociale, in prezent ele sint, in tot mai mare masura, asociate discrepantelor economice si de putere.
Nu ne propunem sa facem o istorie a mijloacelor de comunicare de la porumbelul mesager la site-uri, se impune insa constatarea ca sistemul postal ieftin si telefonia au revolutionat comunicarea interpersonala, cu caracter privat, fiind legate de alte caracteristici moderne: intimitate, individualizare. Daca mai adaugam mobilitatea, s-ar putea spune ca ne aflam deja in postmodernitate, posesori sau aspiranti la un telefon mobil. Dinamica vietii actuale si nevoia de comunicare devin vectorii ce justifica explozia pe care sistemul de telefonie mobila a cunoscut-o in Romania ultimilor ani.


Mobilul autohton: libertatea cuvintului si urechea spioana

La cele doua argumente mai sus-amintite se poate adauga un al treilea, caracteristic structurii intime a individului trecut printr-un regim totalitar, extrem de restrictiv in privinta libertatii de comunicare si miscare: suspiciunea, ce are ca efect curativ precautia. Urechea din perete, microfonul din telefon, un celalalt ce te poate oricind urmari si asculta determina o autocenzura permanenta, o schizoidie profunda intre procesul gindirii si actul enuntarii. Aparitia mobilului devine bresa, supapa refularii, mijlocul de comunicare in aparenta intim, nespionat, perfect etans, privat si discret.


Snobism/Necesitate

Se poate vorbi de caracterul discret si privat procurat de telefonul mobil posesorului roman? Care sint opiniile acestuia? Care sint nevoile, nemultumirile sale? Am incercat sa ofer raspunsuri la aceste intrebari printr-un chestionar la care au raspuns mai multi utilizatori fideli. Redam intrebarile, carora le alaturam scurte comentarii ale rezultatelor – de multe ori surprinzatoare:

1. De ce ti-ai luat mobil?
a) Necesitate
b) Moda
c) Da bine
60% dintre cei chestionati au invocat Necesitatea pentru a-si justifica optiunea, fata de doar 25% care si-au marturisit, inocenti, „snobismul“ de care au dat dovada prin procurarea bunului, de multe ori cele doua aparind asociate si coroborate pentru a legitima alegerea. Restul subiectilor (15%) au opinat ca vad telefonul mobil ca simplu accesoriu vestimentar, constituent necesar al unei tinute actualizate. Sa nu uitam faptul ca foarte multe dintre firmele producatoare de imbracaminte pentru tineret (dinamica) isi adapteaza produsele noilor transformari: buzunare, posete special concepute pentru noul si omniprezentul accesoriu. Snobism sau necesitate? Iata una din intrebarile care revin cu obstinenta atunci cind privesti un necunoscut atasat, suspendat, catapultat temporo-spatial de o convorbire (depinde de gradul de implicare).
Simbol al prosperitatii economice, al bunastarii, al dinamismului, mobilul trebuie afisat ostentativ (prinderea la cingatoare sau, si mai frapant, tinut la pantalon, substitut al amnarului ori al fluierului ciobanului), oriunde, la mare (am fost martora unui „eveniment“ uimitor: un tinar „vecin de cearsaf“ a intrat in apa pentru a se racori tinind ridicat deasupra capului mobilul – precaut sa nu-i scape vreun mesaj, semn al victoriei informationale), in mijloacele de transport in comun, in pauzele dintre ore, in piata intre mormanele de varza si halcile de carne. Oricine si-l poate permite si oricine doreste sa se simta important, activ, un simulacru al omului dinamic pe care prezenta telefonului in mina, prelungire a acesteia, chiar ti-o asigura cu succes.

2. De unde ai aflat pentru prima oara de existenta telefoanelor mobile?
a) Din presa scrisa
b) De la TV
c) De la un/o prieten(a)
d) Nu imi mai amintesc
La aceasta intrebare cei mai multi (45%) au marturisit ca nu-si mai amintesc sursa ce le-a furnizat pentru prima oara informatia, in proportii egale (25%) au optat pentru TV sau prietenul vestitor si numai 5% pentru presa scrisa. Mi se pare destul de surprinzator rezultatul obtinut, insa pe deplin justificabil datorita inflatiei informationale in acest domeniu (beneficiar si al celei mai eficiente si mai bine coordonate campanii publicitare), iar rezultatele sint pe masura: 2,5 milioane de linii telefonice mobile in prezent in Romania, profitabilitatea fiind neasteptat de mare chiar si pentru distribuitori. Clipurile publicitare cel mai bine concepute, panourile uriase ce impinzesc orasul (unul imens si extrem de optimist si revigorant troneaza si pe cladirea Universitatii – Viitorul suna bine), paginile pe care intreaga presa centrala le aloca textelor promotionale si noilor oferte ce se succed cu o viteza ametitoare seduc iremediabil romanul si-l determina sa... devina abonat.

3. Ce crezi ca i-ar mai trebui mobilului tau pentru a fi perfect?
a) Sa fie mai „inteligent“ (mai operational)
b) Sa aiba un design mai atragator
c) Sa aiba un semnal mai bun
d) Sa poata sa-si identifice si sa-si personalizeze posesorul
Inca o surpriza o constituie raspunsurile la aceasta intrebare, caci numai 15% dintre utilizatori doresc un semnal mai bun – de altfel, criteriul fundamental ce determina utilizarea cu folos a retelei si in proportii sensibil egale: 38% – sa fie mai inteligent si 42% – personalizarea si identificarea posesorului, ceea ce dovedeste ca interesul beneficiarilor se indreapta spre o performanta mai curind a aparatului decit a sistemului, ajungind sa se stabileasca chiar „legaturi intime“ (de amicitie/dependenta) intre posesor si obiectul posedat, o conceptie animista frecvent intilnita in epoca informationala. Designul este nesatisfacator pentru doar 5%, desi buna parte din transformarile pe care le sufera telefoanele mobile au loc chiar in acest domeniu, incercindu-se o reducere a dimensiunilor (nu ar fi de mirare ca in viitor ele sa ia forma unui chip amplasat la ureche si activat printr-o simpla atingere) si o dinamica a designului chiar, pentru a se combate posibila monotonie: carcasele (fetele) intersanjabile.
Seductia pe care obiectul in sine o exercita, remarcata si de Jean Baudrillard: „Il y a une passion là-dedans, une passion d’object, qui pourrait bien nous faire redécouvrire une puissance esthétique du monde au-delà des péripéties et des passions subjectives“, razbate si din raspunsurile la cea de-a patra intrebare:

4. Cu ce compari telefonul mobil pe care-l ai?
a) O jucarie
b) Un prieten
c) Un bun electronic oarecare (frigider, TV)
la care – numar record – 75% din cei chestionati au ajuns la concluzia ca totusi telefonul lor nu e diferit de un congelator sau de un filtru de cafea, desi multi nu se sfiesc in a-l alinta si a-l socoti o jucarie pentru oameni mari (7% doar), in timp ce pentru prietenul devotat opteaza restul (18%).

5. La tonul personal in uz ai ales:
a) Semnal sonor simplu
b) Melodie
De ce?
Spune-mi ce semnal folosesti, ca sa-ti spun cine esti! devine forma actualizata a zicalei. Prefera semnalul sonor simplu 75%, din considerente diverse, insa: eficienta („e mai simplu si mai practic“, „il aud mai repede“), gust („nu e taranesc“), conformism („imi place sa sune a telefon“), si doar 35% opteaza pentru schimbare (melodie), si aici motivele fiind diverse: evitarea monotoniei („nu e monoton“), beneficiile libertatii de alegere („altceva decit cel fix“) plus posibilitatea individualizarii prin selectia unui semnal sonor care sa poata fi, pe cit posibil, reprezentativ pentru posesor. Discretie sau amuzament (arii celebre, bucati muzicale consacrate de la tangou la samba, can-can si muzica orientala, pentru toate gusturile) sint ofertele propuse abonatului.

6. Iti imprumuti des telefonul mobil?
a) Nu, nimanui.
b) Da, dar numai familiei si prietenilor intimi.
c) Da, oricui are nevoie.
Ultima intrebare vizeaza verificarea intensitatii manifestarii spiritului de proprietate al posesorului: 60% dintre subiecti afirma ca ar imprumuta telefonul mobil doar celor intimi, 25% fiind posesivi si egoisti si 15% – generosi. Fireste ca intra in discutie si aspectul economic, o convorbire fiind pentru multi inca un lux, insa telefonul este privit ca un obiect intim, utilizarea sa fiind rezervata cercului de apropiati, dovada pretuirii proprietarului.


Angoasa dezirabila

Sa fii tot timpul conectat, sa existe posibilitatea ca, in orice moment, sa fii apelat de oricine, necunoscutul de la capatul lumii, sa stii ca oricind, in mijlocul orei ori in troleibuzul superaglomerat poti fi scos din amorteala, iata un solid motiv angoasant. Si cu toate acestea, ce poate fi mai placut decit sa poti comunica, sa fii solicitat sau, la rindul tau, sa fii „curiosul“.
Medierea, disparitia raportului direct, adaptarea limbajului la acest nou mod comunicational sint doar citeva argumente care conduc la observarea societatii actuale ca structura atomizata. Relatiile algoritmice, ce implica un suspans al comunicarii (cel apelat poate sa nu raspunda sau sa raspunda substitutul sau – robotul) dau si substanta tensiunii stabilite intre spatiul public si cel privat pe care si Baudrillard o remarca in cartea sa, L’autre par lui-même, spatiul privat fiind devorat, treptat si, pe nesimtite, de spatiul public. Nu devine atunci intimitatea convorbirii cu celalalt o utopie, cita vreme oricind exista in jur nenumarate urechi gata sa receptioneze mesajul si sa recompuna mental intreaga convorbire?